sâmbătă, 30 noiembrie 2024

Cuvant al Sfantului Ioan Damaschin

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Andrei cel intai chemat, Ocrotitorul Romaniei, ale Sfantului Ierarh Andrei Saguna, mitropolitul Transilvaniei si ale Sfantului Ierarh Frumentie, episcopul Etiopiei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, despre cei răposati.

Acel cuvânt ce zice că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui si la venirea Ziditorului, fiecare va secera ceea ce a semănat, precum si toate câte se vor zice la înfricosatul Lui răspuns, toate despre sfârsitul lumii acesteia sunt. Că atunci nicidecum nu va mai fi ajutor vremelnic si toată cearta va înceta, fiindcă târgul se va strica, nu va mai fi nici cumpărare, nici dobândă. Că unde vor fi atunci săracii, unde slujbele, unde cântările, unde faptele bune? Drept aceea, mai înainte de ceasul acela, unul pe altul să ne ajutăm. Că nu este nedrept Dumnezeu, ca să uite faptele, după cum zice dumnezeiescul apostol. Iar Atanasie, în cuvintele sale a zis: „Măcar si în văzduh de se va fi dus, cela ce s-a săvârsit întru buna credintă, tu însă să nu ostenesti de a-i aprinde la mormânt untdelemn si lumânări, chemând pe Hristos Dumnezeu, că primite sunt acelea de Dumnezeu si multă răsplătire aduc, că untdelemnul si lumânarea sunt ca ardere de tot, iar dumnezeiasca si cea fără de sânge Jertfă este curătire. Iar ceea ce se dă la săraci, mai mult decât toată facerea de bine foloseste. Aceasta, dar, stiută să fie, că jertfa cea de gând a celor morti le foloseste, care, în această viată, au petrecut cu înfrânare de la faptele rele. Pentru aceea, si după moarte, le folosesc lor, cele ce se fac aici pentru dânsii. Dumnezeului nostru, slavă acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

  

(Proloage)

vineri, 29 noiembrie 2024

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Paramon si Filumen si ale Sfantului Cuvios Pitirum, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, că nu este bine să dea monahul cele de trebuintă la rudele sale, că foc este.

Un călugăr avea în lume un frate sărac si cele ce avea în chilia lui le da fratelui mirean, însă pe cât îi da lui, acela încă mai mult sărăcea. Deci, ducându-se călugărul să spună aceasta staretului, i-a zis lui staretul acela: „Eu te voi învăta pe tine să faci asa: de acum înainte să nu-i mai dai lui, ca să nu te vatămi si pe tine si pe dânsul, ci să-i zici lui: frate, până am avut eu, îti dam tie, iar acum tu, din ceea ce vei dobândi, să-mi aduci si mie. si orice-ti va aduce tie, primeste de la dânsul. Si de vei vedea undeva străin, sărac sau bătrân, dă-le lor si roagă-i pe ei să facă rugăciuni pentru dânsul”. Deci, mergând călugărul acela, a făcut asa si după ce a venit la dânsul fratele său mirean, el îndată i-a spus lui, precum îl învătase pe el staretul. Si s-a dus fratele lui mâhnit.

Însă, a doua zi, luând din ostenelile lui putine verdeturi, le-a si adus fratelui său călugăr, iar acesta, luându-le pe ele, le-a dat bătrânilor si i-a rugat pe ei să facă rugăciuni pentru fratele lui. Si, luând binecuvântare, s-a întors la casa sa. Apoi, iarăsi, a mai adus, fratelui trei pâini si verdeturi si, luându-le, călugărul a făcut la fel ca si mai înainte si, luând binecuvântare, iarăsi s-a dus. Deci, a venit a treia oară, aducând multe de trebuintă si vin si peste, încât, văzându-le fratele, s-a înspăimântat. Si, chemând pe cei săraci, i-a odihnit pe ei. Zis-a călugărul către fratele lui: „îti trebuie oare ceva de la mine?”, iar mireanul i-a răspuns: „Nu-mi trebuie nimic, stăpânul meu, că atunci când luam de la tine, ca focul intra în casa mea si mânca lucrurile, iar de când n-am mai luat, nădăjduindu-mă spre Dumnezeul meu, de toate sunt îndestulat”.

Deci, călugărul, ducându-se, a spus staretului toate cele ce se făcuseră. Iar staretul i-a zis lui: „Oare nu stii că lucrul călugărului este foc si oriunde intră arde? Iar dacă cineva aduce milostenie la călugări, apoi primeste rugăciuni de la dânsii si asa se binecuvântează si se îmbogătesc unii pe altii.

 

 

(Proloage)

joi, 28 noiembrie 2024

Cuvant al Sfantului Varlaam

Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Mucenic Stefan cel Nou si ale Sfantului Mucenic Irinarh, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! 

Întru această zi, pilda Sfântului Varlaam, despre bogati si săraci.

A fost un împărat mare si bogat si slăvit si i s-a întâmplat lui a călători într-o trăsură aurită înconjurată de ostasi, precum se cade împăratilor. Deci, a întâlnit doi oameni îmbrăcati în haine rupte si proaste, trasi la fată si galbeni; însă, împăratul îi cunostea pe ei, că prin obosire trupească, cu osteneala postului si cu sudoare, îsi cheltuiseră trupul. Si cum i-a văzut pe ei, a sărit îndată din trăsură si, căzând la pământ, s-a închinat lor. Apoi, sculându-se, îi cuprindea pe ei cu dragoste si-i săruta. Dar dregătorii lui nu se învoiau cu acestea si cârteau, că făcea ce nu se cade slavei împărătesti, însă, ei, nepricepându-se, nici îndrăznind a-l mustra în fată, au spus fratelui împăratului să grăiască cu el, zicându-i: „Nu ti se cade a defăima slava coroanei împărătesti”. Dar acesta, grăind fratelui său, împăratul i-a dat un răspuns pe care fratele său nu l-a înteles.

