BUNATATI

MARAR PENTU CONGELATOR

Asa cum v-am spus in postarea de zilele trecute, am facut comanda pe net pentru verdeturi. Am gasit o doamna din Bratasanca (o localitate situata la aproximativ 15 km de Ploiesti) si am comandat ceapa verde (pentru ca am uitat sa opresc cateva cepe din cele trimise de socrela), salata, loboda si marar. Le-am comandat sambata si am rugat ca livrarea sa o faca azi, daca se poate. Doamna a zis ca nu este problema. Si, intr-adevar, azi, in jur de ora 14 ne-a sunat ca a ajuns. Avea manusi si masca, produsele au puse in saci si sunt foarte proaspete. Mi-a placut.

Mararul l-am spalat si l-am lasat sa se scurga apa foarte bine.

Dupa care l-am tocat marunt si l-am pus la pungute. Pungutele etichetate stau cuminti la congelator pana la toamna, cand incep sa-l folosesc.

Doamne, ce bune este la chiftelute, tocanite, omleta si chiar la ciorbite.

Azi, in timp ce tocam mararul am vorbit la telefon cu o prietena de la Cluj, o adevarata gospodina. Si m-a intrebat cum folosesc mararul congelat, asa ca m-am gandit sa va spun si voua. Mararul congelat (si nu numai, ci si ceapa verde, usturoiul, patrunjelul, leusteanul, menta), il folosesc inghetat, ca si cum atunci l-am tocat. Nimic nu las la dezghetat.

BUNATATI

CEAPA SI USTUROI PENTRU IARNA

Cu epidemie, pandemie, molima sau ce o fi ea aceasta boala ce ne tine in casa, timpul nu sta in loc si nu asteapta pe nimeni, mai ales cand este vorba de produse ale gradinii. Asa ca marti, cand sotul a fost sa duca medicamentele pentru inima socrului, socrela mea m-a sunat sa ma intrebe daca imi trimite ceapa si usturoi pentru congelat. Ea stie ca, in fiecare an, eu pun la congelator aceste trufandale ale primaverii. Doamne, ce buna este iarna o omleta cu marar si ceapa verde, ce bune sunt tocanitele cu putin usturoi verde si cate alte mancaruri gustoase.

Bineinteles ca nu am refuzat, asa ca ieri si azi am avut activitate intensa. De obicei, acestea le pregatesc la dansii in curte, insa de data aceasta a trebuit sa ne adaptam.

 Inarmata cu manusi si cu rabdare am trecut la curatarea cepei si a usturoiului. Pe masura ce eu le curatam, sotul meu le spala si le punea la scurs pe servete. (ce bine mi-au prins acum servetele facute cu cateva zile in urma). Dupa ce am terminat, le-am lasat pana azi la scurs.

Azi, din nou cu rabdare, am pornit la treaba si anume, la taiat marunt si pus la pungi. Intre timp am si gatit: ciorbita de cartofi si ghiveci.

Intotdeauna, in aceasta perioada pun la congelator si mararul, pentru ca este cu aroma cea mai puternica si se pastreaza cel mai bine. Din pacate, socrela nu are marar, dar am vazut pe facebook ca s-a format un grup “produse agroalimentare Prahova”, ce are ca scop sustinerea producatorilor particulari. Am sa caut, sa vad ce gasesc si poate comand.

NOI RETETE DE SIROPURI

NOI RETETE DE SIROPURI – O POSTARE INTARZIATA

            Asa cum v-am obisnuit, in fiecare primavara, dam startul conservelor. Primele care isi gasesc locul in camara sunt siropurile, gemurile si compoturile.

            Anul acesta am diversificat gama de siropuri cu siropul din flori de salcam si siropul din flori de tei.

