Invataturi

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al lui Evagrie monahul, despre curătia cea deplină si despre înfrânarea de la vorbirea cu femei si de a căuta în fata lor, despre nesatiul pântecului si despre desfrânare.

Curătia cea deplină se zideste din înfrânare, iar înfrânarea se face din frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu se sălăsluieste din durerea inimii. Iar cel ce nu se teme de Dumnezeu si nu are frică de El în inima sa si nu se înfrânează de la toate relele care îi însală sufletul si trupul, unul ca acela cade în multe si grele păcate. Însă neînfrânarea este povătuitoarea a tot păcatul. Iar, mai înainte de toate, ea aduce pe om la lăcomia pântecelui si la satiul cel peste măsură, din care se naste desfrânarea, care este mai grea si mai cumplită decât toate păcatele. Că pierde si însală pe tot omul si, ca si cu o undită, trage inima spre această faptă rea. Pentru această răutate zice dumnezeiescul Apostol: „Orice păcat pe care-l va săvârsi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieste în însusi trupul său” (I Cor., 6, l8). Pentru aceea, lăcomia este un lucru rău si maică a nesatiului si mijlocitoarea desfrânării. Untdelemnul creste para din felinar, iar hrana aprinde focul patimii în cei ce se apropie de femeie, ca să audă cuvinte stricătoare de suflet, iar după aceea ca să facă si desfrânare.

Însă vorba de femeie este ca o învăluire de apă mare, care afundă corabia: de vreme ce din vorbirea cu femeia se zămisleste acel iute foc ai poftei si se naste gândul desfrânării si întunecă ochiul cel sufletesc, adică mintea. Si din mintea cea neînfrânată se face inima însăgetată cu săgeata vrăjmasului, spre fapta cea de desfrâu. Iar, după ce face omul desfrânare, atunci mintea lui se întunecă si rămâne ca un iesit din minte si ca un rob, sau se poartă de gândul cel de desfrânare ca un vrăjit, neavând nici o stăpânire de sine peste voia sa. Pentru aceea, cade în acea desăvârsită pierzare. Si, petrecând în multime de războaie, adeseori primeste si răni. Asemenea si cela ce vorbeste cu femeile: multe răni aduce sufletului său. Deci, cu dreptate zice cineva: „Nu vorbi cu femeia, ca să nu te arzi cu focul ei”. Pentru că vederea si vorba cu femeile, ca o săgeată, răneste inima; ba si mai mult: săgeata răneste numai trupul, iar frumusetea fetei pierde si sufletul si trupul, precum zice dumnezeiescul Gură de Aur: „Că otravă cumplită slobozeste, care se revarsă în tot trupul”. Si, cu cât mai multă vreme va zăbovi, cu atât mai multă spurcăciune face. Iar cel ce se păzeste de unele săgeti ca acestea, nu iese la adunări nicidecum, nici la prăznuirile cele cu ospete vătămătoare de suflete, nici nu merge să vadă fete frumoase. Pentru că mai de folos este, precum scrie la Proverbe, a petrece în casa de plângere, decât în casa de ospete si a căuta cinste la praznicele cele mirenesti si a privi fetele cele frumoase, de vreme ce, de la aceasta, mare primejdie se face sufletului, si la moartea însăsi îl duce, dacă va face omul fapta lui cea cumplită.

Pentru aceea, să nu îndrăznesti a umbla la ospetele cele necuviincioase, să fugi de vorba cu femeile si să nu cauti la fetele lor cu poftă si să te opresti si să te feresti de bucatele cele de multe feluri. Si asa, te vei izbăvi de fapta desfrâului si-ti vei mântui sufletul tău si te vei slobozi de vesnica osândă. Si, dacă voiesti ca până în sfârsit să fii deplin curat să nu dai femeilor îndrăznire să caute la tine si nici să nu vorbesti cu dânsele. Pemtru că, mai întâi, cinstite sunt si măgulitoare cu chipul si cu răspunsul, iar, mai pe urmă, cu totul îndrăznesc si cuvinte amăgitoare îti aruncă, ca să viseze mintea ta si sufletul. Si, iarăsi, întâi vorbesc lin si dulce, precum zic Proverbele „Miere, adică, din buze le pică, iar pe urmă se află mai amare decât pelinul”. Cu adevărat, asa este, fără de minciună. Că cei ce se lipesc de femei străine abia pot să se izbăvească si multi au pierit din pricina aceasta. Pentru aceea, la aceleasi Proverbe zice: „Să bei din fântânile tale, iar nu din cele străine''. Si, iarăsi, dumnezeiescul Apostol zice: „Să fiti îndestulati cu leafa voastră, iar de partea străină să nu vă atingeti”.

Dar, să grăim iarăsi, despre vorbele cele de mai sus. Când femeile stau la vorbă, atunci au căutătura în jos si caută cu cucernicie si întreabă de curătie si ascultă cu dulceată. Iar după aceea, căutând mai sus putin si arătându-se mai mult, iau aminte la cele ce se grăiesc si după aceasta îsi pun un zâmbet pe fată si îndată, râzând, se înfrumusetează si mai mult si se arată luminoase la vedere, ca si când si-ar schimba fata. Si, spunând cuvinte frumoase, nasc patimi, adică îndeamnă spre poftă. Sprâncenele îsi ridică si ochii îsi întorc încoace si încolo si îsi slobozesc genele jos si apoi, încet, le ridică iarăsi si, cu iscodire, caută cumplit, cu mare poftire, ca să frângă inima celor tineri si altora care se învoiesc cu aceasta, ca să săvârsească cu dânsii pofta cea necurată. Încă îsi mai întind grumajii si tot trupul si buzele si le tocmesc cu bună cuviintă si grăiesc cuvinte înăltate si alcătuiesc povestiri dulci la auz, ca pustiu cu totul să-ti facă sufletul tău. Iar acestea toate, făcându-se de dânsele, te trag pe tine în latul cel mult împletit, care te duce la desăvârsita pierzare, adică la moarte, iar după aceea, la vesnica osândă. Si asa, amăgesc si-ti robesc sufletul tău si mintea, întocmindu-se cu acele blânde si dulci cuvinte si schimbându-se în tot chipul, cu adevărat ele păzesc într-însele totdeauna o otravă cumplită si ne rănesc sufletele noastre. De fiara neîmblânzită să nu te apropii, asemenea si de femeia tânără să nu te atingi. De foc apropiindu-te si arzându-te de el, degrabă sări în lături. Iar slăbănogindu-te de cuvintele femeiesti, nu poŃi ca să sari în lături degrabă, până ce si fapta vei face.

Că, precum magnetul tine fierul, asa si vorba femeii nu te lasă de la sine, până ce nu pomenesti, întru tine, de frica lui Dumnezeu si până nu sari în lături singur de la dânsa. Drept aceea păzeste-te de o patimă si faptă rea ca aceasta, ca să te izbăvesti si de nesuferitele chinuri vesnice.

Însă aceste învătături nu numai nouă, monahilor, ne folosesc, ci tuturor oamenilor celor ce vor să se mântuiască, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

MFC-LA BRAN

 Castelul Bran...

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Daniil Stalpnicul si Luca cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru adormirea celui între Sfini Părintelui nostru Sisoe.

Cel dintre Sfinti Părintele nostru Sisoe a trăit în pustie si în munte, saizeci de ani, iar când era să se mute din viată, sezând lângă dânsul călugării, i-a strălucit lui fata ca lumina. Si le grăia lor: „Iată, ava Antonie a venit!”. După aceea, tăcând putin, iarăsi le zicea lor: „Iată, ceata proorocilor a venit!”. Si a strălucit si mai mult si a zis: „Ceata Apostolilor a venit!”. si fata lui îndoit a strălucit si, iată, vorbea, cum vorbeste cineva cu altii.

Deci, l-au rugat pe el bătrânii, zicând: „Spune nouă, Părinte, cu cine vorbesti?”. Si a zis lor: „Iată, au venit îngerii să mă ia pe mine si mă rog lor să mă lase putin, ca să mă pocăiesc”. Iar bătrânii i-au zis lui: „Nu-ti trebuie pocăintă, părinte”. Zisu-le-a lor staretul: „Cu adevărat, nu mă stiu pe mine că am pus măcar începătură de pocăintă”. Iar toti stiau că desăvârsit este. Apoi, iarăsi, fără de veste, i s-a făcut fata lui ca soarele si s-au temut toti. Deci el le-a grăit lor: „Iată, vedeti toti, a venit Domnul si zice: „Aduceti-Mi acest vas ales din pustie!” Si îndată si-a dat duhul. Apoi, s-a făcut un fulger si s-a umplut casa de bună mireasmă.

 

(Proloage)

Spre Craciun

 Se apropie Carciunul

 Gata! Am intrat in concediu, asa ca ma pot ocupa in liniste de sarbatorile ce se apropie cu pasi repezi. Desi odata cu inceputul postului, am pornit calatoria spre Bethleem, abia acum simt ca se apropie cu adevarat frumoasa sarbatoare a Nasterii Domnului.

Nu am scris de ceva timp pe blog, pentru ca a fost o perioada foarte aglomerata, cu multe drumuri, cu diverse activitati, unele chiar noi.

Una dintre acestea a fost impodobirea bradului din biserica. Am petrecut un ajun de mos Nicolae minunat alaturi de copiii de la Centrul Educational Sfa Gheorghe Nou, de parinti, dar si de enoriasi care au venit sa ajute. Totul completat cu covrigi calzi si sucuri oferite cu dragoste de o mamica.

Am reusit sa terminam curatenia la “Casuta”, sa asezam totul frumos, iar duminica, dupa Sfanta Liturghie, parintele a sfintit locatia si s-a rugat pentru sanatatea si reusita tuturor copiiilor, a parintilor, dar si a oamenilor cu suflet frumos din parohie care sunt alaturi de noi. Dumnezeu sa ii primeasca rugaciunea.

Maine pornesc, impreuna cu sotul, spre munte, pentru a achizitiona porcul de Craciun.

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Mina, Ermoghen si Evgraf, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pandoc, ca să nu scârbim pe nimeni.

Dacă cineva ar zice că iubeste pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăste, mincinos este, Că cel ce iubeste pe Dumnezeu, acela si pe fratele său îl iubeste. Iar cel ce nu iubeste pe fratele său, nici pe Dumnezeu nu-L iubeste, după cum zice Apostolul Ioan. Cel ce scârbeste pe fratele său, pe Dumnezeu îl scârbeste. Că zice: „Nu scârbiti pe Duhul Sfânt cu Care sunteti pecetluiti”. Si iarăsi, pentru dragoste, zice: „Ceea ce ati făcut unuia dintre acestia mai mici frati ai Mei, Mie ati făcut”. Deci, s-a arătat, în cele mai sus zise, că cel ce face spre bucuria fratelui său, lui Dumnezeu îi face spre bucurie.

Aceasta, dar, stiind-o, fratilor, că prin acestea suntem plăcuti lui Dumnezeu, dacă nu dispretuim pe aproapele nostru, apoi si noi cu toată puterea să ne silim să facem spre plăcere fratilor si să nu le dăm pricini din care ei să fie scârbiti, ca primită la Dumnezeu să fie rugăciunea noastră, ca o jertfa fără prihană.

Că dacă unul se roagă pentru tine, iar altul te blestemă, precum si la întelepciune scris este: „Dacă unul zideste, iar altul risipeste, apoi ce spor este, fără numai osteneală?”. Asa si omul cel ce posteste si se părăseste de păcatul său, dar, iarăsi, la acelasi păcat intră; rugăciunea lui cine o va asculta si cu ce spor se va alege? Si iarăsi grăieste, zicând: „Să nu mestesugesti asupra prietenului tău rele, când nădăjduieste el la tine, că numai gura nebunilor se preface în stâlp de batjocură, dar buzele dreptilor sunt cu pază.”. Deci, „cel ce umblă întru dreptate se teme de Durnnezeu, iar cel ce-si strâmbă cărările osândit va fi.”. Si proorocul Miheia, suspinând, grăieste pentru Israel: „Spre rău îndeamnă fiecare pe aproapele său si împotriva lui mâinile si găteste.” Iar Apostolul zice: „Dacă fratele tău se scârbeste împotriva ta, iată că nu cu dragoste umbli.” Iar Domnul a zis: „Tot cel ce se mânie asupra fratelui său în zadar, vinovat este judecătii, iar cel ce va zice fratelui său, raca (prostule), vinovat va fi de judecata soborului, iar cel ce zice nebunule, vinovat va fi de gheena focului”. Si încă mai zice: dacă-ti aduci darul tău la altar si acolo îti aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ti, acolo, darul tău înaintea altarului si mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău si vino apoi să-ti aduci darul tău înaintea lui Dumnezeu.

 

 

(Proloage)

 

Despre ascultare

 Pentru zamislirea Sfintei Fecioare Maria de catre Sfanta Ana si pentru rugaciunile Sfintei Prorocite Ana, mama Prorocului Samuel, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile, despre ascultare.

Iubitule, de vei sedea întru supunere la un părinte duhovnicesc, să nu-ti pui singur tie rânduiala, zicând: „Nu pot face aceasta sau aceasta”. Că dacă nu vei face ascultare, nu vei scăpa de judecată. Ori, dacă s-ar întâmpla vouă vreo poruncă de la egumen peste puterea voastră, apoi să spuneti si să mărturisiti la cel mai mare al vostru. Însă, celor ce sunt spre păcat, să le stai împotrivă până la sânge. Dumnezeului nostru, slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

 

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Patapie si ale Sfintilor Apostoli Cezar, Tihie si Onisifor, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre milostenie, căci cel ce dă săracilor milostenie, dă lui Hristos si însutit va lua.

A fost o femeie crestină, având de bărbat un elin păgân; si erau amândoi săraci, având ei numai cincizeci de arginti mari. Deci, a zis bărbatul către femeia sa: „Să dăm argintii acestia împrumut, că de-i vom cheltui pe ei câte unul, apoi se vor sfârsi si nu vom mai avea”. Si, răspunzând, acea bună femeie i-a zis lui: „Dacă voiesti să-i dăm împrumut, apoi să-i dăm Dumnezeului crestinesc.”. Si i-a zis ei bărbatul: „Dar unde este Dumnezeul crestinesc, ca să-i dăm Lui împrumut?”. Zis-a lui femeia: „Eu ti-L voi arăta pe El. Si de-i vei da Lui împrumut, apoi nu-I vei pierde pe ei, ci încă si dobândă îti va da tie si cu adevărat îi va îndoi.” Iar el a zis: „Să mergi si să mi-L arăti mie si-I voi da Lui împrumut.”

Deci, ea luându-l, l-a dus pe el în sfânta biserică si i-a arătat lui pe cei săraci, zicându-i: „La acestia să dai argintii si Dumnezeul crestinilor îi va lua de la dânsii, că toti acesti săraci ai Lui sunt.” Iar el, cu bucurie, a împărtit la săraci acei cincizeci de arginti si s-au dus la casa lor. Dar, după trei luni, neajungându-le lor hrana, a zis bărbatul: „O, femeie, oare nu va voi acum Dumnezeul crestinilor să ne dea nouă din datoria aceea, că, iată, am sărăcit.” Si i-a zis femeia: „Să mergi unde ai pus argintii si-ti va da tie ceea ce trebuie.” Iar el s-a dus la biserică si, fiind la locul unde a împărtit argintii la săraci si umblând prin toată biserica, n-a aflat pe nimeni, care să voiască a-i da lui ceva, ci numai pe săracii care sedeau acolo. Iar el gândea întru sine pe cine să întrebe si cui să zică si să ceară. Si a văzut înaintea picioarelor sale, pe marmură, un argint si aplecându-se, l-a luat pe el si s-a dus la casa sa si i-a zis femeii sale: „Am umblat la biserica voastră si, să mă crezi pe mine, femeie, că n-am văzut pe Dumnezeul crestinesc, precum mi-ai zis mie si nimeni nu mi-a dat mie ceva, fără numai am găsit pe jos acest ban de argint, acolo unde am împărtit eu cei cincizeci de arginti.”. Atunci i-a zis lui acea minunată femeie: „Acela este Dumnezeu si nevăzut ti-a dat tie, pentru că nevăzut este si cu nevăzută putere chiverniseste lumea. Ci mergi, stăpâne, si să cumperi nouă câte ceva ca să mâncăm astăzi si acelasi Dumnezeu îti va da tie iarăsi.” Iar el, ducându-se, a cumpărat pentru ei pâine, vin si peste si, aducându-le, le-a dat femeii sale.

Deci, ea luând pestele, a început a-l spăla si, spintecându-l, a aflat în el o piatră foarte minunată si ea nu o cunostea ce este si a pus-o la păstrare; apoi, după ce a venit bărbatul ei, i-a arătat lui piatra, zicând: „Această pietricică am aflat-o în peste.” Iar el, văzând-o, s-a minunat de frumusetea ei si nu stia, adică, nici el ce este, însă a zis: „Să mă duc, dar, ca să o vând pe ea.” Deci, mergând, s-a apropiat de un argintar si i-a zis: „Voiesti, oare, să cumperi pietricica aceasta?”. Iar acela i-a zis lui: „Cât voiesti să-mi ceri pe ea?” A grăit cel ce o vindea: „Tu stii cât face?”. Iar negutătorul i-a zis: „Să iei cinci arginti pe ea.” Ci, vânzătorul, socotind că-l ia în batjocură i-a zis: „Apoi, vei da oare atâta?”. Argintarul, socotind, iarăsi, că celălalt îsi bate joc de el, i-a răspuns zicând: „Să iei zece arginti.” Apoi, vânzătorul a cunoscut că argintarul nu-i răspunde cinstit si a tăcut. Deci, după putin timp, argintarul a mai zis: „Să iei cincisprezece arginti”, însă vânzătorul n-a mai zis nimic, măcar că argintarul până la treizeci si până la patruzeci si chiar cincizeci de arginti îi da lui.

Deci, vânzătorul a cugetat atunci întru sine si a zis: „De n-ar fi fost pietricica aceasta de mare pret, apoi n-ar fi dat pe ea cincizeci de arginti.” Si a început si el a-i mări pretul ei. După-aceea, argintarul i-a ridicat pretul până la trei sute de arginti si a început, cu jurământ, a-i da lui acesti bani; iar vânzătorul si-a luat argintul, iar piatra i-a dat-o argintarului si s-a dus la femeia sa, bucurându-se.

Deci, aceea, văzându-l pe el, i-a zis: „Cu cât ai vândut-o?”. Că, socotea că pe cinci sau zece bănisori de aramă a dat-o. Atunci el, scotând trei sute de arginti, i-a dat ei zicându-i: „Cu atâta s-a dat.” Iar ea, minunându-se de darul iubitorului de oameni Dumnezeu, a zis bărbatului său: „Oare, văzut-ai cât este de bun Dumnezeul crestinilor si atotcunoscător, că nu numai cincizeci de arginti, ci si dobândă ti-a dat tie? Vezi, că nu este alt Dumnezeu, nici în cer, nici pe pământ, afară de Dumnezeul nostru, că Dumnezeu Unul este.” Deci, crezând acela, printr-o încercare ca aceasta, s-a făcut crestin si a proslăvit pe Hristos, Dumnezeul nostru.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges si ale Sfantului Ambrozie, episcopul Mediolanului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt din Pateric, că, după iesire, sufletul primeste înfricosată cercetare în văzduh.

Zicea fericitul Teofil arhiepiscopul: „Fratilor, câtă frică si cutremur si câtă nevoie suferă sufletul când se desparte de trup, sau după despărtire? Că vin către dânsul toate începătoriile si puterile întunericului. Si îi aduc lui toate păcatele cele întru stiintă si întru nestiintă, de la nastere până la ceasul cel mai de pe urmă al lui, întru care s-a despărtit de trup si stau pârând cumplit. Dar stau si sfintele Puteri înaintea fetei demonilor, aducând împotrivă vreo oarecare faptă bună, ce a lucrat sufletul acela. Deci, ce fel de cutremur ti se pare a avea atunci acesta, la o înfricosătoare cercetare ca aceea si la o neamăgită cercare, la judecată fiind supus? Nu este cu putintă a povesti cu cuvântul sau a întelege cu cugetul frica aceea ce cuprinde pe suflet atunci, până la dumnezeiasca hotărâre.

Deci, de i se va da lui izbăvire, îndată cei ce se împotrivesc celor răi iau putere si el e răpit de dânsii si fără opreala se duce întru negrăită bucurie si slavă, întru care va fi asezat. Iar dacă, întru lenevire trăind se va afla nevrednic de izbăvire, aude acel glas înfricosător: „Să fie depărtat necredinciosul, ca să nu vadă slava lui Dumnezeu.” Atunci îl ajunge pe el ziua mâniei, ziua necazului si a durerii celei nesfârsite, că se dă în întunericul cel mai dinafară, în iad pogorându-se, în vesnicul foc osândindu-se, si într-ânsul, în veci netrecuti va fi, muncindu-se.

Unde este atunci nălucirea lumii si lauda? Unde este mărirea desartă si răsfătarea, dulceata desartei, a nestătătoarei vieti? Unde banii? Unde bunul neam? Unde tată sau mamă? Sau frati sau prieteni? Cine din acestia va putea să scape sufletul cel ars în foc si cumplit muncit de alte nepovestite chinuri? Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre primirea de străini care mai mare este înaintea lui Dumnezeu, decât viata pustnicului din pustie.

A fost un oarecare staret în Siria, care petrecea aproape de cale, vietuind nu departe de pustie. Si acesta îi era lucrul lui: adică, în ceasul în care vedea vreun călugăr sărac venind din pustie, îl primea pe el cu bucurie si-i făcea lui odihnă, ospătându-l si adăpându-l. Deci, a venit la el, odată, un sihastru si i-a pus acestuia înainte bucate, iar acela nu vrea să mănânce, zicând că posteste. Iar staretul s-a mâhnit, însă i-a zis: „Să nu treci pe la mine nemâncând bucate, rogu-mă tie. Sau dacă nu voiesti, apoi vino să ne rugăm si, iată, un copac este aici. Iată dar, care din noi, închinându-se, de se va închina cu dânsul împreună si copacul, apoi acestuia să-i urmăm si să-l ascultăm amândoi.”

Deci, si-a plecat, adică, genunchii sihastrul, la rugăciune si nu s-a făcut nimic; după aceea s-a plecat la rugăciune si primitorul de străini; si îndată s-a închinat copacul împreună cu dânsul. Si, luând adeverire si încredintându-se, au lăudat pe Dumnezeu, Cel ce face unele minuni ca acestea prin plăcutii Săi.

  

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Sava cel Sfintit Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre un oarecare preot, care a fost vorbit de rău la episcopul său si, fiind închis în temnită, a fost eliberat de înger.

Ca la opt stadii de la cetatea Samiei, era un sat ce avea o biserică al cărei preot a fost vorbit de rău la episcopul său. Deci, necercetând cele despre dânsul, episcopul, trimitând, l-a adus pe el din sat si l-a dat la temnită, unde era obiceiul a se închide clericii care greseau. Si, fiind el în temnită, a sosit si sfânta Duminică. Iar în noaptea aceea, i s-a arătat lui un tânăr foarte frumos la chip si i-a zis: „Scoală, preotule, si te du la biserica din satul tău si să slujesti acolo Liturghia.” Si a zis către dânsul preotul: „Nu pot, de vreme ce sunt închis.” Iar cel ce i s-a arătat i-a zis: „Eu îti voi deschide tie temnita si să vii după mine.” Si, deschizându-i usa, l-a scos el afară si a mers înaintea lui, până la o stadie, spre satul preotului. Iar după ce s-a făcut ziuă, cel ce era mai mare peste temnită a intrat să caute pe preot si, neaflându-l, îndată s-a dus la episcop si i-a spus: „A fugit preotul din temnită, cheia fiind la mine.” Iar episcopul, socotind că a fugit cu adevărat, a trimis pe o slugă a sa zicându-i: „Mergi si vezi dacă preotul este în satul lui; si să nu-i zici lui nimic.”

Deci, mergând, sluga l-a aflat pe el în biserică, slujind Sfânta Liturghie si, întorcându-se, a spus episcopului cum că acolo este si l-a aflat pe el slujind Liturghia. Iar episcopul si mai mult s-a mâniat asupra lui si s-a jurat că, dimineata ce urma, cu multă necinste, îl va aduce pe el. Dar noaptea, i s-a arătat preotului tânărul, care mai înainte îl scosese din temnită, zicându-i: „Să mergi ca să te duc acolo unde te-a pus episcopul cetătii.” Si, luându-l, l-a dus pe el si l-a pus în temnită, nestiind străjerul temnitei. A doua zi însă, acesta, înstiintându-se, a mers si a spus episcopului cum că preotul se afla în temnită.

Si episcopul, înspăimântându-se si chemând pe preot, l-a întrebat pe el, zicându-i: „Cum ai iesit din temnită si cum, iarăsi, ai intrat, nestiind temnicerul?”. Si a zis preotul: „O slugă cu chipul foarte frumos, venind de la tine, stăpâne, mi-a poruncit să merg la biserica din sat si mi-a deschis mie temnita si m-a scos si înaintea mea mergea, până la o stadie spre satul meu. Apoi, iarăsi, într-altă noapte, acelasi tânăr, luându-mă pe mine, m-a băgat în temnită.” Deci, a adus înainte episcopul, pe toate slugile sale si nici pe unul dintr-însii n-a cunoscut preotul. Si îndată a cunoscut episcopul cum că îngerul lui Dumnezeu a fost acela ce a făcut această minune, ca să nu se ascundă viata cea bună a preotului, ci ca să stie toti că Dumnezeu proslăveste pe robii Săi. Si episcopul, folos primind, a slobozit pe preot cu pace. Iar pe cel care-l vorbise de rău l-a pedepsit, mult certându-l, ca nu si altii, pe nedrept, să vorbească de rău pe preoti.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Mari Mucenite Varvara si ale Sfantului Cuvios Ioan Damaschin, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre iesirea sufletului si suirea la ceruri.

Fericitul Ioan cel Milostiv grăia de-a pururea despre pomenirea mortii si despre iesirea sufletului, că-i era lui descoperit de la Sfântul Simeon Stâlpnicul, zicând că, iesind sufletul din trup si vrând să se suie la ceruri, îl întâmpină pe el cetele dracilor si-l întreabă, mai întâi, de minciuni si de clevetiri; că dacă de acelea nu s-a pocăit, apoi este oprit de către draci. Si iarăsi, mai sus dracii întâmpină sufletul si îl întreabă despre desfrânare si trufie, si, dacă de acestea s-a pocăit, se izbăveste de dânsii. Si multe sunt împiedicările si întrebările sufletului, de către draci, vrând acesta să meargă la ceruri. Vin după acestea dracii mâniei si invidiei si vorbirii de rău, ai iutimii, ai mândriei, ai grăirii de rusine, ai nesupunerii, ai cămătăriei, ai iubirii de argint, ai betiei, ai vrajei, ai descântecelor si lăcomiei, ai urei de frati, ai uciderii, ai furtisagului, ai nemilostivirii.

Si când ticălosul acela de suflet se duce de la pământ la cer, nu stau aproape de dânsul Sfintii îngeri si nici îi ajută lui, ci singur sufletul nostru pentru sine dă răspuns, prin pocăintă si prin fapte bune, iar mai mult decât toate prin milostenie. Că orice păcat pentru care nu se pocăieste aici din cauza uitării, apoi, dincolo, prin milostenia făcută în timpul vietii se izbăveste de silnicia vămilor drăcesti. Deci, acestea stiindu-le, fratilor, să ne temem de acel ceas amar, când ne vor întâmpina pe noi acei cruzi si nemilostivi vamesi, către care nu ne vom pricepe ce vom zice. Drept aceea, acum să ne pocăim de toate răutătile si după puterea noastră să facem milostenie, care poate să ne petreacă pe noi de la pământ la cer si să ne slobozească pe noi de la drăceasca oprire. Multă este ura lor spre noi si mare este si frica noastră si primejdia văzduhului aceluia. Că dacă de la o cetate până la altă cetate, aici pe pământ, avem trebuintă de un om care să ne ducă pe noi, ca nu cumva rătăcind, să cădem în locuri rele sau în râuri de netrecut sau între tâlhari neîmblânziti, cu atât mai vârtos avem trebuintă de călăuze, si povătuitori dumnezeiesti, care să ne ducă pe calea cea lungă si vesnică, care începe în ziua mortii, la iesirea sufletului din trup, pe care nu putem în nici un chip să nu o străbatem si să scăpăm. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica si Caldarusani si ale Sfantului Proroc Sofonie, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Cuviosului Părintelui nostru Arsenie, pentru lucrurile omenesti.

A zis Daniil, ucenicul Sfântului Arsenie, că le spunea lor Părintele Arsenie, ca despre un altul oarecare, grăind (însă el însusi era acela) că, singur sezând el în chilie, a auzit un glas, zicându-i: „Vino ca să-ti arăt tie lucrurile cele omenesti!”. Deci, sculându-se, a iesit la un loc oarecare si i-a arătat îngerul Domnului, acolo, pe un arap care tăia lemne, si care, făcând o sarcină grea, încerca să o ducă si nu putea. Deci, în loc ca să mai ia din sarcină si să lepede, ca să o poată ridica si să o ducă, el, dimpotrivă, ducându-se, mai tăia alte lemne si mai adăuga, punându-le peste sarcină si aceasta încă de mai multe ori o făcea. Apoi, i-a arătat lui pe un om care sta la un put si scotea apă dintr-ânsul si o turna într-o cadă crăpată, încât dintr-insa apa iarăsi curgea înapoi în put. Si i-a zis lui îngerul: „Asteaptă putin si-ti voi arăta tie alt lucru”. Si a văzut doi oameni călări pe cai, care voiau să treacă prin usa unei biserici, ducând o bârnă în curmezis, dar nu puteau să intre.

Cel ce tăia lemne este acela ce petrece întru multe păcate si, în loc de pocăintă, alte fărădelegi adaugă peste cele dintâi. Iar cel ce scotea apa aceea este omul care face fapte bune, iar de păcate nu se părăseste, nici nu se lasă, si pentru aceasta îsi pierde plata sa, cea de la Dumnezeu. Cei cu bârna sunt cei ce fac faptele cele bune cu mândrie si nu voiesc să umble pe calea duhovnicească cea smerită; si de aceea rămân afară de împărătia lui Dumnezeu. Deci, se cuvine fiecăruia ca în curătenie să-si câstige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

FINAL DE NOIEMBRIE

 BUCURIILE LUNII NOIEMBRIE

 Noiembrie a fost luna plina de bucurii, cu plimbari, cu diferite cursuri si proiecte.

-        Am participat la prima intalnire - “Puterea bunatatii” (din cadrul cursului “Fii povestitor”); un domeniu nou, o experienta interesanta. Abia astept urmatoarele module ale cursului, iar dupa perioada sarbatorilor de iarna (o perioada foarte aglomerata) voi incerca sa pun in practica ceea ce am invatat.

-        Am organizat, impreuna cu “Micii creatori”, expozitia “Dovleacul-culoare si aroma”, pentru a demonstra ca dovleacul este, in primul rand, foarte folositor. Desi proiectul a fost altul, am reusit doar sa aratam utilitatea proiectului din punct de vedere culinar.

-        La inceput de luna ne-am intalnit cu Tinerii ortodocsi la “Popeye’s” pentru a serba ziua de nastere a tuturor. A fost o intalnire frumoasa, care ne-a apropiat mult unii de altii. A fost o intalnire in care telefoanele au stat cuminti pe masa, iar noi am discutat multe subiecte interesante. La final, tinerii si-au dorit sa mai avem astfel de intalniri. Asa ca, de anul viitor, vom serba astfel fiecare reusita.

-        Am fost la deschiderea Targului de Craciun de la Craiova. A fost superb. Am citit ca anul acesta a ocupat locul doi, in competitia celor mai frumoase targuri de Craciun, locul intai fiind ocupat, la o mica diferenta de voturi, de Targul organizat de Gdnask. Despre acest Targ am povestit aici, aici si aici.

-        Am fost la Targul de Craciun de la Sibiu.

-        Am finalizat cursul “Personaj principal sau figurant in viata ta.

-        Am participat la cursul “Iertare si ratiune”

-        De Sfantul Andrei am petrecut un weekend minunat alaturi de fiica si nepotii nostri.

-        Am participat la slujba de hram Sfintii Mihail si Gavriil la bisericuta de la Pantesti, din judetul Prahova.

-        Am participat la slujba de hram Sfantul Andrei la frumoasa biserica de la Provita de Jos.

- In cadrul atelierelor de gătit săptămânale micutele domnișoare au pregătit:

          - tort pentru ziua de naștere a mamei

    - au pregătit frigărui

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Avacum, ale Sfantului Mucenic Mitropi. ale Sfantului Porfirie Kavsocalivitul si ale Sfantului Ierarh Solomon, arhiepiscopul Efesului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, despre rugăciune.

Toti stiu că începătura a tot binele este rugăciunea, millocitoarea vietii vesnice si a mântuirii. Sunt nevoit, dar, să vă grăiesc,de dânsa, pe cât voi putea, ca unora ce, deprinzându-vă a vietui în rugăciune si îndeplinindu-vă de-a pururea lucrurile lui Dumnezeu, cuvântul acesta si mai silitori să vă facă pe voi. Iar.pe de altă parte, ca cei ce vietuiesc molatic în rugăciune si îsi lasă sufletul pustiu, să-si cunoască paguba pentru vremea trecută si să nu se lipsească de mântuire în cealaltă vreme. Deci, iată cel dintâi mare lucru ce voi grăi despre rugăciune: tot cel ce se roagă vorbeste cu Dumnezeu. Dar cum se poate, om fiind, să vorbească cu Dumnezeu? Toti, adică, stiu, dar nu putem spune cu de amănuntul cinstea aceasta. Că această cinste covârseste si marea vrednicie a îngerilor, măcar că ei mai bine o stiu, precum un slăvit prooroc spune despre dânsii că, făcând ei cu frică rugăciunile, pe care le aduc lui Dumnezeu, îsi acoperă cu aripile fetele si picioarele, cu multă cuviintă, cucernicie si cu sfială. Că adică, nu pot tăcea de atâta frică. Asemenea si celelalte toate, adică firea si viata si întelepciunea si cunostinta si tot ce se poate spune, toate sunt deosebite de ale noastre. Iar rugăciunea este lucru de obste al îngerilor si al oamenilor. Si nu este nici o deosebire între amândouă firile de rugăciune. În taină te asează, deci, împreună cu dânsii si degrabă vei păsi în viata lor, în cinstea si în bunul neam, si întru cunostintă, prin viata ta, în tot locul si ceasul. Deci, să ne sârguim către Dumnezeu prin rugăciuni, că ce lucru va fi mai luminos decât al celor ce vorbesc cu Dumnezeu si I se roagă? Si ce este mai drept? Si ce este mai întelept? Dar ce se cuvine a mai zice când e vorba de cei ce vorbesc cu Dumnezeu si I se roagă? Aceluia se cuvine cinstea si stăpânirea în veci!

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Damaschin

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Andrei cel intai chemat, Ocrotitorul Romaniei, ale Sfantului Ierarh Andrei Saguna, mitropolitul Transilvaniei si ale Sfantului Ierarh Frumentie, episcopul Etiopiei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, despre cei răposati.

Acel cuvânt ce zice că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui si la venirea Ziditorului, fiecare va secera ceea ce a semănat, precum si toate câte se vor zice la înfricosatul Lui răspuns, toate despre sfârsitul lumii acesteia sunt. Că atunci nicidecum nu va mai fi ajutor vremelnic si toată cearta va înceta, fiindcă târgul se va strica, nu va mai fi nici cumpărare, nici dobândă. Că unde vor fi atunci săracii, unde slujbele, unde cântările, unde faptele bune? Drept aceea, mai înainte de ceasul acela, unul pe altul să ne ajutăm. Că nu este nedrept Dumnezeu, ca să uite faptele, după cum zice dumnezeiescul apostol. Iar Atanasie, în cuvintele sale a zis: „Măcar si în văzduh de se va fi dus, cela ce s-a săvârsit întru buna credintă, tu însă să nu ostenesti de a-i aprinde la mormânt untdelemn si lumânări, chemând pe Hristos Dumnezeu, că primite sunt acelea de Dumnezeu si multă răsplătire aduc, că untdelemnul si lumânarea sunt ca ardere de tot, iar dumnezeiasca si cea fără de sânge Jertfă este curătire. Iar ceea ce se dă la săraci, mai mult decât toată facerea de bine foloseste. Aceasta, dar, stiută să fie, că jertfa cea de gând a celor morti le foloseste, care, în această viată, au petrecut cu înfrânare de la faptele rele. Pentru aceea, si după moarte, le folosesc lor, cele ce se fac aici pentru dânsii. Dumnezeului nostru, slavă acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

  

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Paramon si Filumen si ale Sfantului Cuvios Pitirum, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, că nu este bine să dea monahul cele de trebuintă la rudele sale, că foc este.

Un călugăr avea în lume un frate sărac si cele ce avea în chilia lui le da fratelui mirean, însă pe cât îi da lui, acela încă mai mult sărăcea. Deci, ducându-se călugărul să spună aceasta staretului, i-a zis lui staretul acela: „Eu te voi învăta pe tine să faci asa: de acum înainte să nu-i mai dai lui, ca să nu te vatămi si pe tine si pe dânsul, ci să-i zici lui: frate, până am avut eu, îti dam tie, iar acum tu, din ceea ce vei dobândi, să-mi aduci si mie. si orice-ti va aduce tie, primeste de la dânsul. Si de vei vedea undeva străin, sărac sau bătrân, dă-le lor si roagă-i pe ei să facă rugăciuni pentru dânsul”. Deci, mergând călugărul acela, a făcut asa si după ce a venit la dânsul fratele său mirean, el îndată i-a spus lui, precum îl învătase pe el staretul. Si s-a dus fratele lui mâhnit.

Însă, a doua zi, luând din ostenelile lui putine verdeturi, le-a si adus fratelui său călugăr, iar acesta, luându-le pe ele, le-a dat bătrânilor si i-a rugat pe ei să facă rugăciuni pentru fratele lui. Si, luând binecuvântare, s-a întors la casa sa. Apoi, iarăsi, a mai adus, fratelui trei pâini si verdeturi si, luându-le, călugărul a făcut la fel ca si mai înainte si, luând binecuvântare, iarăsi s-a dus. Deci, a venit a treia oară, aducând multe de trebuintă si vin si peste, încât, văzându-le fratele, s-a înspăimântat. Si, chemând pe cei săraci, i-a odihnit pe ei. Zis-a călugărul către fratele lui: „îti trebuie oare ceva de la mine?”, iar mireanul i-a răspuns: „Nu-mi trebuie nimic, stăpânul meu, că atunci când luam de la tine, ca focul intra în casa mea si mânca lucrurile, iar de când n-am mai luat, nădăjduindu-mă spre Dumnezeul meu, de toate sunt îndestulat”.

Deci, călugărul, ducându-se, a spus staretului toate cele ce se făcuseră. Iar staretul i-a zis lui: „Oare nu stii că lucrul călugărului este foc si oriunde intră arde? Iar dacă cineva aduce milostenie la călugări, apoi primeste rugăciuni de la dânsii si asa se binecuvântează si se îmbogătesc unii pe altii.