Deci, avea obicei împăratul acela, când da cuiva un răspuns de moarte, trimitea la poarta lui un vestitor, ca prin trâmbită de moarte să afle porunca cea împărătească, iar glasul trâmbitei îl cunosteau toti, că vinovat se face acela de osândire la moarte. Si, făcându-se seara, a trimis împăratul o trâmbită de moarte, ca să trâmbiteze la poarta casei fratelui său. Iar acesta cum a auzit trâmbita de moarte, nu mai întelegea nimic si, la aceasta s-a gândit toată noaptea. Iar a doua zi, îmbrăcându-se în haine de mâhnire si de plângere, împreună cu femeia si cu fiii săi, au mers la palatul împăratului si au stat înaintea usilor, plângând si tânguindu-se. Deci, l-a chemat pe el împăratul la sine si, dacă l-a văzut tânguindu-se, ia zis: „O, nepriceputule, te-ai înfricosat atâta de un vestitor al fratelui tău, celui asemenea născut ca tine si cinstit, fată de care nu te stii vinovat nicidecum. Apoi, cum ai adus părere de ocară asupra mea, că am sărutat cu smerenie pe vestitorii Dumnezeului meu, care mi-au însemnat mie moartea, cu mai mare glas decât trâmbita? Si înfricosată îmi este întâlnirea cu El, că eu îmi stiu cele multe si mari păcate, ce am săvârsit. Deci, iată, am ales un chip ca acesta, ca să te înveti din însăsi mustrarea ta. Asemenea, degrabă voi mustra, la arătare, si pe cei ce s-au întocmit cu tine la defăimarea cea asupra mea”. Si asa socotind si pe fratele său învătându-l, l-a slobozit pe el la casa lui.

După aceea, a poruncit împăratul să se facă patru sipete de lemn. Si a hotărât ca două dintr-ânsele să se învelească cu aur să se pună într-ânsele oase de morti; si, cu piroane de aur, le-a încuiat pe ele. Iar pe celelalte două le-a uns cu răsină si cu smoală si le-a umplut cu pietre scumpe si cu mărgăritare de mult pret si toate binemirositoare miresme si le-a înfăsat pe ele cu niste tesături aspre de păr. si a chemat pe dregătorii, cei ce se smintiseră de dânsul pentru întâmpinarea smerită a celor doi oameni, si a pus cele patru sipete înaintea lor, ca să socotească de cât pret sunt vrednice cele aurite si de cât pret cele unse cu răsină. Iar ei, pe cele aurite le-au pretuit, zicând că de mult pret sunt vrednice, că le socoteau pline de împărătesti coroane si brâie. Iar cele unse cu smoală si cu răsină, ziceau că sunt de un pret mic si prost. Deci, le-a zis lor împăratul: „Am stiut eu că asa se cuvine a vă grăi vouă, că ochi trupesti si trupesc chip aveti, dar aici nu se cade a socoti asa, ci a vedea si cu ochii sufletului, pe cele ce sunt înlăuntru, fie cinste, fie necinste”. Si a poruncit împăratul să deschidă sipetele cele aurite si, deschizându-le, rău miros a iesit dintr-ânsele si, asa, s-a văzut că sunt urâte. Si le-a zis lor împăratul: „Acesta este chipul celor ce sunt îmbrăcati în haine luminoase si slăvite, mândrindu-se cu multă putere si slavă, iar înăuntru sunt pline de oase moarte si de lucruri rele”. După aceea, a poruncit să deschidă pe cele cu răsinile si unse cu smoală. Si, deschizându-le pe acestea, i-a veselit pe cei ce erau acolo cu strălucirile ce se aflau într-ânsele si cu buna mireasmă ce iesea din ele. Deci, le-a zis împăratul: „Oare, stiti cu cine se aseamănă sipetele acestea? Ele sunt asemenea cu acei oameni smeriti, ce erau îmbrăcati în haine proaste, al căror chip din afară văzându-l voi, ati socotit defăimare a coroanei împărătesti, plecăciunea mea până la pământ înaintea lor. Dar eu m-am minunat de dânsii, cunoscând cu ochii sufletului frumusetea si cinstea lor sufletească si i-am socotit mai buni decât coroanele, mai buni si mai cinstiti decât împărătestile mese”. Si asa, împăratul a înfruntat pe dregătorii săi si i-a învătat pe ei a nu se sminti de cele văzute cu ochii trupului, ci să ia aminte, cu ochii sufletului, la cele dinlăuntru. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

miercuri, 27 noiembrie 2024

MFC-La Sibiu

 Târgul de Crăciun - Sibiu














sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Iacob Persul si ale Sfintilor Cuviosi Natanael si Pinufrie, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt ca să nu osândim pe călugări.

Multi oameni nestiutori, din nepricepere, defăimă pe călugări. Când văd pe câte un călugăr gresind, atunci spun: „Iată, acestia spun legea Domnului si o tălmăcesc în vreme ce ei singuri cad în multime de păcate”. Si iarăsi, dacă văd pe vreun călugăr mâncând bucate ei se fac răi si amarnici clevetitori, dar uită că, ei însisi, umblă beti în toate zilele si nu stiu, sărmanii, că, prin aceasta, peste ale lor păcate, îsi adună pentru ei mai mare foc si că se lipsesc de orice răspuns, la Judecată. Pentru aceea, îi ceartă Domnul, zicându-le: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui si bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Matei 7, 3). Bine este ca pentru ale noastre păcate să ne osândim pe noi însine si nu pe altii si asa să câstigăm mila lui Dumnezeu.


(Proloage)

marți, 26 noiembrie 2024

Atelier de gatit

 Am gatit-TORT ANIVERSAR

Mamica celor doua fetite M si I, si-a serbat luna aceasta ziua de nastere, astfel ca fetitel m-au rugat sa le ajut sa ii faca un tort “pretentios”. Stiind ca sunt foarte pricepute, am ales un tort de bezea cu crema de vanilie si frisca.

