Despre viata vesnica

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Marturisitori: Visarion si Sofronie, ale Sfantului Mucenic Oprea si ale Sfintilor Preoti Marturisitori: Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ilarion pentru folosul sufletului.

Sârguiti-vă, vă rog pe voi fratilor si surorilor, spre vesnica viată cea luminoasă, pe care Domnul, după a Sa milă, în dar ne-o dă nouă. Că Domnul Dumnezeu ne-a gătit nouă viata în ceruri si Însusi ne cheamă pe noi la ea. Iar noi, să nu facem spre plăcerea trupului nostru, petrecând în mâncări, cu băuturi, în somn si în pofte, în obicei de păcate, în molesire trupească si în lenevire, ca să nu pierdem Împărătia cerurilor si pe Cel ce ne-a chemat la dânsa. Că El a gătit nunta fiului Său, adică Împărătia cerurilor si a trimis pe slugile Sale să ne cheme, adică pe Prooroci, pe Apostoli si pe Mucenici. Iar noi ne lepădăm, zicând: „Mi-am luat femeie si nu pot să merg.”. Sau, iarăsi: „Boi mi-am cumpărat, si mă duc să-i încerc.”. Si, încă: „Mosie mi-am cumpărat si mă duc să o văd.”

Si astfel cu alte lucruri ale vietii acesteia, ne lepădăm de vesnica viată. Si nu auzim pe Domnul, Cel ce grăieste: „Nu vă îngrijiti pentru ziua de mâine, ce ve-ti mânca si ce ve-ti bea, sau cu ce vă ve-ti îmbrăca...”. Acestea gândindu-le, fratilor, să ne desteptăm ca din somn si să mergem pe calea cea strâmtă, care ne duce pe noi la Împărătia cerurilor. Să dăm trupurile noastre la osteneli, la post, la rugăciune, la înfrânare, la curata nevointă. Că împărătia cerurilor cu anevoie este a o câstiga si cei ce se ostenesc ajung la ea. Ci să ne silim, întru acest scurt veac, si să nu-i facem spre plăcere stricăciosului nostru trup. Eu nu zic să ardem în foc pentru cereasca vietuire – să nu fie aceasta! – ci să ne ostenim si să ne uscăm trupurile noastre pentru ea. Că a zis Domnul: „Dacă grăuntele de grâu, căzând pe pământ, nu va muri, apoi singur va rămâne, iar de va muri, mult rod va face.” Arătat a zis: „De nu vom omori poftele noastre cele trupesti, nu vom putea să facem roduri

ceresti.” Că cel ce nu-si iubeste sufletul său, în veacul acesta, îl va afla pe el în viata cea vesnică.

Deci, aceasta auzind-o, să ne nevoim. Iar de ve-ti zice că suntem neputinciosi, tu însă să faci începutul nevointei, numai după puterea ta, precum poti. Că, văzându-ti Dumnezeu nevointa, îti va da tie ajutor si la celelalte fapte bune. Drept aceea, să nu ne depărtăm de la nevointă. Că, oare, lungă este viata noastră? Au nu-i ea de cincizeci de ani, sau saizeci sau saptezeci, cel mult o sută si, oare, mult ne este nouă a ne osteni? Deci, aici, putin să ne ostenim, iar acolo, la ceruri, în veci vom împărăti. Sau dimpotrivă: aici, putin vietuind cu slava bine hrăniti, bând si trupestile pofte făcându-le, fără de înfrânare, acolo, pe veci vom fi dati la osândă. Drept aceea, să ne îngrijim, că Hristos însusi, Împăratul împăratilor si Domnul tuturor, ne cheamă pe noi, nu un om. Deci, spre Dânsul să întraripăm mintea noastră si aici să vietuim cu dumnezeiasca întelepciune: cu post, cu rugăciune, cu osteneală si cu răbdare, plângându-ne păcatele noastre si pururea înaintea ochilor avându-L pe El si ziua judecătii. Si să nu slăbim grija noastră ci, precum am început, asa să si sfârsim. Că a zis Domnul: „în ce te voi afla, întru aceea te voi si judeca.”. Să păzim deci, iubitilor, în inimile noastre, cuvintele acestea si să nu slăbim aproape de moarte. Că nu stim când va veni ceasul mortii si va răpi pe fiecare din noi. Si, de va găsi sufletul negătit, va fi osândit în focul cel vesnic. Iar de ne va afla pe noi moartea întru pocăintă, atunci, scăpând de toată scârba, vom dobândi bunătătile cele de obste, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Despre miluirea strainilor

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Artemie si ale Sfantului Cuvios Gherasim din Chefalonia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre miluirea străinilor.

Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni, Si, zăbovind el acolo, s-au sfârsit cele de care avea trebuintă si nu stia de să facă. Si, sezând în biserică, se întrista de aceasta si, plecându-se, a adormit putin si a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos, grăindu-i lui: „Du-te la iconomul Sfintei Învieri si să-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, să-mi dai, pentru Dânsul, un galben si îti voi da zapis la mână si când va veni Iisus îti va da galbenul”. Si monahul desteptându-se, si rugându-se, a crezut cuvântul. Si, mergând, a aflat pe iconom si i-a zis precum i s-a poruncit. Si i-a răspuns iconomul: „Dar când va veni Iisus, ca să mi-l dea?”. Iar monahul a zis: „Eu ti-am spus precum am auzit, iar tu, cum stii, asa să faci!”.

Atunci i-a zis lui iconomul: „Fă-ti zapisul tău!”. Si, sezând, monahul a scris asa: „Eu, Ioan, monahul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi. Pentru încredintare, am făcut acest înscris al meu si, când va veni Iisus Hristos, ti-l va da”. Deci a luat galbenul si a plecat. Iar în noaptea cea de a doua a văzut iconomul în vis pe Oarecine, grăindu-i: „Ia-ti galbenul si să-Mi întorci zapisul monahului.” Iar el nu voia, grăind: „El a zis că Iisus va veni si-mi va plăti”. Iar el a zis: „Eu sunt Iisus. Ia-ti, dar, galbenul si-Mi dă zapisul călugărului, ori vrei să iei ceva mai mult. Iată ce-i al tău”. Si, desteptându-se, a trimis pe niste oameni după monah, zicându-le: „Ori unde îl ve-ti afla pe acel monah, să-l aduceti la mine”. Si, aflându-l, i-au zis: „Mergi că te cheamă iconomul”. Iar el, temându-se, cugeta întru sine că s-a căit si vrea să-i ia galbenul si mergea cu sfială. Iar iconomul, văzându-l i-a zis: „Părinte, mai ia si alti galbeni, câti vei voi, si-mi fă zapis.” Iar el a răspuns: „Iartă-mă, că mai multi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nici Domnul nu mi-a zis să iau mai mult de un galben”. Si s-au mirat cei ce au auzit si au proslăvit făgăduintele Domnului cele nemincinoase. A Căruia este slava, în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc ioil, ale Sfantului Mucenic Uar, ale Sfintei Cleopatra si ale Sfantului Cuvios Ioan de la Rila, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, Cuvânt din Limonar, despre demonul care a jucat înaintea unui călugăr si a pierit din pricina Psalmului 67.

Cuviosul Pavel, egumen la o viată de obste din Teogni, spunea fratilor: Am auzit pe un oarecare bătrân zicând: Sezând eu odinioară în chilia mea si lucrând lucrul mâinilor mele, cântam Psaltirea pe de rost si am văzut un copil de turc, intrând pe usile mele, îmbrăcat în haine lăutăresti si cu ciucuri. Si, stând înaintea mea, a început a juca în vreme ce eu cântam Psaltirea si dormitam. Si, mi-a zis mie: „Mosule, oare îti joc bine?”. Si iarăsi îmi zicea: „Oare îti plac eu tie si-ti place si cum joc?”. Si, nerăspunzînd cu nimic către dânsul, mi-a zis mie: „Socotesti, călugăre, că faci mare lucru în viata ta? Dar, de vreme ce faci aceasta cu lenevire, că citesti si gresesti în Psalmul 67, pentru aceea am îndrăznit de am intrat la tine.” Iar eu, sculându-mă, zicea bătrânul, m-am închinat lui Dumnezeu si am început a zice: „Să se scoale Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii Lui!” (Ps. 67,1). Si atunci îndată s-a stins.

Deci, aceasta stiind-o, fratilor, cu luare aminte să cititi Psaltirea, ca să nu fie de bucurie vrăjmasului. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage).

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Luca si ale Sfantului Mucenic Marin cel Batran, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un egumen, pe care l-a certat Hristos în chip de sărac.

La o mănăstire cu viată de obste era mai mare un oarecare egumen, având sub mâna sa frati nu mai putin de două sute; si acest egumen a fost la început iubitor de săraci, iar, mai pe urmă, iubitor de slavă s-a făcut: că avea mare dragoste spre bogati si spre dregători si aceia îl slăveau. La acesta a intrat în mănăstire Domnul, ca un bătrân sărac, si a zis portarului: „Mergi la egumen si-i spune: Un frate al tău a venit la tine, cu multă osteneală”. Si mergând, portarul a aflat pe egumen vorbind cu un bogat si, stând putin, i-a vestit lui de acel sărac, nestiind el că este Hristos. Iar egumenul se supără pe el zicându-i: „Nu mă vezi pe mine vorbind cu oamenii? De ce i-ai dat drumul? Nu mă supăra acum!” Si s-a dus portarul. Iar Domnul, Cel îndelung răbdător, îl astepta pe el până ce avea să iasă. Si, asteptând el ca la cinci ceasuri, a venit un oarecare bogat, pe care, îndată, egumenul însusi la întâmpinat în poartă. Si acolo, văzând pe egumen cu bogatii, Hristos cel bogat întru milă si prietenul celor smeriti, l-a rugat pe egumen, zicând: „Un cuvânt am pentru tine, părinte”. Iar el nici măcar nu s-a uitat, ci a mers cu bogatii la prânz. Si iarăsi, după masă, petrecând până la poartă pe acel bogat, s-a întors si nu a luat în seamă rugămintea bătrânului celui sărac si fără de răutate. Deci, făcându-se seară, nu s-a învrednicit a primi acel ceresc străin, Care S-a dus, zicând portarului: „Asa să spui egumenului: De vreme ce slava omenească o poftesti, iată de acum din toată tara Aceasta pe cei puternici voi trimite la tine, că dregătorii poftesti, iar bunătătile împărătiei Mele nu-ti trebuiesc. Că Eu venisem pentru ostenelile tale cele drepte si viata ta cea mai de demult, voind să-ti dau tie binecuvântare si n-ai voit-o”. Si asa s-a cunoscut că Cel ce venise în chip de sărac a fost Atottiitorul Hristos.

Aceasta auzind-o noi, fratilor, să nu ne întoarcem ochii de la cei săraci, că însusi Atottiitorul umblă în chip de sărac. Că cel ce dă săracului îi dă lui Hristos, în mâini, însă eu nu grăiesc acestea defăimând bogătia, ci învăt pe cei ce nu se pricep a petrece în bogătie, pe cei ce-si adună comori si-si pierd împărătia, urând pe săraci si dându-se în stăpânire diavolului. Drept aceea, vă rog pe voi fratii mei, auzind acestea, să fim milostivi, primitori de străini si iubitori de săraci, ca să ne învrednicim a primi bunătătile cele vesnice (Proloage).

Atelier de gatit

 ATELIER-OUA UMPLUTE

 Un amic de-al nostru se plangea ca fetele lui petrec foarte mult timp jucandu-se pe telefon si ca, de fiecare data cand incearca sa le mai micsoreze timpul sunt foarte necajite. Si atunci, i-am spus sa vina impreuna cu ele la Centrul Educational, pentru ca timpul petrecut pe telefon trebuie inlocuit cu alte activitati. A durat ceva timp pana cand le-a convins, insa cand au ajuns acolo, au fost foarte incantate de tehnica macrame pe care o invatam. Au invatat foarte repede sa faca bratari.

Sunt clasa a V-a si, la scoala unde invata, copiii au facut un site, unde ofera spre vanzare lucruri facute de ei. Incantare foarte mare si bucurie cand au oferit si ele spre vanzare bratari si acestea s-au epuizat ff repede, avand chiar si comenzi.😂😂. Mi-a placut aceasta intiativa a copiilor si le-am spus si fetelor.

La intalnire de la Centrul Educational am tot discutat de urmatoarea expozitie pe care trebuie sa o pregatim-“Dovleacul, prietenul nostru”. Asa au aflat ca urmeaza sa gatim. Au fost foarte nerabdatoare, prin urmare le-am invitat sa vina la noi acasa si sa gatim impreuna.

Si, uite asa, doua ore, in fiecare seara de marti, le petrec alaturi de doua fetite delicate si minunate la “atelier de gatit”.

In prima saptamana am facut briose, iar in aceasta saptamana oua umplute.Inainte de a veni am pregatit oualele si ingredientele.

Pentru stabilirea umpluturii, le-am lasat pe ele sa decida amestecul. Fiecare a avut de umplut zece oua si o multime de idei. Au fost atat de incantate de umpluturile facute, ca le-am oprit cu greu sa le termine inainte de a umple oualele.😂😂.

Au fost doua ore pline de bucurie, in care am discutat despre scoala, despre bucuria de a castiga banuti din munca lor, dar am vorbit se despre felul cum ii cheltuim. Si asa le-am invatat despre “DIC” (Daruim, Investim, Cheltuim).

Despre pocainta

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Oseea si ale Sfantului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre tâlharul ce s-a mântuit prin putine lacrimi.

În zilele lui Mauriciu împăratul (582—602), a fost un oarecare tâlhar din părtile Traciei, cu totul sălbatic si cumplit si era în asa fel, că multi nu l-au putut prinde pe el. Deci, auzind de aceasta, împăratul a trimis la dânsul crucea sa, zicându-i: „Nu te teme!” Iar tâlharul, văzând cinstita cruce si crezând cuvântul împăratului, a venit si a căzut la picioarele împăratului, mărturisindu-se. Iar împăratul, cu bucurie, l-a primit si l-a iertat. Apoi, trecând putine zile, a căzut în boală si zăcea în casa de oaspeti si, adormind, a văzut înfricosătoarea judecată. Si, trezindu-se în noaptea următoare, dacă s-a văzut pe sine bolnav si aproape de iesirea din viată, s-a întors la rugăciune către Dumnezeu, plângând si zicând, cu amare lacrimi: „Nu cer de la tine, Iubitorule de oameni, ceva mai mult decât numai câte le cerea, prin mărturisire, tâlharul cel mai înainte de mine. Si, precum spre tâlharul acela, asa si fată de mine, tâlharul, minunează milele iubirii tale de oameni si primeste această suspinare a mea de noapte, pe pat, nu pe cruce. Si, precum ai primit pe cei dintru al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic nu au lucrat, asa mă primeste si pe mine, afundându-mă în lacrimile mele cele putine si curătindu-mă cu ele. Dă-mi mie iertare, necerând ceva mai mult de la mine, că nu mă încape vremea si pânditorii cei de prin pesteri s-au apropiat. Dar să nu stai împotrivă, nici să-mi iei seama cu deamănuntul, că nu vei afla în mine ceva bun. Că m-au cuprins fărădelegile mele si, către seară, rău am ajuns, că nenumărate sunt datoriile mele. Ci, precum ai primit suspinarea cea amară a lui Petru, primeste-o si pe a mea, iubitorule de oameni, turnând lacrimile acestea peste zapisul păcatelor mele si, cu buretele milostivirii Tale, sterge greselile mele cele neasemănate”.

Si asa, multe ceasuri mărturisindu-se tâlharul si cu mahramă stergându-si lacrimile sale, si-a dat duhul, precum ne-au spus cei de aproape ai săi. Iar cârmuitorul cel mai mare al casei de oaspeti a văzut, în somn, în ceasul în care a murit tâlharul, niste demoni multi, care, venind la patul tâlharului, cu multe zapise, aveau scrise multime de păcate tâlhăresti. Si, iată, doi tineri frumosi au adus o balantă si punând demonii toate zapisele tâlharului, au si tras în jos un taler al balantei, iar celălalt taler sta sus. Deci, au zis îngerii cei luminosi: „Oare nu avem de pus aici nimic ?” Si au zis unul către altul: „Ce putem să avem. Că nu-i mai mult decât zece zile de când s-a întors de la ucidere”. Si, când a grăit aceasta, a adăugat: „Să căutăm vreun lucru bun”. Si a aflat unul dintre ei mahrama, întru care erau lacrimile lui, si a zis; „Cu adevărat, aceasta este mahrama cu lacrimile lui; să o punem, deci, de cealaltă parte a cumpenei si iubirea de oameni a lui Dumnezeu împreună cu ea, si vom vedea ce va fi”. Si numai cât au pus-o pe ea de cealaltă parte, a si tras îndată si a risipit zapisele ce erau de partea dracilor. Si au strigat cu un glas, zicând: „Cu adevărat a biruit iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. Si, luând sufletul tâlharului, l-au dus pe el cu ei. Iar demonii, tânguindu-se, au fugit rusinati.

Aceasta văzând-o, cârmuitorul casei s-a sculat si, alergând, a intrat în cameră si, venind la patul tâlharului a aflat trupul cald încă, de vreme ce sufletul său se dusese la Dumnezeu, iar mahrama pe ochii lui fiind, plină de lacrimi. Si, luând mahrama, a întrebat pe împărat si a zis : „Să lăudăm pe Dumnezeu, stăpâne. Că am auzit că în zilele stăpânitoarei tale împărătii s-a mântuit un tâlhar”. Iată, cu adevărat, acum am văzut, numai de vom si crede că sunt adevărate, că bine este să ne pregătim pe noi însine si să întâmpinăm cu pocăintă ceasul cel înfricosător al mântuirii.

(Proloage).

MFC-CIPRIAN PORUMBESCU

 CIPRIAN PORUMBESCU

(14 octombrie 1853-6 iunie 1883)

sursa foto: internet.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Despre iubirea de arginti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Longhin Sutasul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh despre mită, dobândă si iubirea de arginti.

Cel ce ia dobândă, cel ce ia mită, ca si iubitorul de arginti si răpitorul sunt ca o cărută cu patru cai, având ca vizitiu pe satan cel mândru, cărută pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan adună în ea pe toti cei ce-l urmează, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purtati de vrăjmasul, ca nu împreună cu el să ajungă în groapă si în focul cel vesnic, ci în viată, spre mai bine, să se îndrepteze, precum si Apostolul zice: „Având hrană si îmbrăcăminte, să fim îndestulati cu acestea.” Iar cei ce vor să se îmbogătească, au parte de nenorociri si de cursele vrăjmasului, nepăzind poruncile apostolesti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, care grăieste: „Să nu câstigati nici aur, nici argint, nici să vă îngrijiti ce ve-ti mânca sau ce ve-ti bea si cu ce vă ve-ti îmbrăca!” Că pe cel ce adună bogătie pe această cale, îl surpă Dumnezeu si cu ale sale picioare îl calcă. Încă si în cartea Proverbelor, înfruntă pe cel ce ia mită, zicând: „Cel ce iubeste argintul, nu se va sătura de argint; si să nu apuci de la cel sărac, că sărac este si nu stie umbla”. Că zice Domnul: „Mai bine este a da, decât a lua”. Iar în Lege zice: „Să nu dezvinovătiti pe cel necurat, pentru mită, si nici să nu iei mită, fiindcă mita creste si orbeste ochii celor ce văd”. Că si Samuil, tinând porunca Legii, grăia către norod: „Oare din mâinile voastre am luat izbăvirea? Iată martor este Domnul, că n-a ajuns mită în mâinile mele”. Iar Proorocul Amos, mâniindu-se pe judecători, zicea: „Mită aleasă de la săraci ati luat”. Iar Isaia, ocărând cetatea, zicea: „Dregătorii tăi iubesc mita, dispretuind răsplătirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mită, si lucrul cel drept pe nedrept îl ia de la omul cel drept”. Si iarăsi: „Pierzător lucru este dobânda pentru însusi sufletul celui ce ia, iar cel ce nu iubeste dobânda viu va fi”. Si iarăsi: „Cel ce primeste mită fără dreptate nu se va îndrepta înaintea lui Dumnezeu. Că mai bun este numele bun, decât bogătia cea multă”. Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Să nu pierzi, cu cei necredinciosi, sufletul meu”.