 

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Varlaam

Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Mucenic Stefan cel Nou si ale Sfantului Mucenic Irinarh, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! 

Întru această zi, pilda Sfântului Varlaam, despre bogati si săraci.

A fost un împărat mare si bogat si slăvit si i s-a întâmplat lui a călători într-o trăsură aurită înconjurată de ostasi, precum se cade împăratilor. Deci, a întâlnit doi oameni îmbrăcati în haine rupte si proaste, trasi la fată si galbeni; însă, împăratul îi cunostea pe ei, că prin obosire trupească, cu osteneala postului si cu sudoare, îsi cheltuiseră trupul. Si cum i-a văzut pe ei, a sărit îndată din trăsură si, căzând la pământ, s-a închinat lor. Apoi, sculându-se, îi cuprindea pe ei cu dragoste si-i săruta. Dar dregătorii lui nu se învoiau cu acestea si cârteau, că făcea ce nu se cade slavei împărătesti, însă, ei, nepricepându-se, nici îndrăznind a-l mustra în fată, au spus fratelui împăratului să grăiască cu el, zicându-i: „Nu ti se cade a defăima slava coroanei împărătesti”. Dar acesta, grăind fratelui său, împăratul i-a dat un răspuns pe care fratele său nu l-a înteles.

Deci, avea obicei împăratul acela, când da cuiva un răspuns de moarte, trimitea la poarta lui un vestitor, ca prin trâmbită de moarte să afle porunca cea împărătească, iar glasul trâmbitei îl cunosteau toti, că vinovat se face acela de osândire la moarte. Si, făcându-se seara, a trimis împăratul o trâmbită de moarte, ca să trâmbiteze la poarta casei fratelui său. Iar acesta cum a auzit trâmbita de moarte, nu mai întelegea nimic si, la aceasta s-a gândit toată noaptea. Iar a doua zi, îmbrăcându-se în haine de mâhnire si de plângere, împreună cu femeia si cu fiii săi, au mers la palatul împăratului si au stat înaintea usilor, plângând si tânguindu-se. Deci, l-a chemat pe el împăratul la sine si, dacă l-a văzut tânguindu-se, ia zis: „O, nepriceputule, te-ai înfricosat atâta de un vestitor al fratelui tău, celui asemenea născut ca tine si cinstit, fată de care nu te stii vinovat nicidecum. Apoi, cum ai adus părere de ocară asupra mea, că am sărutat cu smerenie pe vestitorii Dumnezeului meu, care mi-au însemnat mie moartea, cu mai mare glas decât trâmbita? Si înfricosată îmi este întâlnirea cu El, că eu îmi stiu cele multe si mari păcate, ce am săvârsit. Deci, iată, am ales un chip ca acesta, ca să te înveti din însăsi mustrarea ta. Asemenea, degrabă voi mustra, la arătare, si pe cei ce s-au întocmit cu tine la defăimarea cea asupra mea”. Si asa socotind si pe fratele său învătându-l, l-a slobozit pe el la casa lui.

După aceea, a poruncit împăratul să se facă patru sipete de lemn. Si a hotărât ca două dintr-ânsele să se învelească cu aur să se pună într-ânsele oase de morti; si, cu piroane de aur, le-a încuiat pe ele. Iar pe celelalte două le-a uns cu răsină si cu smoală si le-a umplut cu pietre scumpe si cu mărgăritare de mult pret si toate binemirositoare miresme si le-a înfăsat pe ele cu niste tesături aspre de păr. si a chemat pe dregătorii, cei ce se smintiseră de dânsul pentru întâmpinarea smerită a celor doi oameni, si a pus cele patru sipete înaintea lor, ca să socotească de cât pret sunt vrednice cele aurite si de cât pret cele unse cu răsină. Iar ei, pe cele aurite le-au pretuit, zicând că de mult pret sunt vrednice, că le socoteau pline de împărătesti coroane si brâie. Iar cele unse cu smoală si cu răsină, ziceau că sunt de un pret mic si prost. Deci, le-a zis lor împăratul: „Am stiut eu că asa se cuvine a vă grăi vouă, că ochi trupesti si trupesc chip aveti, dar aici nu se cade a socoti asa, ci a vedea si cu ochii sufletului, pe cele ce sunt înlăuntru, fie cinste, fie necinste”. Si a poruncit împăratul să deschidă sipetele cele aurite si, deschizându-le, rău miros a iesit dintr-ânsele si, asa, s-a văzut că sunt urâte. Si le-a zis lor împăratul: „Acesta este chipul celor ce sunt îmbrăcati în haine luminoase si slăvite, mândrindu-se cu multă putere si slavă, iar înăuntru sunt pline de oase moarte si de lucruri rele”. După aceea, a poruncit să deschidă pe cele cu răsinile si unse cu smoală. Si, deschizându-le pe acestea, i-a veselit pe cei ce erau acolo cu strălucirile ce se aflau într-ânsele si cu buna mireasmă ce iesea din ele. Deci, le-a zis împăratul: „Oare, stiti cu cine se aseamănă sipetele acestea? Ele sunt asemenea cu acei oameni smeriti, ce erau îmbrăcati în haine proaste, al căror chip din afară văzându-l voi, ati socotit defăimare a coroanei împărătesti, plecăciunea mea până la pământ înaintea lor. Dar eu m-am minunat de dânsii, cunoscând cu ochii sufletului frumusetea si cinstea lor sufletească si i-am socotit mai buni decât coroanele, mai buni si mai cinstiti decât împărătestile mese”. Si asa, împăratul a înfruntat pe dregătorii săi si i-a învătat pe ei a nu se sminti de cele văzute cu ochii trupului, ci să ia aminte, cu ochii sufletului, la cele dinlăuntru. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

MFC-La Sibiu

 Târgul de Crăciun - Sibiu

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".