Pentru ca a fost un tort ceva mai greu de realizat, iar ele aveau mari emotii de ceea ce va spune mami, in loc sa le dau reteta si sa le supraveghez, am ales sa le spun fiecare operatie in parte.








Urez si eu fericitei mamici “La multi ani!”

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Alipie Stalpnicul, Nicon si Stelian Paflagonul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt de învătătură către cei ce stăpânesc.

De te-a pus pe tine împăratul în orice dregătorie, fie de judecător al poporului său, fie la orânduiala cetătii sale, fie că stai înaintea fetii lui si multi ti se pleacă, ori vin la tine, mici sau mari, slăviti si neslăviti, aducându-ti cinste si daruri si îti cad tie la picioare, să stii că acest bine ti s-a dăruit tie de la Dumnezeu. Vezi însă să nu iei ceva cu păcat. Că iată, dacă cineva, vrând să biruiască pe pârâsul său, ar izbuti să te câstige pe tine cu plata mai dinainte, vei judeca cu nedreptate pe acel om, care este chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos Si-a vărsat sângele Său. Că destul îti este tie si casei tale leafa ta cea hotărâtă tie la arătare, nu pe ascuns. Iar de vei primi ceva în dar, cunoaste-ti boala sufletului, si ia aminte mai mult cu întelegerea sufletului tău. Cu frica lui Dumnezeu, ca pe o băutura tulbure, curăteste-l ca printr-o strecurătoare, ca să nu se prindă de sufletul tău spurcăciunea vietii acesteia, adică averea cea nedreaptă, care-ti va naste boală fără scăpare. Ci, precum am zis mai înainte, strecoară-l de-a pururea si cu toată vrednicia spală-l în apa care curge alături, adică, dă-l săracilor celor ce trec pe ulite, pe lângă portile tale, care cer pâine si apă, haine, odihnă si curătire. Primeste-i si adu-i în casă, hrăneste-i, adapă-i si-i încălzeste. Tu vei face după puterea ta, iar Dumnezeu se pregăteste să-ti răsplătească tie însutit, precum însusi a făgăduit si se va tine de cuvântul Său. Tu să semeni, iar El va face să crească. Si, dacă aici putin îti va răsplăti tie, iar tu laudă rânduiala Lui. Iar când vor năvăli asupra ta ispitele, către Cel ce le-a lăsat, să-ti ridici mâinile, de vreme ce drept este a răbda, cu rugăciune si cu tărie ispitele ce ni se întâmplă si a multumi lui Dumnezeu pentru ele; si să nu te minunezi, dacă nu vei lua aici răsplătiri pentru faptele cele bune. Ci, când te vei muta din lumea aceasta trecătoare si vei întră în vesnica si luminata Cetate, în Ierusalimul cel de Sus, atunci vei primi ceea ce acum este scris.

Dacă cunosti pe Dumnezeu, sau citesti cărtile, să nu zici: „Amar mie, iată sunt bogat si legat cu grijile cele lumesti; nu mă pricep ce voi face!”. Tine bogătia pe care ti-a dat-o tie Dumnezeu, nu o feri pe ea nevăzut. Si de-ti este tie cu putintă si de doresti a fi fără de grijă, împarte-o la săraci si te fă călugăr. Iar de nu poti să faci aceasta, apoi, si în lume făcând asa, nelipsit vei fi de mila lui Dumnezeu, zicând către El: „După mila Ta, mântuieste-mă!”. însă aceasta o zic pentru miluirea săracilor. Să nu zici: „Averea este a mea”. Ci să zici: „Averea îmi este încredintată mie pentru putine zile”. Drept aceea, ca un iconom să împarti averea cea încredintată, precum porunceste Cel ce ti-a încredintat-o tie. Deci, averea ce ti-a dat-o tie Dumnezeu, ca poruncile Lui să le îndeplinesti printr-ânsa, să nu o lasi neamului tău celui mai de pe urmă. Ci pe fiii tăi si pe femeia ta si pe toată semintia ta să o încredintezi lui Dumnezeu, bunului păzitor, a cărui milă este mare si bogătia nestiută. Că averea din lumea aceasta este asemănătoare cu râul, se duce de aici în jos si apoi iarăsi vine din sus. Nu te îngriji, dar, pentru cei mai de pe urmă fii, nepoti si strănepoti. Că aceia altfel vor vietui. Că ori ispitele, ori furtul, ori războiul, ori pierzând încrederea împărătească, averea nu le este de nici un folos, de nici un ajutor. Drept aceea, în viata ta, de sufletul tău să porti grijă si la el mult să te gândesti, că unul îti este sufletul tău, doar una vremea vietii tale si o moarte vei avea. Acestea să te doară, pentru acestea să te mâhnesti; si curătirea păcatelor aici să o ceri, iar la iesirea din viată, apărarea de diavolul. Si, după ce vei merge acolo, vei întelege că n-ai fi putut lua împărătia lui Dumnezeu, cea gătită din veac, nici palatele Lui cele luminos rânduite, dacă nu le-ai fi cumpărat aici. Dar de ai sta să cumperi cu bogătia lumii acesteia si o casă din cele mai mici din Ierusalimul cel de Sus, apoi nici bogătia din toată lumea adunată nu face cât pretul ei. Însă, împărătia lui Dumnezeu se cumpără cu milostenia, iar milostenia nu stă în mare si în mult, ci se socoteste după puterea celui ce dă si dacă dai toată inima. Că darea la săracii cei ce au trebuintă, aceea este milostenie fericită si de ea au fost pline vasele celor cinci fecioare întelepte, cărora li s-a deschis împărătia.

Deci, pe această milostenie să o păstrezi si tu nedepărtată si să o legi pe ea la grumazul tău, ca totdeauna să fie cu tine. Că zic Scripturile: „Milostenia bărbatului este pecetea pe care o poartă pe sine”. Drept aceea, de o vei primi pe dânsa, nici un potrivnic nu te va birui, văzând că porti pecetea împăratului Ceresc si că mergi spre Dânsul, Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

luni, 25 noiembrie 2024

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Mari Mucenite Ecaterina si ale Sfantului Mare Mucenic Mercurie, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre un călugăr vorbit de rău la Ioan Milostivul.

Avea fericitul Ioan, mai mult decât altele, multă grijă să nu osândească pe nimeni, pentru orice fel de greseală si, mai ales, pe călugări, de vreme ce a gresit o dată cu unul din acestia si de atunci niciodată nu osândea pe călugări în grabă, căci i se întâmplase lui, într-adevăr, un lucru ca acesta: Un călugăr tânăr umbla de câteva zile prin Alexandria, având împreună cu sine o fecioară tânără si foarte frumoasă. Acest lucru văzându-l, unii s-au tulburat, socotind că, pentru păcat o poartă cu sine, si au înstiintat pe Sfântul Ioan Milostivul. Iar el a poruncit să-i prindă pe amândoi si să-i închidă deosebit în temnită. Deci, în noaptea următoare, s-a arătat călugărul acela în vis patriarhului, arătându-i lui spatele său plin de răni si a zis către dânsul: „Oare plăcută îti este tie aceasta, stăpâne? Au asa ai învătat de la Apostoli a paste turma lui Hristos? Cu sila, nu cu voia? Să mă crezi că te-ai înselat”. Acestea zicând, s-a dus de la dânsul. Iar patriarhul, desteptându-se din somn, gândea la ceea ce văzuse si, cunoscându-si greseala sa, sedea pe pat necăjindu-se si întristându-se. Si, făcându-se ziuă, a poruncit să-l aducă pe monahul acela, vrând a-l vedea pe el, de este asemenea celui ce i s-a arătat în vedenie. Si a venit monahul cu mare greutate, că nu putea să se miste de multimea rănilor. Si, când l-a văzut pe el, patriarhul a rămas o vreme ca un mort, neputând rosti un cuvânt. Iar, după o vreme, venindu-si în sine, l-a rugat pe monah să-si dezbrace haina sa si să-i arate lui spatele, ca să vadă de este atât de rănit, precum îl văzuse pe el în vis. Si, plecându-se rugămintii, monahul a început a se dezbrăca de haina sa. Si, din întâmplare, dezbrăcându-se el, i s-au descoperit părtile trupului său cele ascunse si l-au văzut toti că este famen, dar de vreme ce era tânăr, nimeni nu-l cunostea pe el. Si, văzând trupul lui zdrobit de răni, patriarhului i-a părut foarte rău de aceasta si, trimitând după cei ce-l pârâseră pe monah, i-a despărtit pe ei de biserică vreme de trei ani. Iar de la monah îsi cerea iertare, zicând: „Iartă-mă, frate, de vreme ce din nestiintă am făcut aceasta; am gresit lui Dumnezeu si tie. Însă, nu ti se cădea nici tie, asa, fără grijă, a umbla cu fecioara prin cetate, ca să nu smintesti pe nimeni, fiindcă porti chip monahicesc”.

Atunci a început a grăi monahul, cu multă smerenie: „Să mă crezi pe mine stăpâne, că nu mint, ci adevărul spun tie. Mai înainte de această vreme, fiind eu în Gaza si mergând să mă închin la mormântul Sfintilor Mucenici Chir si loan, m-a întâmpinat către seară această fecioară si, căzând la picioarele mele, m-a rugat pe mine cu lacrimi, ca să nu o opresc pe dânsa a merge împreună cu mine. Iar eu, lepădându-mă de ea, am fugit; dar ea, mergând în urma mea, zicea: Juru-te pe tine cu Dumnezeul lui Avraam, Care a venit să mântuiască pe cei păcătosi si va judeca vii si mortii, nu mă lăsa pe mine. Acestea auzind, am zis către dânsa: Pentru ce mă juri pe mine asa, fecioară? Iar ea tânguindu-se mi-a răspuns: Eu sunt păgână si doresc să las credinta mea părintească si să fiu crestină. Deci, rogu-te pe tine, părinte, nu mă lăsa pe mine, ci mântuieste sufletul cel ce voieste a crede în Hristos. Acestea auzind, m-am temut de judecata lui Dumnezeu si, luând-o pe dânsa, am învătat-o sfânta credintă. Si, venind la mormântul Sfintilor Mucenici, am botezat-o pe ea în biserică si umblu cu dânsa, întru curătia inimii, până când o voi duce într-o mănăstire de fecioare”.

Iar Patriarhul auzind acestea, a oftat si a zis: „Câti robi ai Săi ascunsi are Dumnezeu, iar noi, păcătosii, nu-i stim”. Si a spus înaintea tuturor vedenia ce văzuse despre monah noaptea în vis. Si, luând o sută de galbeni, voia să-i dea monahului aceluia. Iar el n-a vrut să ia nici unul, zicând: „Monahul care crede că Dumnezeu are purtare de grijă pentru dânsul, aceluia nu-i trebuie aur. Iar cel ce iubeste aurul, acela nu crede că este Dumnezeu”. Acestea zicând, s-a închinat patriarhului si s-a dus. De atunci, fericitul Ioan a început si mai mult a cinsti pe călugări, si pe cei buni, dar si pe cei ce păreau a fi răi, si a ridicat o mănăstire, spre odihna monahilor celor străini si se păzea pe sine de osândire. Si, ca un păstor bun îsi învăta oile sale să nu îndrăznească a osândi pe nimeni, chiar de ar sti greseala cuiva, ci să-si vadă fiecare ale sale păcate, iar nu pe cele străine. Dumnezeului nostru, slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

sâmbătă, 23 noiembrie 2024

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Antonie de la Iezerul Valcii, ale Sfintilor Ierarhi Amfilohie, episcopul Iconiei si Grigorie, episcopul Acragandelor, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă ai deprindere la păcate, pune-ti asupra ta frica lui Dumnezeu si chinurile cele vesnice si vei birui cu adevărat. Că nu este nici o osteneală a lăsa mânia fată de cel ce te-a întristat pe tine. Ce osteneală sau durere este a se ruga lui Dumnezeu, Celui ce ne dă si a cere multime de bunătăti cu osârdie? Ce osteneală este a nu vorbi urât nici unui om? Ce împiedicare este a lepăda invidia si vrajba? Ce osteneală este a iubi, adică, pe aproapele tău? Ce greutate este a nu grăi cuvinte de rusine, a nu vorbi de rău si a nu defăima pe săraci? Iar dacă postesti, arată numai cu fapta. Dacă vezi un sărac, miluieste-l. De ai vrăjmas, smereste-te. De vezi pe aproapele sporind în bine, nu-l invidia. De vei vedea femeie frumoasă la chip, întoarce-ti ochii de la dânsa, ca nu numai gura să flămânzească, ci si ochiul si auzul si picioarele si mâinile si toate mădularele trupului tău; si aceasta făcând, te vei mântui, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cade slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloagele)

vineri, 22 noiembrie 2024

Despre manie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Filimon, Arhip, Onisim si Apfia si ale Sfintei Mucenite Cecilia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, Cuvânt al Sfântului Antioh, despre mânie.

Este bine foarte a se sili omul ca să-si înfrâneze patima mâniei, să-si sfărâme iutimea sufletească, cu îndelunga răbdare si cu blândetea, cu rugăciunea si cu smerenia. Că demonul mult împinge spre mânie pe omul cel ce voieste să se mântuiască. Că ostenelile ce le adună omul, prin post si prin rugăciune, prin priveghere sau prin slujbe, apoi într-un ceas si le pierde, diavolul mâniei luând roada ostenelilor celor de multi ani. Drept aceea, de multă stăpânire are trebuintă omul, ca să-si poată goni patima mâniei. Cel ce voieste să vină la desăvârsire si doreste să se nevoiască cu duhovnicesti nevointe, unul ca acesta trebuie să fie străin de pornirea mâniei. Că duhul mâniei, sezând înninima noastră, orbeste ochii cu întunecoase tulburări, încât nu mai putem câstiga nici cunoasterea celor folositoare, nici aflarea întelegerii duhovnicesti, nici sfatul cel bun. Că nu se cade nouă a ne purta cu mânie spre cei de o credintă, fără numai spre păcatele si spre gândurile cele rele, care se sârguiesc a ne întoarce pe noi din calea cea adevărată. Că pentru aceasta, si la Proverbe se zice: „Leapădă mânia de la tine si adu-ti aminte că si tu totdeauna mânii pe cel ce te-a făcut pe tine”. Si iarăsi zice: „Mânia pierde pe cei drepti, iar cuvântul aspru ridică mânie. Si mânia tatălui este fiul cel fără de minte, iar sluga înteleaptă îmblânzeste mânia omului”. Si iarăsi: „Grea este piatra si nelesne de purtat nisipul, iar mânia celui fără

de rninte mai grea este decât amândouă”. Si a mai zis: „Potoleste-ti inima, că ea este părintele diavolului!” Deci, nu se cade nouă, fratilor, a tine în inimă pe dracul cel cumplit, care ne duce pe noi la pierzare. Că precum apa se porneste de furia vânturilor, asemenea si mâniosul se tulbură de gândurile mâniei.

Omul mânios este vier sălbatic. Văzându-se un mânios cu altul, încep a scrâsni din dinti. Iar Iacov ne învătă pe noi, zicând: „Să fie tot omul grabnic a auzi si zăbavnic a grăi. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu”. Iar Pavel zice: „Nu vă răzbunati singuri, iubitilor, ci să lăsati loc mâniei lui Dumnezeu.” Si iarăsi: „Toată amărăciunea, mânia si hula să se lepede de la voi, împreună cu toată răutatea”. Asemenea, si David: „Părăseste mânia si lasă iutimea”. Iar îndreptătorul sufletelor noastre, Domnul, ne învăta pe noi, zicând: „Tot cel ce se mânie asupra fratelui său în zadar, vinovat este judecătii, iar cel ce va zice fratelui său nebune, vinovat este de focul gheenei”. De care să ne rugăm ca să ne izbăvească milostivul stăpân, Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

joi, 21 noiembrie 2024

Pilda

 Întru această zi, cuvânt despre un călugăr, care voia să stie judecătile lui Dumnezeu.

A fost un oarecare călugăr sihastru, plin de toate bunătătile, care se ruga lui Dumnezeu, zicând asa: „Doamne, dă-mi mie să stiu ce sunt judecătile Tale, cele de multe feluri”. Si a făcut post mare pentru această pricină. Dar nu i-a arătat Dumnezeu lui de vreme ce este cu neputintă omului a le cunoaste pe acelea. El însă se nevoia mai departe, rugând pe Dumnezeu pentru aceasta. Deci, Dumnezeu, vrând să-l încredinteze pe el si să nu se ostenească fără de minte, i-a dat lui un gând ca acesta: să meargă să cerceteze pe un bătrân, vechi de zile, ce stătea departe de dânsul, ca să-l întrebe pe el. Deci, luându-si hrană, s-a dus la staretul. Si i-a trimis Dumnezeu lui un înger în chip de călugăr si întâmpinând pe sihastrul, i-a zis: „Unde mergi, robul lui Hristos?”. Iar el a zis: „La cutare sihastru”. Iar acela a zis: „Si eu, dar, voi merge cu tine la dânsul”. Deci, bucurându-se sihastrul de tovărăsie, au mers împreună. Si în ziua dintâi, mergând, au găzduit la un oarecare om, iubitor de Dumnezeu, si acela primindu-i pe ei, i-a cinstit cu multă omenie si au mâncat dintr-un blid de argint. Iar după ce au mâncat, îngerul luând blidul, l-a aruncat în mare. Si s-a întristat foarte, de aceasta sihastrul. Iar de acolo mergând, a doua zi, au găzduit la un om primitor de străini, care si picioarele lor le-a spălat si bine i-a cinstit pe ei. Si omul acela a adus la dânsii încă si pe singurul său fiu, ca să-l blagoslovească pe el, precum l-au si blagoslovit; dar peste noapte, mergând, îngerul i-a sugrumat copilul. Si simtind sihastrul, nu i-a zis nimic, pricepând că mai pe urmă avea să înteleagă. Iar a treia zi mergând, n-au aflat pe nimeni care să-i primească, însă au găsit o casă pustie, veche, si sezând la umbra peretilor, au început a mânca posmagi, de care ducea sihastrul. Si, după ce au sezut ei, îngerul sculându-se, s-a încins si a început a strica casa si iarăsi a o zidi pe ea. Atunci, sihastrul a început a-l ocărâ pe el cu mânie si mustrându-l, îi zicea asa: „Oare înger esti sau drac? Că nu faci lucrurile lui Dumnezeu”. Si i-a zis lui îngerul: „Dar ce am făcut?”. Si i-a răspuns bătrânul: „Ieri si alaltăieri, acolo unde ne-au primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat în mare, si altuia i-ai omorât copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic si nici oameni nu sunt, oare cui zidesti casa aceasta?”. Atunci i-a spus îngerul: „Să nu te minunezi, bătrânule, de aceasta, nici să nu te smintesti de mine, ci ascultă ca să-ti spun: Omul cel ce ne-a primit pe noi întâi era plăcut lui Dumnezeu întru toate, dar blidul pe care l-am aruncat îi venise lui dintr-o nedreptate. Deci ca să nu-si piardă plata sa, din pricina blidului aceluia, l-am aruncat în mare, iar tu nu te mira de aceasta. Asemenea, al doilea om, plăcut este si el lui Dumnezeu, dar de i-ar fi trăit acel copil mic, apoi de mare răutate avea să fie pricinuitor si vas al vrăjmasului. Pentru aceea l-am sugrumat si i-am scos sufletul, pentru bunătatea tatălui său, ca si acela să se mântuiască. Deci, nici de aceasta să nu te smintesti, părinte”. Iar bătrânul i-a zis: „Dar aici, în loc pustiu, ce faci, stricând casa aceasta si iarăsi zidind-o pe ea?” Si i-a răspuns îngerul: „Omul din casa aceasta si-a pierdut averea si, sărăcind, a plecat. Dar mosul lui, zidind palatul acesta a pus aur în perete. Deci, pentru aceea i-am surpat casa, ca nu cumva să piardă cineva pe Dumnezeu, căutând aurul acela aici si sufletul acela să se osândească, zidul nou arătând că peretii vechi nu mai sunt”. Si acestea spunându-i-le cu de-amănuntul, îngerul i-a zis lui: „Mergi, bătrânule, la chilia ta înapoi si nu te mai osteni fără de minte. Că grăieste Duhul Sfânt: Judecătile Domnului sunt adânci si mult necercate si nestiute de oameni. Deci, nu căuta să le pătrunzi pe ele, că nu-ti este tie de folos”. Si acestea zicând către bătrân, îngerul, într-acel ceas, s-a făcut nevăzut. Iar sihastrul, temându-se foarte, a înteles să nu mai întrebe de judecătile lui Dumnezeu, spunând tuturor cele întâmplate. Si asa si-a mântuit sufletul său în Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

 

(Proloage)

miercuri, 20 noiembrie 2024

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul, ale Sfantului Mucenic Dasie si ale Sfantului Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre Sfântul Andrei, la îngroparea unui bogat.

Sfântul Andrei, umblând la lucrul cel bun, în grabă trecând a văzut de departe ducând pe un mort, înaintea sa. Si era omul acela foarte bogat si multime multă de popor mergea după dânsul, cu multe lumânări si tămâieri. Iar clericii cântau pe lângă el obisnuitele cântări de îngropare si plângere multă se auzea de la ai săi. Si vedea Sfântul, cu ochi înainte văzători, ce se făcea la mortul acela, si a privit îndelungată vreme, până ce a început să nu se mai simtă pe sine. Si, iată, a văzut multime de arapi mergând înaintea lumânărilor si cu glas strigând: „Amar lui, amar lui.” Si tineau si niste saci în mâini si turnau cenusă pe oamenii care mergeau împrejurul mortului. Iar ceilalti jucau si râdeau fără de rusine, ca niste nerusinati. Altii urlau cum urlă câinii, iar alŃii guiŃau ca porcii, că mortul era pentru ei prilej de bucurie si de veselie, altii, mergând împrejurul lui, stropeau pe cel mort cu apă urât mirositoare, iar altii zburau prin văzduh împrejurul patului si mare duhoare iesea din trupul păcătosului aceluia. Iar altii mergeau în urmă, bătând din mâini si din picioare, făcând larmă mare, batjocorind pe cei ce cântau si grăind: „Să nu vă dea vouă Dumnezeu nici unuia să vedeti lumina, ticălosilor crestini, de vreme ce cântati la un câine. Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul lui, că si robul lui Dumnezeu îl numiti pe acesta, care este vinovat de toată răutatea.”. Si privind iarăsi, iată una din căpeteniile drăcesti, cu ochii învăpăiati, tinea în mâinile sale smoală si pucioasă, mergând la mormântul nenorocitului aceluia, ca să-i ardă trupul. Iar săvârsindu-se îngroparea, iată si îngerul în chipul unui tânăr frumos, cuprins de întristare si plângând cu mare plângere. Si era aproape de Sfântul Andrei, mergând alăturea. Deci, socotindu-l Andrei că acesta este un tânăr din cei de aproape ai omului celui mort si pentru aceasta plânge, s-a apropiat si i-a zis: „Juru-te pe tine, pe Dumnezeul cerului si al pământului, să-mi spui care este pricina plângerii tale? Că n-am văzut niciodată pe nimeni plângând asa după mort, ca tine.” Si a zis îngerul către dânsul: „Pricina plângerii mele este că am fost păzitor al acestuia, pe care l-ai văzut ducându-l la mormânt, si, iată, l-a luat pe el diavolul; aceasta este pricina plângerii si întristării mele.” Si a zis Sfântul către dânsul: „Acum am înteles cine esti tu. Rogu-mă dar, tie, Sfinte înger, spune-mi mie, ce fel au fost păcatele lui, pentru care l-a luat pe el diavolul în mâinile lui?”.

Răspuns-a îngerul: „De vreme ce voiesti să stii aceasta, Andreie, alesule al lui Dumnezeu, netăcând, îti voi spune tie, că văd frumusetea sufletului tău, strălucind ca aurul cel curat, si, văzându-te pe tine, m-am mângâiat putin de necazul meu. Acest om era bărbat cinstit la împărat, însă era plin de păcate si foarte hain în viata sa si desfrânat si adulter si sodomit, înselător si nemilostiv, iubitor de argint, mincinos si urător de oameni, pomenitor de rău, luând camătă, călcător de jurământ, pe slugile sale le chinuia cu foamea, cu bătăile, lăsându-le fără de haine si fără încăltăminte, iarna. Si în asa fel era pângărita lui aprindere si urâta lui poftă, că a spurcat ca la trei sute de suflete si pe multi i-a ucis si sub pardoseala grajdurilor de cai i-a îngropat. Si a venit asupra lui secerisul si l-a aflat pe el moartea nepocăit si, negrăite păcate având, au luat dracii sufletul lui, iar spurcatul lui trup, ai văzut singur cu ce fel de batjocură a fost petrecut de duhurile răutăŃii. Deci, pentru aceasta, o, sfinte suflete, eu mă întristez si, cuprins de necaz mare, plâng, că cel păzit de mine este acum de râs demonilor.”.

Aceasta grăindu-le, îngerul lui Dumnezeu nevăzut s-a făcut de la Sfântul. Iar cei ce mergeau pe ulită, văzându-l numai pe Sfântul Andrei stând de vorbă singur, iar pe înger nevăzându-l, ziceau între ei: „Vedeti pe nebunul acesta, cum glumeste si către zid vorbeste, nepriceputul.” Si-l împingeau pe el si-l goneau, zicându-i: „Ce-ti este tie, nebunule? Grăiesti cu zidul, nevrednic fiind să vorbesti cu oamenii?”. Iar Sfântul, tăcând, s-a dus, si, mergând la un loc ascuns si aducându-si aminte de nenorocitul acela pe care-l văzuse ducându-l la groapă, plângea cu amar de pierzarea lui si grăia rugăciunea către nevăzutul Dumnezeu. Iar după ce a sfârsit, a văzut dracii venind la mormântul ticălosului aceluia. Si, iată, s-a pogorât îngerul Domnului ca un fulger, iute, tinând în mâini un băt de aramă, si gonea duhurile necurate de la primejduitul acela, ca să nu-l ardă cu smoală si cu pucioasă, pentru rugăciunea Sfântului. Dumnezeului nostru, slavă!

 (Proloage)

marți, 19 noiembrie 2024

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Avdie si ale Sfantului Mucenic Varlaam, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh despre milostenie si iubirea de săraci.

Iubirea de săraci si iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toti, din care însusi Domnul îsi unge capul si picioarele si va răsplăti în împărătia cerească pe cel pe care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: „Milostenia si credinta nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău si vei afla darul, ca să gândesti cele bune înaintea Domnului si a oamenilor”. Iar căile dreptilor întocmai ca lumina strălucesc, mergând înainte luminează, până ce se isprăveste ziua. Încă si Legea porunceste, zicând: „Deschide mâinile tale spre sărac, ca să nu strige către Dumnezeu împotriva ta”. Iar la Proverbe zice: „ViaŃa săracului să nu o uiti si suflete celor flămânzi să nu le întristezi si să nu ocolesti cu milostenia ta pe cei ce au trebuintă. Pe fratele cel scârbit să nu-l alungi, nici să-ti întorci fata ta de la sărac”. Si iarăsi zice: „Omul cel milostiv, sufletului său îi face bine, iar cel nemilostiv îsi pierde trupul său”. Si Proorocul Osea zice: „Să semănati cu dreptate si mila si dreptatea să le păziti si să vă apropiati de Dumnezeul vostru de-a pururea”. Daniil a zis lui Nabucodonosor: „Sfatul meu să fie plăcut înaintea ta, împărate, păcatele tale să le curătesti cu milostenia, si nedreptătile tale, cu îndurările spre cei săraci”. Iar David zice: „împărtit-a, dat-a săracilor, dreptatea lui rămâne în veacul veacului Domnul iubeste milostenia si dreptatea. Fericit este cel ce întelege pe cel sărac si netrebnic, că în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul”. Iar Iov a zis: „Au doar am lăsat eu pe cineva să iasă din usile mele cu sânul desert?”. Si altul: ,,Pleacă-ti urechea ta la cel sărac, că cel ce dă săracului, nu va duce lipsă”. Si iarăsi: „Pe cât poate da mâna ta si pe cât îti este puterea, fă milostenie”. Că omul milostiv, sufletului său îi face bine, si binecuvântarea Lui Dumnezeu este peste capul celor ce dau”. Bogătia, poate să fie izbăvire a sufletului omului. Cu milosteniile si cu credinta se curătă păcatele. si cel ce miluieste pe sărac împrumut dă lui Dumnezeu si, după darea lui, i se va răsplăti.