O sa spuneti ca si anul trecut am facut sirop din flori de salcam. Aveti dreptate, numai ca ni s-a parut ca siropul obtinut nu a fost suficient de aromat, asa ca anul acesta am schimbat reteta si am folosit o reteta noua ce ne-a rasplatit cu un sirop mai delicat si mai parfumat. Astfel ca, nu am mai fiert florile de salcam ca pe ceai, ci le-am lasat la macerat doua-trei zile, impreuna cu apa si lamai feliate. Acest ceai obtinut la rece l-am fiert cu zahar si asa am obtinut deliciosul sirop.

Siropul din flori de tei l-am facut pentru prima data, insa a iesit atat de parfumat, incat de anul viitor va face parte din produsele pe care vi el vom oferi.

Tot ca noutate, anul acesta am incercat gem de coacaze. Nu va pot spune decat ca este delicios, parfumat, usor acrisor si are o culoare extraordinara. Si el va fi introdus in oferta de produse de anul viitor.

Asteptam cu drag comenzile dumneavoastra.

Primavara bogata

Primavara bogata

            Desi aceasta primavara a fost ploioasa si capricioasa, totusi, ne-a oferit o multitudine de plante: papadie, soc, salcam, menta, cimbrisor si multe, multe alte plante.

            Si pentru ca ne-am gandit sa nu le lasam sa treaca neobservate, ci sa ne bucuram de ele si la iarna, in aceasta perioada ne-am ocupat cu culesul si uscarea lor sau transformarea in siropuri.

la cules de flori de soc

la cules de flori de salcam

flori de macese

             Siropurile pregatite pentru a fi puse "la iernat'.

sirop de menta

sirop de soc (asteapta sa fie etichetat)

sirop de flori de salcam (la fel, isi asteapta randul la etichetat)

sirop de muguri de brad

CONSERVE

CONSERVE, CONSERVE

Desi pana acum nu am spus nimic, am tacut „chitic”, asa cum spunea bunica mea, Dumnezeu sa o ierte, prima runde de conserve am facut-o si sta cuminte la camara.

Primele care si-au gasit locul pe rafturile golite si pregatite pentru noul sezon au fost siropurile de papadie, soc, menta si muguri de brad.

Putin mai tarziu, au venit alaturi de ele, dulceata de capsuni cu piper si gemul de capsuni cu banane. Din pacate, acestea nu au fost fotografiate.

Urmeaza visinile si zmeura.

Maratonul conservelor

Maratonul conservelor continua

Vara este in toi, caldurile din ultima perioada coc legumele la foc automat, asa ca sambata a avut loc o noua etapa din maratonul conservelor. Dis de dimineata, cand soarele inca nu si-a aratat razele stralucitoare, am pornit catre socrii mei pentru a transforma cele 3 cosuri de rosii intr-un gustos suc de rosii, care la iarna va da un gust placut mancarurilor.

            Cand am ajuns, eu am spalat si taiat rosiile, iar sotul meu le-a dat prin masina cu separator, astfel ca destul de repede sucul a ajuns sa fie pus la fiert.

 

            La tara, intotdeauna este cate ceva de facut, astfel ca, in timp ce asteptam sa se fiarba sucul, au fost puse la copt vinete si ardei, pentru a face salata de vinete cu ardei copti, urmate apoi de porumb.

  

 

    

Printre picaturi, un lighean imens de cimbru, a fost curatat si dat prin sita, facut numai bun pentru a aroma fripturile suculente:

    

Cand sucul a fost gata, a fost pus in sticle si la paturi, pentru a se raci incet, incet.

  

Cand soarele a inceput sa arda nemilos, totul era gata, asa ca am pornit, cu masina incarcata pentru a continua conservele.

O parte din suc nu a fost pus la sticle, ci l-am luat acasa, impreuna cu rosii mici si dulci si am facut rosii in bulion. Ultimii castraveti din aceasta recolta au fost si ei conservati la borcane. Fotografii cu conservele facute acasa am sa pun imediat ce vor fi scoase de la paturi.

Desi greu, cu un grad de confort mai redus decat cel pe care il ofera orasul, totusi la tara mi se pare minunat. Nimic nu-i mai placut decat a petrece o zi in gradina, printre legumele puse si ingrijite cu dragoste, care ne ofera din plin rodul lor, printre animalele si orataniile din ograda, care aduc un plus de „agitatie”. Asa cum spune si Parintele Paisie, viata simpla este extrem de frumoasa, insa avem un dar extraordinar de a o complica si a face sa fie cu adevarat grea.

ZACUSCA DE DOVLECEI

ZACUSCA DE DOVLECEI

            Zilele trecute am adus de la tara dovlecei, rosii, castraveciori. Si cum socrelina si mama ne-au dat mai mult decat am fi putut noi manca, din dovlecei am facut repede-repede cateva borcane de zacusca.

            Reteta este urmatoarea:

-       1 kg dovlecei, se curata de coaja si samburi daca sunt mai maturi si se taie cubulete;

-       1 kg de ceapa, se curata si se taie solzisori;

-       2,5 kg rosii, se decojesc si se taie cuburi;

-       200 ml ulei;

-       sare, piper

Intr-o cratita, caleste putin ceapa in uleiul incins (doara pana capata culoare aurie).

Se adauga rosiile, se mai lasa sa dea 2-3 clocote.

Se adauga dovleceii.

Se potriveste zacusca de sare si piper si se da la cuptor timp de 45 minute, la o temperatura de 180^oC sau pana cand se ridica uleiul deasupra.

 Se pune fierbinte in borcanele spalate si sterilizate, se capseaza si apoi se pune la cuptor pentru sterilizarea finala timp de 30 minute la o temperatura de 100⁰C.

Se lasa sa se raceasca in cuptor, dupa care se eticheteaza si se pun in camara.

Alte siropuri si dulceturi

Alte siropuri si dulceturi

Maratonul conservelor din fructe continua cu capsuni, visine, prune, zmeura.

Dulceata de visine:

Dulceata de nuci verzi

Dulceata de zmeura

Dulceata de prune

Sirop de capsuni

Compot de prune

Primele siropuri

Primele siropuri

Cu ceva vreme in urma v-am spus ca a inceput perioada conservelor, primele conserve fiind siropul, dulceata, compotul si nectarul de fructe.

           Sirop de papadie

         Sirop de muguri de brad

      

            Sirop de menta

       

Au inceput pregatirile de iarna

Au inceput pregatirile de iarna

            Stiu, o sa radeti cand o sa cititi titlul acestei postari, dar, conform proverbului „Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie”, camara (sau congelatorul) se umple incet-incet cu bunatati incepand de primavara devreme.

            Duminica, am fost la pranz la socrii mei, asa ca am cules leustean, pe care l-am spalat, l-am tocat, l-am pus in pungute si l-am asezat in lada frigorifica alaturi de pungile de urzici.

           A doua serie de leustean care asteapta sa fie spalata si sortata (fiind destul de mult l-am impartit in doua)

Leusteanul spalat, asezat la uscat, iar alaturi sunt pungutele de la prima serie.

Leusteanul (Levisticum officinale Koch), cunoscut si sub denumirea de buruiana de lungoare, leostean, lustrean este o planta originara din sudul Europei, ce se gaseste in stare salbatica in muntii Apenini, iar sub forma cultivata in Franta, Elvetia, Germania, etc.

            Leusteanul are o radacina lunga, groasa si spongioasa, iar tulpina are forma unui tub gol pe dinauntru si poate atinge inaltimi pana la 1-2 m. Pe aceasta cresc frunze verzui.

            Leusteanul are un miros specific, amar, iar gustul este dulceag, devenind ulterior iute, condimentat.

            Aceasta planta este utilizata atat pentru asezonarea supelor, a ciorbelor si a diverselor sosuri, precum si in medicina. Astfel, ceaiul de leustean, baut inghititura cu inghititura, are efecte in tulburari digestive si in expectoratiile in caz de catar bronsic.