Oare vezi că Scriptura numeste, pe ucigasi si pe primitorii de daruri, bărbati ai sângelui si fără de lege? Încă asemenea cu aceasta a zis Domnul: „Nebunule, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine, iar cele ce le-ai gătit ale cui vor fi?” Nebuni numeste pe cei ce-si pun nădejdea în bogătia cea pieritoare. Si, iarăsi, David zice: „Pleacă inima mea spre învătăturile tale, iar nu la dorinta de câstig”. Încă si Iov, arătându-si curătia, zicea: „Au, doară, mâna mea s-a atins de mită?” Si Însusi Domnul ne porunceste, grăind: „Luati aminte si vă păziti de toată lăcomia, că nu din bogătia omului este viata lui, ci precum este scris: Dreptul prin credintă va fi viu!”

(Proloage).

Am citit...

 Casa de langa lac de Kate Morton

Cu ceva timp in urma va spuneam ca am terminat de citit si cea de-a doua carte scrisa de Kate Morton – “Casa de langa lac” si ca voi scrie cateva cuvinte despre ea.

La fel ca si in prima carte citita, Kate Morton prezinta doua povesti de viata din ani diferiti (1933 si 2003) si din zone diferite (Cornwall si Londra). Autoarea pastreaza acelasi stil in care misterul, drama, dar si iubirea neconditionata se impletesc si te tin cu sufletul la gura. Este genul de carte pe care nu iti vine sa o lasi din mana pana cand nu o termini.

Sadie Sparow este o tanara detectiva care, in urma implicarii emotionale in cadrul unei anchete este trimisa in concediu o perioada mai lunga de timp. Si, unde este mai bine sa iti revii decat la Cornwall, alaturi de bunicul drag?

Aici Sadie descopera un conac vechi, un domeniu intins, unde totul arata ca si cum timpul s-a oprit in loc. Si, cum simturile de detectiv ale tinerei Sadie ii spuneau ca acolo s-a intamplat ceva, nu isi gaseste linistea pana cand nu descopera ce anume s-a intamplat. In urma cercetarilor pe care le face afla ca, in urma cu 70 de ani, pe domeniul Loeanneth apartinand familiei Edevane, a avut loc disparitia unui copil, iar cazul a ramas nerezolvat.

Rezolvarea cazului o face sa afle multe despre familia de la Loeanneth, fiind nevoita sa solicite si ajutorul scriitoarei Alice Edevane, una dintre cele trei fiice ale lui Anthony si Eleonor.

Este o carte pe care o recomand in zilele reci de toamna si numai.

Despre nevointa

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, poveste de folos, despre nevointa unui monah si mucenic.

Un oarecare monah, al cărui nume n-am putut să-l aflu, a trăit în Schit si a fost ascultător de părintele său, vreme de multi ani. Din zavistia diavolului însă, acesta a căzut din ascultare si a plecat de la staretul său fără pricină, având asupra lui osânda cea pentru neascultare, si a intrat în Alexandria. Deci, l-a prins pe el păgânul stăpânitor de acolo si, luând de pe dânsul haina călugărească, îl silea pe el să se închine la idoli, dar el n-a voit, pentru care pricină, fără de milă bătându-l, i-a tăiat capul cu sabia, iar trupul lui l-a aruncat la mâncarea câinilor. Dar oarecare crestini au luat, noaptea, trupul muceniculul; si, punându-l în sicriu cu aromate, l-au asezat cu cinste în altarul Bisericii, ca pe un pătimitor. Iar când începea a se săvârsi dumneneiasca Liturghie si sfintitul slujitor zicea: „Câti sunteti chemati iesiti!” se ridica racla cu moastele mucenicului si, în văzul tuturor, iesea din Biserică, fără atingere de mâini omenesti si petrecea în tinda Bisericii până la sfârsit, iar, după sfârsitul Liturghiei, racla intra iarăsi singură în Biserică si sta în altar la locul ei. Si aceasta o făcea la toate Liturghiile, iesind si iarăsi intrând, spre marea mirare a celor ce vedeau.

Iar, unul din cei mari, credincios fiind si îmbunătătit, văzând unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca să le descopere lor pricina iesirii Mucenicului din Biserică, în timpul Sfintei Liturghii si a câstigat cererea. Că îngerul Domnului, stând de fată, i-a zis lui: „Ce te înspăimântezi de ceea ce se face? N-au luat, oare, Apostolii si urmasii lor puterea de a lega si dezlega? lată, mucenicul pe care îl vedeti iesind din Biserică, a fost ucenic cutărui pustnic (si i-a spus numele), pe care, neascultându-l s-a dus, fiind legat de dânsul prin canon de neascultare, si, până acum, petrece în acelasi canon nedezlegat. Cununa, adică, si-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în altar, cât se săvârseste Liturghia, că, poruncindu-i lui îngerul, iese si va iesi, până ce nu-l va dezlega pe el cel care l-a legat.”

Unele ca acestea auzindu-le, acel fericit bărbat s-a dus degrabă la pustnic si, spunându-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la mucenicul lui Hristos, si deschizându-i racla, a făcut pustnicul asupra lui dezlegare si iertare si l-a sărutat pe el. Si, stând să se săvârsească dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a petrecut, nemaiiesind din altar.

(Proloage).

Provocare

 Caminul meu un colt de rai – saptamana 2

Pentru a doua saptamana a provocarii “Caminul meu un colt de rai” Irina propune, pe blogul ei, sa facem ordine, atat in casa, cat si in suflet. Corina, ne propune o saptamana de bucurie, in care sa renuntam la “Nu” indiferent cum si cand l-am folosi si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de fiecare clipa traita.

In saptamana ce tocmai s-a incheiat, timpul a fost placut, soarele ne-a mangaiat cu razele lui, au fost si cateva reprize de ploaie. Intreaga natura invita la plimbare si relaxare.

Programul incarcat, ca si vremea de afara, au facut sa stam foarte putin in casa, astfel ca si in aceasta saptamana am combinat provocarile celor doua doamne ale caror bloguri le urmaresc cu drag.

Copiii mi-au adus multa bucurie in suflet in aceasta saptamana. La inceputul ei, doua fetite delicate si dragute, m-au rugat sa le invat sa faca prajituri. Am ascultat dorinta lor si le-am invitat acasa, pentru a face impreuna briose. Si nu orice fel de briose, ci briose de ciocolata si ornate cu crema de ciocolata. Au invatat sa citeasca o reteta, sa cantareasca ingredientele, insa distractia cea mai mare a fost la …..ornat. Imaginatia si veselia au umplut intreaga bucatarie. S-au simtit foarte bine, astfel ca m-au intrebat daca mai pot veni.

A doua parte a saptamanii, impreuna cu copiii de la Centrul Educational am continuat sa impletim semne de carte si brelocuri. Bineinteles ca totul s-a intamplat intr-o atmosfera de bucurie, de “zumzaiala” vesela si rasete cristaline.

Insa apogeul bucuriei a fost in week-end, petrecand ziua de duminica cu nepotii. Matei vorbeste si ne spune povesti, l-a “adormit” pe bunicul cantand “Nani, nani puisor….”, dar i-a facut si “ijetie”. Am mancat impreuna “sanvis cu mamete” (sandwich cu Almette), am ras din plin inventand povesti cu animalute curioase. Micutul Alex nu s-a lasat mai prejos. Tot timpul langa noi, zambind si chicotind, a invatat sa faca primii pasi, sprijinindu-se de o matura.

Serile le-am petrecut tricotand la patura “plimbareata”, urmarind filme pe Diva, dar si facand ceva “ordine” in gandurile mele.

O alta bucurie a acestei săptămâni a fost o comanda mica de prăjituri pentru parastasul soacrei părintelui duhovnic. Pe doamna Marilena am cunoscut-o, o femeie plina de viață, tot timpul cu zâmbetul pe buze și gata să ajute pe oricine. Am făcut prăjiturile cu mare drag. La parastasul făcut pentru cei trei ani de la plecarea la cele veșnice a doamnei Marilena, am întâlnit oameni cu suflet frumos.

Bucurie, multa bucurie, insa fara fotografie.😂😂.

 

Despre viata viitoare

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi si ale Sfintilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie si Chelsie, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre asteptarea viitoarelor bunătăti.

Asteptarea bunătătilor viitoare este în luptă cu bunătătile cele de acum. Pentru viata ce va să fie, toată viata aceasta trece ca o umbră si ca o pânză de păianjen si, pentru nădejdea si bucuria cea asteptată, oamenii se sârguiesc a vietui acolo unde-si au nădejdea, căci cei a căror dorire este în ceruri, aceia au trebuintă de iesirea lor din trup, înainte de a trece la vesnicile si viitoarele bunătăti, pe care mintea omenească nu poate să le ajungă. Pentru aceea, cu toată paza să ne păzim inima noastră, asteptând să ne veselim în casa stăpânului Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce a sărăcit pentru noi si patimi în locul nostru a luat ca să ne facă pe noi părtasi Împărătiei Lui si de slava Lui, cea viitoare, să ne îndestulăm. Pe El iubindu-L, vom intra în locasul cel gătit dreptilor si vom vedea lumina cea neînserată si ne vom bucura cu bucurie negrăită, unde este Tatăl si Fiul si Sfântul Duh. Că de aceasta, si Pavel scriind romanilor zice: „Vă îndemn deci, fratilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfătisati trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească. Si să nu vă potriviti cu acest veac, ci să vă schimbati prin înnoirea mintii, ca să deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si plăcut si desăvârsit” (Rom. 12, 1-2). Si iarăsi a zis: „Nouă ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfânt, că Duhul toate le cearcă si adâncurile lui Dumnezeu. Că cine din oameni stie cele ce sunt în om? Asa si tainele lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaste, fără numai Duhul lui Dumnezeu.”. Si iarăsi: „Sufletele dreptilor sunt în mâna lui Dumnezeu si nu se va atinge de ele osânda, că chiar de sunt în lumea aceasta, nădejdea lor este plină de nemurire.”. Putin fiind pedepsiti aici, mari bunătăti vor primi acolo. Că Dumnezeu i-a încercat pe ei aici, si i-a aflat vrednici de El. Ca pe niste jertfe întregi i-a primit pe ei si în ziua cercetării le va străluci soarele. Că de aceasta a zis David: „Seara se va sălăslui lui plângere, iar dimineata, bucuria”. (Ps. 29, 5). Iar Apostolul: „Iar dacă ati înviat cu Hristos, cele de sus căutati, unde este Hristos, sezând de-a dreapta Tatălui, cele de sus căutati, iar nu cele de pe pământ.” Si iarăsi: „Izbăviti fiind de păcat, robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveti rodul vostru spre sfintenie, iar sfârsitul, viata vesnică” (Rom. 6, 22). Si Domnul a zis: „Să fie mijloacele voastre încinse si făcliile voastre aprinse. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteaptă pe Stăpânul lor, când se va întoarce de la nuntă, ca, venind si bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge si le va pune la masă, si apropiindu-se, le va sluji” (Luca 12, 35). Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage).

Despre vietuirea crestineasca

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic si ale Sfantului Ierarh Cosma, episcopul Maiumei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cuvânt al Preacuviosului părintelui nostru Efrem Sirul, despre cum se cuvine crestinilor a vietui.

Priviti, fratii mei iubiti, cum se întoarce omul la cele lepădate si cugetă iarăsi si face lucrurile păgânilor. Tot cel ce cugetă cele trupesti si risipeste ca si când nu ar astepta să dea seama lui Dumnezeu în ziua judecătii, oare nu s-a dezbrăcat el de Hristos? Că zice Domnul, cu dumnezeiasca Sa gură, că si pentru un cuvânt desert vor să dea seama oamenii în ziua Judecătii, apoi faptele în ce fel vor fi judecate?

O, ce drac rău. O, urătorul de bine si urătorul de oameni duh necurat. Cum împiedică si cum ademeneste el pe fiecare. Stăpânul strigă prin Prooroci si prin Apostoli si prin sfintele Evanghelii, dar din multime putini iau aminte. Diavolul cheamă prin alăute si prin hore si prin cântecele drăcesti si multimea se adună. Iubitorul de oameni, Dumnezeu, cheamă pe toti si zice: „Veniti la mine toti!”. Si nu este nimeni să-L asculte, nici să se sârguiască. Hulitorul de oameni, diavolul, pe multi îndeamnă si acestia la el aleargă. Dacă undeva s-ar propovădui ajunare sau priveghere, se sperie toti si se tânguiesc si se fac ca niste morti. Iar dacă s-ar vesti cândva prânzuri, cine sau alăute, sau cântece drăcesti, toti se fac veseli, binevoitori si treji si unii pe altii se cheamă si se strigă si împreună aleargă pe drumul cel rău si se nevoiesc cu nevointa cea vrednică de jale. Nu însă cu cinste cum se cuvine crestinilor, ci ca niste păgâni. Nu ca niste robi ai lui Dumnezeu, ci ca niste apucati. Si de multe ori, toată ziua se ostenesc pentru pântecele lor si toată noaptea petrec fără de somn, spre pierzarea sufletului lor, jucând si batjocorindu-se si nimic altceva câstigând din osteneală si din priveghere, fără numai vaiul, precum a zis Domnul.

Luati aminte cu dinadinsul la cele scrise si nu le defăimati, că vai celor ce ocărăsc dumnezeiestile Scripturi. Că multi cuvântători deserti sunt, amăgindu-se cu mintea, care când aud de chinurile judecătii zic râzând, mângâindu-se: „Oare sunt eu mai bun decât toată lumea? Unde va merge toată lumea, acolo voi merge si eu. Afară de toată lumea, ce are să mi se întâmple mie? Să mă îndulcesc deocamdată si eu, ca toată lumea, de bunătătile lumii acesteia”. Apoi, după ce s-a împlinit hotarul vietii acesteia, se trimite vestitorul mortii, zicându-ne: „S-a împlinit calea ta în viata aceasta, vino de acum într-o altă lume, vino la însusi locul tău!”. Apoi, lasi lucrurile vietii celei veselitoare, cu care ti se părea că vesnic te vei desfăta, si te duci, fiind tras de demoni, la locul de osândă.

Si, văzându-si locul, omul se va cutremura si îsi va bate fata sa cu palmele, si, căutând împrejur încoace si încolo va vrea să fugă si nu-i va fi lui cu putintă să fugă, că va fi tinut cu nădejde, legat de cei ce îl vor duce pe dânsul. Atunci îi vor zice lui demonii cei ce îl tin: „Ce te temi, vrednicule de jale? Ce te tulburi, ce te întristezi, ce te înfricosezi, ticălosule? Ce te cutremuri, netrebnicule? Tu ti-ai gătit tie locul acesta; seceră acum ce ai semănat. Ai auzit de înfricosata osândă si, râzând, asa ziceai: Unde va fi lumea toată, acolo voi fi si eu. Acum, pentru ce te cutremuri. Nu esti singur. Acolo unde este toată lumea, acolo esti si tu. N-ai auzit pe Stăpânul, zicând: Toată lumea întru cel rău zace? Ci, defăimând ziceai: Unde va fi toată lumea, acolo si eu. Vrednicule de jale si ticălosule pentru ce când ziceai acestea nu te gândeai la tine? Acum, lumea toată poate să-ti ajute tie? Oare pentru toată lumea vei da tu răspuns Judecătorului? Au nu numai pentru singur sufletul tău? Iată acum, precum ziceai, unde este toată lumea, acolo esti si tu.”

Si, intrând în locul cel de osândă, nevrând si cumplit chinuindu-se, va începe să ridice jalnice glasuri si să roage pe cei ce vor sta înaintea judecătii, ca să dobândească măcar putină răsufIare. Si îi vor răspunde lui: „Ce strigi, ticălosule? Au doar tu esti mai bun decât toată lumea? Unde este toată lumea, acolo esti si tu, precum ai zis”. Si atunci, suspinând din adâncul inimii, va zice: „Si ce-mi foloseste mie toată lumea? Vai mie, că m-am amăgit si m-am batjocorit. Dreaptă este judecata lui Dumnezeu. Acum am cunoscut, ticălosul, că ceea ce seamănă omul, aceea va si secera. Si ce sarcină va lega, aceea va si purta. Vai mie, că am auzit si nu primeam. Pe câti vedeam nevoindu-se, priveghind si ajunând, pe toti îi ocăram si-i osândeam. Pe câti îi vedeam plângând si tânguindu-se, râdeam de ei. Vai mie, că mai de folos îmi era mie o sută de ani să plâng acolo si să mă tânguiesc si pământ să mănânc si să nu vin în locul acesta de chin. Cine-mi va da mie vreme de pocăintă, măcar de trei zile ale veacului aceluia, pe care l-am cheltuit în lenevire, eu, vrednicul de jale si ticălosul? Însă acum târgul si soborul s-au risipit si nu mai am folos din pocăintă.”.

Vedeti, fratilor, să nu se afle cineva fără de roadă. Cel ce seamănă în trupul său îndulcirea lumii acesteia, desfătări, cine si prânzuri, din trup va secera stricăciune. Iar cel ce seamănă în duh rugăciune, ajunare si priveghere, din duh va secera viată vesnică. Luati seama si vedeti că nicidecum nu se laudă cel ce se desfătează, nici cei ce râd, nici cei ce joacă, că acestea păgânii le fac. Iar în partea crestinilor, legea este în acest fel: fericiti cei săraci cu duhul, fericiti cei ce plâng, fericiti cei milostivi, fericiti cei izgoniti, fericiti cei curati cu inima, fericiti cei vorbiti de rău, fericiti cei ce se înfrânează, fericiti cei ce au păzit Botezul curat, fericiti cei ce pentru Hristos s-au lepădat de lumea aceasta, fericite sunt trupurile feciorelnicilor, fericiti cei ce au femei ca si când n-ar avea, fericiti cei ce priveghează si se roagă, fericiti cei ce văd mai înainte pe Cel ce va să vie să judece viii si mortii si-si pregătesc răspunsul, fericiti cei ce lăcrimează în rugăciune si în cântarea de psalmi. Acestea sunt ale dumnezeiestii Scripturi a dreptcredinciosilor.

Si, oare, care Scriptură fericeste pe cei ce cântă din fluier, sau în alăută, sau râd, sau pe cei ce se desfătează, sau pe cei ce se îmbată, sau pe cei ce se înversunează si joacă, sau pe cei ce iubesc lumea aceasta? Stăpânul nostru nu ne-a învătat acestea, ci, mai vârtos, le-a si osândit, zicând: „Vai vouă care râdeti acum, si vă desfătati, că ve-ti plânge si vă ve-ti tângui!”.

Deci, veniti ca, lăsând calea cea largă, care duce la pierzare, să ne ostenim putină vreme, ca să împărătim în vecii cei nesfârsiti si să dobândim bunătătile cele nestricăcioase pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit si la inima omului păcătos nu s-au suit. Fugi de mândrie, o, omule, desi esti bogat, ca nu cumva să ai pe Dumnezeu împotriva ta, si iubeste smerita cugetare, desi esti mare, ca să te înalti în ziua judecătii, că vai celui trufas, că acela, când va intra în mormânt, atunci se învată cine este. Vai lacomului, că bogătia trece, vai necredinciosului, că în vreme ce toti se luminează, el singur atunci se întunecă. Vai, celui fără de lege, că se duce la Judecător aspru si drept. Vai trândavului, că va căuta vremea pe care rău a cheltuit-o si nu o va afla. Vai ocărâtorului si împreună cu el, betivului, că se rânduiesc cu ucigasii si cu desfrânatii se pedepsesc. Vai celui ce se desfătează în această putină vreme,că, precum un vitel spre junghiere, asa se îngrasă.

Dar fericit este cel ce călătoreste pe calea cea strâmtă, că purtător de cunună va intra în cer. Fericit cel ce multora le face bine, că va afla ajutători multi, când va fi judecat. Fericit cela ce se sârguieste către viata ce va să fie, că acestea de aici trag spre stricăciune si moarte. Fericit este cel ce risipeste cele rele, adică pe acelea ce le-a adunat rău, că va sta curat înaintea judecătorului. Fericit este cel ce spre toate se sileste pe sine, că silitorii răpesc împărătia lui Dumnezeu.

Deci, să ne silim acum si noi spre tot lucrul bun. Să ne îndemnăm si să ne zidim unii pe altii, precum si faceti. Totdeauna vorbirea noastră să fie despre judecată si despre darea răspunsului vostru. Ori ce lucru faceti, fie de umblati pe cale, fie de sedeti la prânzuri sau în paturile voastre, ori altceva de faceti, totdeauna îngrijiti-vă de judecată, si de venirea dreptului Judecător si vă aduceti aminte, în inimile voastre, si zicteti unii către altii:

„Oare în ce fel este întunericul cel mai dinafară? Oare în ce fel este focul cel nestins si viermele cel neadormit? Oare în ce fel sunt scrâsnirile dintilor?” Acestea vorbiti-le unii cu altii, noaptea si ziua. Să ne nevoim fratilor, până avem vreme. Să cumpătăm desfătarea cea de aici, ca acolo să câstigăm desfătarea Raiului. Să plângem aici putin, ca acolo să râdem. Să flămânzim aici, ca să ne saturăm acolo. Să învătăm a ne lipsi de toate acestea vremelnice de aici, ca să ne îndulcim acolo de bunătătile cele adevărate. Pe calea cea strâmtă si necăjită să călătorim aici, ca acolo pe calea cea lată si desfătată să umblăm. Si iarăsi zic: „Vedeti să nu ne împiedice pe noi viata aceasta si să ne batjocorească si goi si netrebnici să ne trimită pe noi în veacul acela. Că înselăciunea lumii acesteia pe multi ia împiedicat, pe multi i-a pierdut, pe multi i-a batjocorit, pe multi i-a orbit”.

Iar noi, fratilor, să luăm aminte la noi însine si să ascultăm pe Domnul, care zice: „Veniti după Mine!” Deci, de toate să ne despărtim, si Lui să-I urmăm. Să potolim toată bucuria lumii acesteia, că batjocoreste pe cei ce o iubesc pe dânsa. Iar noi să ne sârguim a dobândi viata cea vesnică, dăntuirea cea cu îngerii, petrecerea cea cu Hristos. Căruia se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Despre fapta buna

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi si ale Sfantului Ierarh Teofan Marturisitorul, episcopul Niceei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre fapta bună.

Cineva dintre părinti ne-a spus nouă că un oarecare mirean avea copii, între care era unul, mai mare, cu numele Aviv. Acesta era feciorelnic si foarte se păzea, cucernic si postitor si de la toate înfrânat si gândea să iasă din lume. Iar tatăl lui îl oprea si voia a-l încurca în grijile lumii acesteia. Si era pentru aceasta supărat pe dânsul si totdeauna îl ocăra pentru multa lui înfrânare. Si îi zicea lui: „Pentru ce nu te duci în lucrurile lumii acesteia, ca si fratii tăi?” Iar el, răbdând, tăcea. Si toti îl iubeau pe el pentru multa lui întelegere si pentru cucernicia lui.

Iar, îmbolnăvindu-se tatăl lui si apropiindu-se de sfârsitul vietii, rudeniile, si toti cei ce-l iubeau pe el socoteau că tatăl lui îl urăste si-l va lipsi pe el de partea lui de mostenire, fiindcă tatăl său era foarte bogat. Deci, adunându-se, au mers către tatăl lui si i-au zis: „Voim să te rugăm pe tine un lucru.” Iar el a zis: „Ce anume?” Si ei au zis: „Pentru fiul tău Aviv, ca să nu-l lipsesti pe el de mostenire.” Iar el a zis lor: „Oare mă rugati pe mine pentru acela, care nu se îngrijeste de loc de ale vietii, ci numai se roagă si posteste?” Si i-au zis lui: „Asa”. Si a grăit lor: „Chemati-l aici”. Si când a intrat la dânsul, a zis lui: „Apropie-te către mine, fiule.” Si apropiindu-se, s-a întins tatăl său pe sine la picioarele fiului său, plângând si zicând: „Iartă-mă pe mine, fiul meu, si te roagă lui Dumnezeu pentru mine, ca să mă ierte milostivul Dumnezeu pentru aceasta, că te-am supărat în zadar. Că tu pe Hristos ai iubit, iar eu, ticălosul, lumeste am judecat.” Si chemând pe toti fratii lui, le-a zis lor: „Iată, de acum fratele vostru Aviv vă este vouă si tată si stăpân si să-l ascultati pe el, întru toate ce va porunci.” Iar după ce a răposat tatăl lor, a împărtit lor mostenirea. Si partea sa a împărtit-o săracilor si pentru el nu si-a lăsat nimic.

