Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Toma si
ale Sfintei Mucenite Erotiida, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, învătătură a Sfântului Antioh, despre lăcomie.
Tuturor le este de
trebuintă să se nevoiască a-si înfrâna pântecele, dar mai vârtos, cei ce voiesc
să slujească lui Dumnezeu este bine să mănânce cu tocmită măsură, că, de nu se
vor înfrâna de mâncare, asemenea sunt corăbiilor prea încărcate. Că trupul de
hrană are nevoie, si nu de răsfăt, de săturare, iar nu de lăcomie.Pentru că
înfrânarea este la fel spre întărire si sufletului si trupului, iar
neînfrânarea si pe unul si pe altul le vatămă, stricând nu numai sănătatea, ci
născând si boli de sminteală. Căci, celui ce se nevoieste, putină hrană îi
trebuie, si cel ce-si înfrânează pântecele îsi depărtează gândul de la păcate.
Iar celui ce se lăcomeste, îi cresc poftele cele rele. Si, precum lemnele cele
multe fac focul mare, asa si multimea bucatelor naste gânduri rele. Mâncarea
bună numai cât veseleste gâtul, iar mai pe urmă hrăneste viermii cei neadormiti.
Si precum pământul cel pustiit naste spini, asa si mintea celui mâncăcios
creste gândurile rele. Omul lacom face deseori pomenirea sfintilor, ca să placă
pântecului, iar cel ce se înfrânează se aseamănă prin viata sa, cu Sfintii.
Mâncăciosul cu nimic nu se laudă mai mult fără numai cu mâncarea. Iar Duhul din
omul nesătios se scârbeste si se duce de la dânsul. Că, precum fumul goneste
albinele asa si mult mâncăciosul goneste darul Duhului Sfânt. Deci, mai bine
este a lepăda bucatele alese si cu mâncarea cea obisnuită a ne plini trupeasca
trebuintă, ca să nu ne asemănăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în
pustie: că a sezut, zice, norodul să mănânce si să bea si s-a sculat să joace;
atunci a uitat poruncile lui Dumnezeu si la idoleasca îndrăcire s-a abătut.
Deci, bine scrie Pavel despre mostenitorii lor: „Pântecele este dumnezeul lor,
iar mărirea lor este întru rusinea lor, ca unii care au în gând cele
pământesti” (Fil. 3, 19). Si iarăsi: „Bucatele sunt pentru pântece si nu
pântecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celălalt” (I
Cor. 6, 13). Si iarăsi: „Dacă pentru bucate se sminteste fratele tău, iată că
nu umbli după porunca dragostei”. Si mai zice: „Unii ca acestia nu slujesc lui
Dumnezeu, ci pântecelui lor, si prin bune cuvântări amăgesc inimile celor fără
de răutate.” Si iarăsi: „întelepciunea trupească, nebunie este la Dumnezeu. Iar
întelepciunea duhovnicească este viată si pace. Bine este dar a întări inima
iar nu cu mâncări”. „Si iarăsi: „Nu este împărătia lui Dumnezeu mâncarea si
băutura, ci dreptatea si pacea si bucurie întru Duhul Sfânt, iar nu lăcomia si
betia”. Precum si lacob, osândind pe robii pântecului, zice: „Veselitu-v-ati pe
pământ si v-ati desfătat si v-ati hrănit inimile voastre, ca pe o oaie în ziua
de junghiere”. Iar necredinciosilor evrei, Domnul le-a zis: „Adevăr grăiesc
vouă, Mă căutati pe Mine, nu pentru că ati văzut semne, ci pentru că ati mâncat
pâine si v-ati săturat”. Si le-a mai zis:
„Lucrati nu pentru
mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în viata vesnică, pe
care Fiul Omului o va da vouă”. Căruia se cuvine slava, cinstea si
închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
(Proloage).