PRIMAVARA

Primavara in gradina

          Primavara si-a intrat in drepturi, asa ca am inceput sa mergem la tara. Desi putin cam tarziu, ne-am gandit sa punem in gradina si ceva pomi fructiferi. Ce placere mare este vara, cand culegi fructele.

          Auzind colegii ca vreau sa cumpar pomi fructiferi, mi-au recomandat sa merg la Bricodepot, pentru ca acolo sunt preturi ieftine. Intr-adevar, am gasit pomi fructiferi la pretul de 10,50 lei/buc, insa stocul era pe sfarsite. Voiam sa cumparam un par, un gutui si un visin. Nu am gasit, asa ca am cumparat un cires amar si un cires rosu. Margand spre casele de marcat, am vazut ca aveau coarde de vita-de-vie - struguri albi de masa - si lastari de coacaze negre. Credeti ca doar le-am admirat? Va inselati. Am cumparat o coarda de vita de vie si una de coacaze.

          De la Bricodepot am pornit spre Dedeman pentru a gasi gutui. Nici aici nu am gasit gutui, dar am gasit par si…….dud negru. Mare bucurie in suflet am avut cand am gasit dud. Dudele sunt fructele preferate ce-mi aduc aminte de copilarie. In satul bunicilor erau foarte multi duzi pe la porti si, orice drum facut in sat era insotit de o gustare binemeritata de dude. 

La Dedeman pretul pomilor fructiferi era de 15,90 lei.

Inarmati cu pomii fructiferi am pornit spre casa socrilor unde i-am plantat, mai putin dudul. Pe acela l-am plantat la parinti in curte.

MARARUL

MARARUL (Anethum graveolens L.)

In luna mai se recolteaza mararul pentru perioada rece a anului si se conserva sub forma uscata sau prin congelare. El este utilizat pentru condimentarea mancarurilor, sosurilor si salatelor sau a conservelor de castraveti si varza.

Este utilizat, si in domeniul medical. Infuzia de marar este utilizata impotriva balonarilor si a insomniilor. Extern, este utilizat pentru vindecarea inflamatiilor si infectiilor oculare.

Cunoscut sub mai multe denumiri (crop, chimen dulce, morar, etc), mararul este o planta anuala care se gaseste, sub forma salbatica, in sudul Europei. In Europa Centrala, mararul se cultiva pe suprafete mici, pentru consumul propriu.

Si, cum mararul nu trebuie sa lipseasca din gospodarie, sambata l-am adunat, l-am spalat, tocat si pus la congelator.

LA TARA

Un week-end minunat

          A venit vara, au venit zilele insorite cand cea mai mare placere este aceea de a „trebalui” mai mult pe afara. Si, cum stam la bloc, in week-end incercam sa desfasuram programul administrativ la parintii sau la socrii mei. Asa ca, sambata dimineata, am inventariat ceea ce avem de facut si am pornit, „cu catel, cu pucrel” catre parintii mei.

           Insa, cum socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, cand am ajuns acolo, mama mi-a spus ca, daca am nevoie de marar si menta, sa ma duc si sa le culeg. Asa ca, dupa ce am descarcat masina, am plecat in gradina.

           Aici a fost „productia” de marar, care, pur si simplu sufoca bietele plante.

Am dus mararul si menta la umbra si am pornit mai departe la cules de soc si flori de salcam.

Nu era pacat de asa o splendoare sa ramana in pom si sa nu ne bucuram si noi de ea? Intr-o postare viitoare, am sa va povestesc ce am facut din florile de salcam, ca si din cele de soc.

          Cand am plecat de acasa, m-am impiedicat de sacul cu nuci, asa ca lea-m pus in masina. Dupa ce am terminat de cules, eu am trecut la spartul nucilor, iar al meu sot la spalatul masinii fiicei noastre.

Toate florile sunt frumoase, sunt delicate si, fiecare dintre ele, aduce in suflet bucurie, insa eu consider ca trandafirii reprezinta regalul florilor. Visez, la o alee plina de trandafiri de toate culorile si nuantele. Pana cand voi avea o astfel de alee, am admirat trandafirii de dulceata daruiti anul trecut de o colega de serviciu. Tatal meu, i-a ingrijit cu mare dragoste, asa ca in acest an au cativa boboci. Din pacate florile nu sunt suficiente pentru cateva borcane de dulceata, asa ca vom astepta pana la anul cand vor mai creste, iar florile de anul acesta le vom folosi la ceaiuri.

