RUGACIUNE CU SMERENIE

Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Mucenic Teodosie de la Manastirea Brazi, Mitropolitul Moldovei si ale Sfantului Sfintit Mucenic Foca, episcop de Sinope, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 

MARTURISIREA SMERITA INAINTEA LUI HRISTOS

 -Gheronda, ce pregatire trebuie sa facem pentru rugaciune?

-Asemanatoare cu cea pe care o facem pentru Dumnezeiasca Impartasire. Acolo avem Dumnezeiasca Partasie, aici dumnezeiasca impreuna-vorbire. Cand ne impartasim Il primim inlauntrul nostru pe Hristos si vine dumnezeiescul Har. Iar aceasta nu este putin lucru. Atunci ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, acum comunicam cu Dumnezeu. Asadar, asa cum pentru Dumnezeiasca Impartasire se impune sa ne spovedim la duhovnic, tot astfel si pentru rugaciune, care este dumnezeiasca impreuna-vorbire, trebuie sa facem o smerita spovedanie inaintea lui Hristos. Sa spui: ”Hristoase al meu, sunt intr-un hal fara de hal, sunt asa, sunt pe dincolo… Nu merita sa te ocupi de mine, dar, te rog, ajuta-ma!”. In felul acesta vine dumnezeiescul Har si apoi incepe dumnezeiasca impreuna-vorbire.

Daca omul nu se pocaieste si nu se marturiseste cu smerenie inaintea lui Dumnezeu, ramane nepricopsit. Iar acest fapt devine zid care impiedica comunicarea lui cu Dumnezeu. Poarta ramane inchisa si sufletul nu afla odihna. In timp ce, daca va spune “am gresit, Dumnezeul meu”, se darama zidul sau, mai bine zis, Dumnezeu deschide usa si omul primeste harul dumnezeiestii impreuna-vorbiri.

-Gheronda, am citit in Scara ca atunci cand vrem sa ne rugam trebuie sa ne imbracam cu imbracamintea care se potriveste sa o poarte cineva atunci cand va vrea sa se infatiseze inaintea imapratului. Care este aceasta imbracaminte?

-Sa te zdobesti pe sineti inaintea lui Dumnezeu si sa ceri iertare cu smerenie pentru greselile tale. Sa spui: “Am gresit, Dumnezeul meu, sunt nerecunoscatoare. Te-am mahnit. Iarta-ma!” Dar sa o spui cu zdrobire launtrica, nu numai la suprafata. Aceasta este imbracamintea care se potriveste sa o porti atunci cand vorbesti cu Dumnezeu. Daca nu merge inainte aceasta marturisire este ca si cum I-ai spune lui Dumnezeu:”Ce faci? Ce mai este nou?”. Daca trebuie sa-I cerem iertare omului caruia i-am gresit, cu atat mai mult trebuie sa-I cerem iertare lui Dumnezeu pentru gresalele noastre zilnice.

-Adica in fiecare zi sa ne gandim ce gresale am facut?

-Da. Sa ceri iertare lui Dumnezeu pentru gresalele pe care le-ai facut ziua, apoi sa te gandesti la pacatosenia ta in general. In felul acesta te smeresti. Apoi incepi cu cererile pe care le ai. Eu incep rugaciunea cu:”Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului”. O spun de cateva ori in soapta si apoi continui cu “Doamne iisuse”. Mai demult, L-am tot rugat pe Dumnezeu sa ma invete sa ma rog. Si iata ca am vazut in vedenie un copil de saptesprezece ani rugandu-se. O, m-a topit! Felul in care plangea si se ruga m-a cutremurat. A inceput cu marturisirea:” Sunt nerecunoscator, neindreptat…”. Apoi spunea: ”Dumnezeul meu, asa cum sunt acum, in aceasta stare, cum ma voi putea indrepta daca nu ma vei ajuta Tu?”, dupa care incepea cererile.

-Gheronda, de multe ori, in vremea rugaciunii, ma apasa amintirea pacatelor mele si nu-mi pot aduna mintea.

-Am spus sa ne cercetam pe noi insine si sa ne marturisim pacatele noastre inainte de a incepe rugaciunea, iar nu in vremea rugaciunii. Aceasta nu este autocritica, ci convorbire cu tanghalachi (denumire caracteristica pe care Staretul o folosea atunci cand se referea la diavolul). Inainte de rugaciune ne gandim ce nu merge bine cu noi insine, ne indreptam mintea in acea directie, reglam inaltatorul si apoi… foc!

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugaciune)