Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Trofim, Savatie si Dorimedont, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
INTERESUL PERSONAL IMPIEDICA COMUNICAREA CU DUMNEZEU
-Gheronda, mi-ati spus ca trebuie sa-mi incarc bateria cu cele duhovnicesti. Cum se face aceasta?
-Sa cultivi nobletea duhovniceasca, marinimia,
ca sa fuga cat colo interesul personal. Interesul personal impiedica rugaciunea,
pentru ca-l desparte pe om de Dumnezeu; creeaza o izolare. Stii ce inseamna
izolare? Este ca si cum ti-ar spune Dumnezeu: “Nu te inteleg, copilasul meu!”.
-Gheronda, un monah poate fi consecvent
fata de indatoririle lui duhovnicesti, dar sa fie lipsit de jertfirea de sine
si de dragostea fata de frati?
-Sigur ca poate. Daca se gandeste numai la
sine, poate face rugaciuni, nevointa mare, etc., dar sa aiba si o parere inalta
despre sine si sa fie indiferent fata de ceilalti. Insa facand astfel, va
ramane totdeauna sarac. Pentru ca, cu cat mai mult se preocupa cineva de el
insusi, nu pentru ca sa-si dezradacineze patimile, ci ca sa faca ceea ce-i
convine, ceea ce-l multumeste, cu atat nu sporeste in rugaciune.
-Adica si la ascultare si in toata
purtarea ta sa fii asa cum trebuie.
-In toate. Ca sa ai legatura cu Hristos,
trebuie ca Hristos sa Se odihneasca in toata viata ta. Iar Hristos Se odihneste
atunci cand Il odihnesti pe aproapele tau in sensul cel bun. de aceea accentuez
nobletea duhovniceasca, jertfirea de sine. Pentru ca, daca cineva face cele duhovnicesti
si nu ia aminte la celelalte, adica la jertfirea de sine etc., atunci nu are
nici un folos din toate indatoririle duhovnicesti pe care le lucreaza.
Cand am intrat in viata de obste, fiind
frate incepator, m-au pus ajutor de trapezar. Atunci un batranel de optzeci de
ani, cu totul slabit, mi-a cerut sa-i duc la chilie niste supa. Cand terminam
ascultarea, mergeam si-i duceam supa. Intr-o zi m-a vazut un frate care mi-a
zis:” Nu-l invata asa, pentru ca apoi iti va cere mereu ajutorul si nu te va
mai lasa sa te odihnesti; n-o sa mai poti sa-ti faci nici macar canonul. Stii ce
am patit eu? Am mers odata sa-l ajut, pentru ca era racit, si dupa aceea n-am
mai scapat de el. Batea mereu in perete, tac-tac. “Fa dragoste, imi spunea, si
adu-mi un ceai”. “Fa dragoste si vino de ma intoarce putin.” Nu trecea mult
timp si iar tac-tac in perete:”Fa dragoste si pune-mi o caramida calda”. Caramida-ceai,
caramida-ceai. Cand sa mai apuc sa fac cele duhovnciesti? Mi-am iesit din fire”.
Auzi ce spune? Infricosator! Adica batranelul acela sa sufere, sa geama, sa-i ceara
ceva ca sa-i usureze suferinta, iar el sa nu vrea sa-l ajute, ca sa nu-si intrerupa
indatoririle duhovnicesti. Aceste lucruri n-au nici o noima. Mai mult ar fi
cantarit la Dumnezeu “caramida-ceai” decat metaniile si rugaciunile pe care le
facea….. dupa toata randuiala. Pe de-o parte zicea: “Doamne Iisus Hristoase,
miluieste-ma!”, iar pe de alta: “Lasa-ma in pace!”.
-Gheronda, cum poate avea cineva
binecuvantarea lui Dumnezeu?
-Cand omul se inrudeste cu Dumnezeu,
atunci si Dumnezeu ii da binecuvantarea Sa. Altfel cum sa i-o dea? Ca sa-i fie
calcata in picioare binecuvantarea? Lucrul acesta l-am trait. Cand am mers in
Sinai, era mare seceta. De multi ani nu plouase nici o picatura de apa si din
aceasta cauza o duceau greu si manastirea si beduinii care traiau langa ea. Monahii
facusera rugaciune pentru ploaie, insa fara nici un rezultat. Cand a venit
vremea curatirii maslinilor am mers si eu sa ajut. Dupa ce beduinii au curatat
maslinii, monahii au luat crengile groase pentru manastire, iar pe cele subtiri
le-au lasat intr-o margine. Beduinii i-au rugat pe monahi sa le dea lor
crengile subtiri, ca sa le foloseasca la aprinsul focului, pentru pregatitul
hranei si pentru incalzit in timpul noptilor cand este foarte frig. Dar monahii
nu au vrut sa le dea si din aceasta pricina beduinii au plecat mahniti. A doua
zi, cand beduinii au venit din nou ca sa le ceara, eu facusem deja legaturi
toate crengile subtiri si le-am dat pe
toate. Atunci un beduin batran mi-a spus: “Tu esti un om bun. Va ploua”. Si intr-adevar,
pana sa ajung la manastire, a inceput sa ploua, si inca a plouat mult. Rugaciunea
beduinului a deschis cerurile. Nu am povestit nimanui atunci aceasta
intamplare.
(Cuviosul
Paisie Aghioritul – Cuvinte Duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu