Blog de noiembrie-ziua 3

Așa a început săptămâna...

Săptămâna aceasta a început cu o mare bucurie. Ne-am trezit în miez de noapte, puțin după miezul noptii și, la ora 2.30 am pornit spre Bucuresti, pentru că a fost singura soluție de a ajunge la Catedrala Mântuirii Neamului. Rezistenta fizica și timpul nu ne-ar fi permis să stăm cate 5-6 ore sau chiar mai mult. Și totuși, ne-am dorit cu tot sufletul sa trecem și noi prin Sfântul Altar, dar și să ne închinăm Sfintelor Moaște ale Sfântului Andrei și Sfântului Dimitrie Basarabov.

Trecerea prin Sfântul Altar al unei astfel de Catedrale, este o șansă unică în viața, o șansă ce nu trebuie ratata.

Drumul a fost liber, o adevărată plăcere să circuli. Luna a fost cea care ne-a însoțit.

Când am ajuns in București, circulau câteva mașini și mijloace de transport în comun. Însă, când am ajuns la Catedrala, aici lumea circula că în mijlocul zilei: unii plecau, alții veneau.

Ne-am așezat la rand la ora 3.40, iar la ora 4.40, am ieșit din Sfântul Altar și am pornit spre casa.

In curte, pe esplanada, am stat aproximativ o jumătate de oră, timp in care, pe cele două ecrane mari se difuza slujba Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, slujba ținută la Catedrala Patriarhală. Aerul plăcut de afara, ușor răcoros, liniștea nopții și slujba difuzata ne-au creat o stare sufletească aparte, de liniște, de pace și de bucurie că am ajuns.

Însă, când am intrat în Catedrala, am simțit o emoție puternică, o bucurie imensa. Toată lumea fotografia, toată lumea se mira și spunea cat de frumoasa este. La un moment dat, cineva chiar a spus: "Slava Ție Doamne, pentru că ai ajutat romanii să construiască o astfel de frumusețe". La care, o doamna in vârstă, tot încet, tot soptit a răspuns: "așa cum suntem noi românii, cu bune și cu rele, Dumnezeu încă ne iubește de a permis să fie construită acesta minunăție pe pământ românesc."

De pe cupola Sfântului Altar, Maica Domnului ne privește pe toți, și senzația este că ne îmbrățișează și ne ocrotește pe toți.

Totul este atât de frumos, de parcă ești în Rai. 

Sunt recunoscătoare că am ajuns și noi la Catedrala Mântuirii Neamului.

Pelerinaj

Pelerinaj la Iași -ziua a doua

Pensiunea care ne-a găzduit - Trei Fântâni - este foarte aproape de Mănăstirea Vlădiceni, deci aici am participat la Sfânta Liturghie și am ascultat cuvântul de învățătură al părintelui Calistrat.

Biserica, destul de micuța, a devenit neîncăpătoare pentru cei care au ales să fie aici în această frumoasă zi de toamna. Deși vântul a fost destul de "nervos", multi au ales să stea și să asculte slujba de afara.

Înainte de a merge la slujba, părintele Calistrat ne-a binecuvântat și ne-a spus un cuvânt de folos despre smerenie: ce este smerenia? Smerenie este atunci când alegi sa nu te răzbuni, smerenie este atunci când treci cu vederea anumite răutăți, smerenie este atunci când alegi pacea în locul dreptatii.

Odată slujba terminata, am revenit la pensiune unde am servit un borș moldovenesc de găină, ce ne-a mers la casa sufletului. Doamne, ce bun ar fi fost acest bors cu o seară înainte, când am venit toți înfrigurați. După felul doi, am fost serviti cu delicioase gogoși.

Atmosfera plăcută de la restaurantul pensiunii (la masa eram doar noi, pelerinii de la Mizil, pentru că ocupasem întreaga pensiune), meniul foarte bun, ne-au făcut pe toți să ne așezăm la povesti. Părintele a fost cel care ne-a dat plecarea, știind că trebuie să ajungem și la Mănăstirea Hadambu, iar de acolo până acasă drumul este destul de lung.

Ne-am luat la revedere de la gazde, le-am mulțumit pentru ospitalitate și am pornit spre Mănăstirea Hadambu.

Daca dimineața era frig, ploaie usoara și vânt puternic, acum soarele ne-a însoțit tot drumul. Peisajul încântător, toamna a "aruncat" peste pomi cu mii de culori. Am incercat, așa, din mers sa fac câteva fotografii. Nu știu dacă am reușit să cuprind splendoarea pădurii.

La Mănăstire, ne-am închinat la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului,

si la o părticică din Moaștele Sfântului Pantelimon, după care părintele Ilarion ne-a povestit istoria acesteia.

Un scurt popas la pangarul Mănăstirii și am pornit spre casa, făcând o scurta oprire.

A fost o experiență frumoasă pe care dorim sa o repetăm, de cate ori va fi posibil.