Deci, bine este omului a da din destul celor lipsiti, din ostenelile sale, cele ce dă Domnul, fără alegere cui să dea, sau cui să nu dea. Că slujba aceasta preadreaptă se împlineste pentru că este slăvită lui Dumnezeu. Si asa, drept să slujească lui Dumnezeu si viu va fi. Că mare este omul si scump bărbatul cel milostiv. Iar Apostolul zice: „Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va si secera. Iar cel ce seamănă cu binecuvântare, cu binecuvântare va si secera”. Si mai zice: „Macedonia si Ahaia ne-au rugat, cerând harul de a lua parte si ele la ajutorarea sfintilor celor săraci, care sunt în Ierusalim”. Iar Domnul a zis: „Vindeti averile voastre si da-ti milostenie si faceti-vă pungi ce nu se învechesc si comori în cer ce nu se împutinează, că unde sunt comorile voastre, acolo vor fi si inimile voastre”.

 

(Proloage)

luni, 18 noiembrie 2024

Despre iubirea de saraci

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Platon, Roman si Zaheu, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Efrem, despre iubirea de săraci.

Veniti, dar, fratilor, să defăimăm cele vremelnice si să ne îngrijim de vesnicele bunătăti făgăduite nouă. Să ne sârguim noi înainte, până nu se întunecă, mai înainte până nu se risipeste târgul. Să nu ne câstigăm nouă prieteni din mamona al nedreptătii. Să câstigăm dintre săraci multi martori. De la dânsii să cumpărăm untdelemn si să-l trimitem înainte. Că ei: văduvele, sărmanii, neputinciosii, ciungii, schiopii, orbii, leprosii si toti săracii, care stau la usile bisericilor, sunt cei ce vând untdelemn candelelor. Pe acestia să-i căutăm si să-i îngrijim, că ei împacă pe Dreptul Judecător cu noi. Pe cei ce vin la noi, să nu-i întoarcem deserti înapoi, ci cu fată veselă să-i întâmpinăm, iar celor ce nu pot să vină, noi să le trimitem milostenie. Aceasta este mai mare si decât cea dintâi poruncă. Fiecare să cerceteze în biserici, dacă nu cumva este vreun sărac, sau vreun străin, si, aflându-l să se sârguiască a-l lua în casa sa si să-l odihnească, pentru că, împreună cu săracul, intră si Hristos în casă, Cel ce pentru noi s-a făcut sărac, că prin jertfa aceasta primim milostivirea lui Dumnezeu. Si, dacă cel ce primeste un prooroc, plată de prooroc ia, oare cel ce pe Iisus Hristos însusi îl primeste, ce fel de plată va lua? Cu adevărat că pe cea scrisă: „Cele ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit” (I Cor. 2, 9). Cel ce aduce pe sărac în casa sa, aduce si pe Hristos, Care a zis: „Fericiti cei milostivi”. Cel ce miluieste pe sărac împrumută pe Dumnezeu, Cel ce a zis: „întrucât ati făcut aceasta unuia din acesti prea mici, Mie mi-ati făcut”. Cel ce pe străin primeste sub acoperământul său, primeste pe Hristos, Cel ce a zis: „Iar Fiul lui Dumnezeu n-are unde să-si plece capul”.

Acestea si cele asemenea acestora sunt roade ale pocăintei si cununa si lauda si slava crestinilor. Să nu se laude cel întelept cu întelepciunea sa sau cel puternic cu puterea sa, ci, toti cei ce se laudă, cu Domnul să se laude, iar lauda crestinilor este porunca lui Dumnezeu. Lauda crestinilor este învătătura Apostolilor si a Proorocilor. Lauda crestinilor este smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească si ascultarea. Lauda crestinilor este cântarea de psalmi cu umilintă. Lauda crestinilor este pocăinta cu lacrimi, lauda crestinilor este blândetea cea cu liniste si slujirea către toŃi. Lauda crestinilor este a spăla picioarele fratilor. Lauda crestinilor este a zice către prietenul său: „Iartă-mă, că am gresit tie”. Lauda crestinilor este primirea străinilor si milostivirea. Lauda si mântuirea crestinilor este ca, totdeauna, la masa lor, săracii si sărmanii si străinii să mănânce împreună cu ei, că din casa lor Hristos niciodată nu va lipsi. Lauda crestinilor este ca să nu apună soarele asupra mâniei lor, nici să doarmă având ceva asupra cuiva. Lauda crestinilor si cununa este a răbda necazuri si a nu se mânia; unul ca acesta se află prieten cu Cel ce a zis: „întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16, 20). Lauda crestinilor este a cerceta pe cei din temnită, pe cei ce sunt în pesteri, în munti si prin crăpăturile pământului, ca niste ucenici adevărati ai Celui ce a zis: „în temnită am fost si ati venit la Mine”. Lauda crestinilor este a pomeni de-a pururi pe Dumnezeu si ziua cea mare a Judecătii. Dar pentru ce să nu zic si cele mai mari? Fala crestinilor si lauda si mântuirea este mărturisirea dreptei credinte si a nu se uni nici a se împrieteni cu cei ce cugetă împotriva ei, ci a păzi porunca si arvuna neîntinate, neprihănite si neamestecate de tot eresul, până la arătarea Domnului Iisus Hristos. Că aceasta văzând, Domnul va zice: „Iată, cu adevărat, crestin, întru care nu este viclesug”. Cu aceasta suntem datori să ne lăudăm fratilor, iar nu cu cărute si cu cai, cu dregătorii si cu bogătie. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

  

(Proloage)

duminică, 17 noiembrie 2024

Targul de Craciun-Cariova (III)

 FEERIE LA CRAIOVA

Dupa o dimineata petrecuta intr-o atmosfera de Craciun coborata din cartile de povesti, seara am fost intampinati de o adevarata feerie, de parca am fi ajuns intr-un film de pe Diva.