Leurda si beneficile ei

Leurda (Allium ursinum)

            Una dintre plantele care vestesc venirea primaverii este leurda, cunsocuta si sub denumirea de ai-ciorasc, ai de padure, ai salbatic, aiuti, aliu, leoarda.

            Planta are frunze asemanatoare celor de lacramioare, de o culoare verde proaspat. Acestea sunt lanceolate si lucioase si ies dintr-un bulb lunguiet. Tulpina are culoarea verde deschis si ajunge pana la o inaltime de 30 de cm. Primele frunze rasar din pamant prin aprilie-mai, iar florile pe la mijlocul lui mai-iunie.

Leurda creste pe campii bogate in humus si umede pe sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine; avand un puternic miros de usturoi, care exclude orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brandusa de toamna.

Datorita gustului sau asemanator cu cel al usturoiului, insa mai putin pregnant, leurda este un condiment de bucatarie foarte apreciat.

Leurda are o putere curativa mult mai mare decat usturoiul, fiind indicata in curele depurative de primavara si ajutand la vindecarea bolilor cronice de piele. Se spune ca, datorita puterii sale curative, ursii o cauta cand ies din hibernare pentru a-si curata stomacul, intestinele si sangele.

Intrucat prin uscare frunzele isi pierd proprietatile curative, acestea se consuma in stare proaspata sau se pastreaza in stare congelata.

Frunzele pot fi consumate sub forma de condiment in supe si ciorbe (tocate fin) sau in orice alte mancaruri ce se condimenteaza de obicei cu patrunjel sau usturoi.

Frunzele tinere se aduna in perioada aprilie – mai, iar bulbii la sfarsitul verii si toamna. Pentru a beneficia de puterea ei tamaduitoare pe tot parcusul anului, aceasta se poate pastra sub forma congelata, sub forma de tinctura sau vin.

Tinctura de leurda (10-12 picaturi/zi) ajuta la o memorie excelente, previn arterioscleroza, precum si alte afectiuni si indispozitii.

Leurda are efect favorabil asupra aparatului digestiv, astgel ca este recomandata la:

-       Diaree acuta si cronica;
-       Constipatie (daca aceasta are la baza spasme interne sau intestine lenese);
-       Eliminarea viermilor intestinali si chiar a limbricilor;
-       Curatarea rinichilor si vezicii, favorizand urinarea.

De asemenea, consumul de leurda amelioreaza:

-       Insomniile si tulburarile cardiace provocate de stomac,
-       Indispozitiile determinate de hipertensiunea arteriala, ca de exemplu vertijul (ameteala), senzatia de apasare la cap, senzatia de neliniste si depresia;

Vinul de luerda este un preparat foarte bun pentru persoanele cu secretii pulmonare abundente, precum si pentru greutati in respiratie. Este folosita , cu foarte bune rezultate si in tuberculoza pulmonara.

Medicul naturist elvetian Kunzle spunea despre aceasta planta: „Ea curata intregul organism, face sangele sanatos, alunga si distruge substantele otravitoare. Nici o planta de pe pamant nu este atat de eficace pentru curatirea stomacului, a intestinelor si a sangelui. Tinerii ar inflori ca niste roze si s-ar deschide ca un con de brad la soare!”

Tinctura de leurda: frunzele sau bulbii taiati se introduc intr-o sticla pana la gat fara a se indesa, se toarna deasupra tuica sau rachiu de 38-40% facuta in casa si se lasa 14 zile in soare sau in apropierea unei surse de caldura. Se iau de 4 ori pe zi, cate 10-15 picaturi in putina apa.

Vin de leurda: se ia un pumn de frunze taiate marunt, se lasa sa dea cateva clocote in 250 ml vin alb, se indulceste dupa gust cu miere sau sirop si se bea din acest vin peste zi, incet, inghititura cu inghititura.