Si a zidit pentru sine o chilie mică pentru liniste, iar când a isprăvit-o pe ea, s-a îmbolnăvit si, apropiindu-se vremea sfârsitului său, a venit unul din fratii lui si sedea lângă dânsul, iar el a zis: „Mergi, frate, si fă mângâiere în casa ta, că astăzi este zi sfântă si praznic” (că era praznicul Sfintilor Apostoli). Si a răspuns fratele lui: „Cum te voi lăsa pe tine?” Iar el

a zis: „Mergi, si când va veni vremea, te voi chema pe tine.” Si, apropiindu-se ceasul, s-a sculat singur si a mers la usa fratelui său si a lovit în usă si, auzind, fratele a cunoscut că-l cheamă. Iar când a venit la fratele lui, acesta s-a culcat îndată si si-a dat sufletul său Domnului si toti au proslăvit pe Dumnezeu si s-au minunat de un sfârsit atât de fericit.

Asa moare cel credincios. El de moarte nu se teme, nici de judecată, că acestea nu se vor atinge de el, după cum ne încredintează pe noi Domnul Iisus, zicând: „Cel ce ascultă cuvântul Meu si crede în Cel ce M-a trimis are viată vesnică si la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viată.” (Ioan, 5, 24). Un asemenea sfârsit preafrumos primeste lupta si pătimirea crestinului dreptcredincios. O, de ar fi cu putintă a îndemna pe fiecare la această credintă, ca să se străduiască spre lupta cea neobosită si să se lupte el cu toată osârdia, intrând pe usa cea strâmtă si fericit să-si sfârsească alergarea sa. Că acolo îl asteaptă pe el cununa cea slăvită, nevestejită a fericirii, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci! Amin.

(Proloage).

Micii creatori

 Continuam sa mestesugarim tot……noduri

 Incercam sa invatam cat mai bine tehnica nodurilor sau tehnica macrame, asa ca am trecut la al doilea tip de nod. Si, daca la primul tip impletitura era doar dintr-o parte asa cum am explicat aici, de data aceasta am diversificat. Impletitura se realizeaza din ambele parti. Initial, la fel ca si prima data, am folosit sfoara. Ei bine, li s-a parut greu, pentru ca uitau cu care parte trebuie sa inceapa. Si atunci mi-a venit ideea de a folosi doua culori. In acest fel, lucrurile au fost mult mai simple si s-au bucurat ca reusesc sa impleteasca.

Cu mult spor au impletit semne de carte,

 Dar si brelocuri copilasi. De aceste tipuri de brelocuri sunt foarte incantati. Sunt in stare sa le faca continuu. Abia ii trimit acasa.😂😂😂.

Și rezultatul.

De data viitoare vom face alt tip de nod.

Despre razboiul desfranarii

 Pentru rugaciunile Sfintului Mucenic Evalmpie si sora sa, Evlampia si ale Sintilor Cuviosi Vasian si Teofil Marturisitorul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru aceeasi zi, cuvânt din Pateric, despre războiul desfrânării.

Un frate era în mare război si supărare de gândurile desfrânării si a mers la un staret mare si-l ruga pe el, grăind: „Fă bine si te roagă pentru mine, că mă supără foarte mult războiul desfrânării”. Deci, s-a rugat staretul pentru dânsul. Apoi a venit iarăsi a doua oară la staret si acelasi cuvânt i-a zis. Asemenea si staretul nu se lenevea a ruga pe Dumnezeu pentru dânsul si a zice: „Doamne, arată-mi mie sederea fratelui acestuia si din ce parte se năvăleste satana asupra lui, că m-am rugat si n-a aflat odihnă”. Si Dumnezeu i-a descoperit lui despre dânsul. Că l-a văzut pe el si pe demonul desfrânării sezând aproape de el si bârfind împreună. Iar îngerul cel trimis lui spre ajutor, departe stând si mâniindu-se asupra fratelui, că nu se îndrepta spre Dumnezeu, ci se îndulcea cu cugetele si tot gândul său îl da vrăjmasului. Deci, a cunoscut staretul că de la fratele este pricina. Si i-a zis lui: „Tu te lasi supus, si te împrietenesti cu gândul tău si, de aceea, pătimesti.” Si l-a învătat pe dânsul, că se cade a se împotrivi gândurilor. Iar fratele, asa făcând, cu rugăciunea staretului a aflat odihnă.

(Proloage).

MFC-DIMINEATA

 Dimineața la munte

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Despre fapta buna

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iacob al lui Alfeu si ale Sfintilor Cuviosi Andronic si Atanasia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre fapta bună pe care, câstigând-o, omul se mântuieste.

Sunt patru fapte bune de care se tine seama la mântuirea omului: postul, a se ruga adeseori Domnului, lucrarea mâinilor si curătia trupească; la acestea patru se împotriveste diavolul. Prin cea dintâi, adică prin mâncare, a ispitit pe Adam în Rai. Prin a doua, nerugându-se Domnului, i-a dat lui Adam rusine si teamă de Dumnezeu si I-a făcut a se ascunde si a nu veni înaintea Lui, ca nu cumva, închinându-se înaintea lui Dumnezeu, Adam, să primească iertăciune de păcatul său. Iar după ce a fost izgonit Adam gol din rai, încă si prin goliciunea aceea voia diavolul să-l surpe pe om în alt păcat, adică în deznădejde voia să-l ducă pe el. Dar iubitorul de oameni Dumnezeu, stiind mai dinainte facerea de rău a diavolului, a dat lui Adam lucrul, asezându-l pe om în Rai, ca să-l păzească si să-l lucreze, zicându-i: „Lucrează pământul din care ai fost luat!” Iar Adam, îngrijindu-se de lucru, a lepădat mestesugirea cea rea, a diavolului.

Deci, fiind biruit în aceasta, diavolul a semănat gând rău si în curătia trupească, că a făcut a se împodobi fetele lui Cain si a făcut să cadă în desfrânare cu dânsele pe fiii lui Set si a spurcat curătia trupească. Drept aceea si Scriptura zice: „Intrat-au fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor.” Că atunci când omul îsi păzeste trupul curat, fiu al lui Dumnezeu este, nespurcând făptura mâinii lui Dumnezeu. Drept aceea, sârguiti-vă la lucrul mâinilor, ca nu în nelucrare să ne afle pe noi diavolii si să ne însele. Iar de va păzi cineva aceste patru fapte bune: postul, rugăciunea, lucrul mâinilor, curătia trupească, arătat este că fiu al Luminii si mostean al Împărătiei cerurilor este, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava.

(Proloage).