Pelerinaj

 Pelerinaj la Iasi-ziua 1

De ceva vreme părintele de la Mizil, drag sufletului nostru, ne-a invitat în pelerinaj la Iași. Am stat ceva timp pe gânduri, pentru că sunt zeci de ani de când nu am mers cu autocarul și nu știam cum va fi, însă până la urmă am acceptat. 

Așa că, in aceasta dimineață ne-am trezit cu mult înainte de răsăritul soarelui și am pornit spre Mizil. Acolo am lăsat mașina și am continust călătoria cu autocarul alaturi de enoriași ai Bisericii Sfanta Filofteia.

Drumul a fost usor și plăcut. Nici nu am simțit când am ajuns la Iași. Plecarea a fost la ora 6 dimineața, deci, fiind încă întuneric, după rugăciunile de dimineață si de călătorie făcute împreună cu părintele, a fost program de somn😀😀. 

Când ziua a apărut, părintele ne-a spus că prima oprire serioasa va fi la mănăstirea Bujoreni sau Mănăstirea Măgarului, o mănăstire veche, ce datează din vremea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

Aici am petrecut aproape o oră, timp in care monahul Nicolae ne-a spus legenda mănăstirii, dar ne-a dat și multe sfaturi duhovnicești, toate spuse cu mult haz. Însă, despre toate acestea, la următoarea postare.

Pentru pranz, ne-am gândit să ne oprim la Vaslui, la un restaurant găsit pe Google, cu multe recenzii bune însă, din păcate acesta era închis.

 Fiind localizat aproape de piata din Vaslui, fiecare s-a descurcat cum a considerat: unii au luat preparate de la Covrigăriile Luca, alții au vrut mici, însă fiind foarte mare aglomerație, au renunțat. A fost și varianta preparatelor calde de la Carrefour. Pentru aceasta din urmă am optat și noi.

Cu burticile pline am pornit drum întins spre Iași unde programul era să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, să vizitam biserica Trei Ierarhi și Palatul Culturii. Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, am reușit, după 4 ore și jumătate de stat la rand, să ne închinăm Cuvioasei Parascheva, să îi mulțumim pentru acest pelerinaj, dar și pentru rugăciunile pe care le face pentru noi și să ne rugăm să ne ajute și de acum înainte.

La ora 15, când ne-am așezat la rand.

La ora 19.30, când am ajuns la racla Sfintei.

La un moment dat, am simțit că nu mai pot, dar părintele m-a văzut și m-a trimis puțin la plimbare. Așa am reușit să mă bucur și de frumusețea fântânilor din apropiere, dar și de florile de toamna din apropiere.

La ora 21 am ajuns la pensiunea "Trei Fântâni", obosiți, friguroși, însă fericiți. Toți mulțumeam lui Dumnezeu pentru ziua de azi.

Pelerinaj

 PELERINAJ LA MOASTELE SFINTEI ELENA

In perioada 30 aprilie-8 mai, la manastirea Pantocrator de la Draganesti-Vlasca, jud. Giurgiu, sunt aduse de la Venetia, spre inchinare, moastele intregi ale Sfintei Imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin. Moastele Sfintei Imparatese Elena au fost aduse la Venetia, in anul 1211, biserica romano-catolica cu acelasi nume. De acolo au fost scoase in pelerinaj abia in anul 2017, cand au fost duse in Grecia, Romania fiind a doua tara ortodoxa in care au poposit moastele Sfintei Imparatese.

Ne-am dorit foarte mult sa ajungem sa ne inchinam Sfintei Imparatese Elena, astfel ca pe 2 mai, inainte de rasaritul soarelui, am pornit la drum, atat pentru a evita aglomeratia din trafic, dar si pentru a evita sa stam ore in sir la rand. Am ajuns la manastire in jur de ora 7.30 si, in aproximativ 30 minute am reusit sa ajungem la racla cu sfintele moaste si sa ne inchinam. Dupa inchinare, am vizitat paraclisul inchinat Sfintei mironosite Maria Magdalena si ne-am plimbat putin prin curtea manastirii. Manastirea Pantocrator este o manastire mare, impresionanta, o minunatie.

Cand am iesit pe poarta manastirii, deja in parcare erau numeroase autocare, microbuze si autoturisme, iar randul destul de mare.

La o distanta de aproximativ 2 km de manastirea Pantocrator, se afla manastirea “Sfanta Treime”, o manastire micuta, cocheta, unde maicutele toate sunt senine, cu zambetul pe buze, gata oricand sa te ajute cu drag. Inca de cand am mers pe aleea strajuita de liliacul inflorit, am simtit un sentiment de pace si liniste.

 Dupa inchinare in mica bisericuta, am facut cativa pasi prin crangul din apropiere unde maicile au pus mese cu scaune sau bancute, pentru odihna pelerinilor. 

Tot aici am avut ocazia sa vedem un paun in toata splendoarea lui. Am incercat sa ma apropii cat mai mult de el pentru a-l fotografia, insa smecherul s-a intors cu spatele. A trebuit sa ma pitesc dupa un copac si asa am reusit cateva fotografii.

A fost o experienta placuta, o dimineata in care am adus Slava lui Dumnezeu pentru toate!