Șezătoare cu zambete
Dintre toate proiectele tinerilor, cel numit "Bucurie in parohie-intalnire cu doamne " , m-au dus in anii copilariei si mi-au adus aminte de o perioada pe care o credeam uitata. Copil fiind, am crescut la tara, la bunici. Insa, a fost o perioada, nu mai stiu daca scurta sau nu, nu mai stiu nici motivele, in care a văzut de mine o vecina ce locuia la o distanta de 2-3 case: coana Mărioara (Dumnezeu să o odihneasca). Ma ducea tatăl meu adormita, iar dansa ma lua si ma aseza in pat. Cearșafuri albe, scrobite si un miros divin. Cand ma trezeam, serveam micul dejun intr-o bucatarie mare si de o curățenie impecabilă, timp in care coana Mărioara imi spunea povesti. Doamne, ce dar al povestirii avea.
Dar, ceea ce imi plăcea cel mai mult erau întâlnirile cu prietenele ei. In fiecare zi, erau trei sau patru doamne, care veneau si serveau cafeaua impreuna. Cafea care, obligatoriu, era însoțită de fursecuri ce se topeau in gura, dar si alte prajituri delicioase. Ei bine, cat serveau cafeaua, fiecare lucra cate ceva si vorbeau continuu.
In acea frumoasa bucatarie, mai retras, dupa usa, era si un mic divan. Acolo era locul meu, de unde ascultam poveștile doamnelor si cum puneau ele tara la cale.
Pornind de la aceasta amintire, mi-a venit ideea de a face la Centrul Copiilor si o întâlnire a doamnelor, o șezătoare pe care am numit-o "Șezătoare cu zambete". Am invitat cateva doamne si am petrecut doua ore minunate, care au trecut ca o clipita. Nici nu ne-am dat seama. Eu una, am avut mari emoții, pentru ca a fost ceva nou, insa la plecare toate doamnele au spus ca revin cu drag.
De ce Șezătoare cu zambete? Pentru ca toate participantele sunt vesele, sunt optimiste si trăiesc viata din plin cu bucurie.
Abia astept următoarea întâlnire si sper sa ni se alăture cat mai multe persoane.