                Duminica am fost invitati la masa la socrii. Pentru a ajunge mai repede la dansii, am fost la slujba la manastirea Turnu. Avand in vedere vremea frumoasa si faptul ca inauntru era aglomerat, ne-am asezat la umbra si am ascultat slujba. Ne-au incantat calugarii si preotii cu glasurile lor baritonale, dar ne-au incantat si multimea de copii, baietei si fetite, care se jucau in liniste in curtea manastirii (parca am avut senzatia ca aici am vazut copii mai multi decat la alte biserici sau manastiri). Am vazut multe familii de tineri, care aveau cate trei-patru copilasi. Fetitele toate, indiferent de varsta, erau imbracate in fustita si aveau capul acoperit, iar baieteii erau cu camasute si pantalonasi sau chiar in imbracati in portul national.

Desi in curtea manastirii este santier, pentru ca se reface intreg ansamblul arheologic, va pun cateva fotografii.

Calugarii de aici, printre alte activitati pe care le au, culeg plante medicinale din care fac siropuri sau le usuca pentru ceaiuri. Acestea se gasesc la pangarul manastirii.

           Pe drumul spre socrii am admirat lanurile de grau presarate cu maci.

Odata ajunsi acolo, prima oprire a fost in gradina. Acolo, „am salutat” mazarea,

Capsunii infloriti

Loboda, care astepta sa fie culeasa si pusa la congelator

Lanul de ceapa si usturoi verde

Cartofii si ardeii proaspat udati.

Acesta a fost week-endul nostru.

DIN GRADINA

O zi inainte de miniconcediu

Dupa orele de program, fericiti ca vom fi in concediu cateva zile, am pornit spre socrii sa adunam caisele si fasolea verde, dupa care am fost la parinti sa ii ajutam sa isi puna recolta de grau la loc sigur. Asa ca, ne-am intors din „peregirnari” seara tarziu, obositi franti si cu planuri de plecare a doua zi.

Frunze de vita de vie adunate pentru a fi puse la congelator.

O parte din fasolea verde curatata, cat timp sotul meu a cules caisele si a sapat terenul unde a fost mazarea.

Cand am ajuns la parintii mei, inainte de a ne apuca de treaba, am fost prin mica mea gradina de legume, mi-am adunat morcovi si am facut cateva poze.

Prima rosie de anul acesta.

Ardeii, inca mititei

Si primii morcovi.

Roadele muncii

Roadele muncii

Mai cu ploi, mai cu vijelii, mai cu zile frumoase, timpul a trecut, iar in gradina este din ce in ce mai mult de lucru, asa ca aseara am fost sa mai facem cate ceva pe la legume.

Am sapat si copilit rosiile si ardeii, am pregatit concentratul din gainat de pasare pe care urmeaza ca tatal meu sa-l puna azi la radacina plantelor si am pregatit solutia din lapte pentru combaterea manei.

Pentru cei interesati si care nu vor sa foloseasca in gradina lor chimicale va dau si retetele la cele doua produse folosite de noi.

Concentratul de gainat de pasare: din gainat de pasare vechi de 2-3 ani si apa se face o pasta care se lasa de pe o zi pe alta. Se face apoi o solutie din 1 parte pasta si 10 parti apa. Aceasta solutie se pune la radacina plantelor sapate. Le stimuleaza cresterea si le face mai viguroase.

Solutia impotriva manei se face astfel: la un litru de lapte sau zer se adauga 1 litru de apa. Cu aceasta solutie se stropesc foarte bine plantele (chiar si pe dosul frunzelor) o data la 2 zile, seara, dupa ce caldura s-a potolit.

Dupa ce am scos gradina la lumina, am trecut sa adunam o parte din roadele pe care draga noastra gradinuta ni le ofera: dovlecei, fasole verde. Si am scos ceapa, urmand ca usturoiul sa-l scoatem la sfarsitul saptamanii.

La toate aceste lucrari, eu, sotul si baiatul am fost ajutati de cei 4 copilasi ai surorii mele, care au varsta cuprinsa intre 3 si 10 ani, si care sunt veniti in vizita la bunici.

Va imaginati cred cu cata veselie a fost facuta treaba. Nu va spun ca eram cu ochii pe ei ca pe „buteliile de gaz”, ca nu lasa unul din noi sapa sau cazmaua, ca se repezeau ei. Si cum puneau mana pe aceste unelte incepeau sa scoata la ceapa (pe care binenteles ca au mai si taiat-o, spre amuzamentul nostru si disperarea mamei mele).

Am ramas uimiti de Ionica (praslea familiei), cum a sapat dragul de el la rosii, fara sa taie rosiile, ci doar buruianul.

Maria a fost responsabila cu adunatul cepei, pusul in galeata si transportata in curte. Draga de ea, mereu le spunea fratilor mai mari: „hai si voi la treaba, ca eu nu mai im vad capul de atata treaba.”J)

Si dupa atata munca, seara, inainte de a pleca acasa, al meu baiat s-a dus si a luat copiilor un pepene.

Prima recolta

Prima recolta

Ieri, dupa orele de serviciu, am fugit la tara sa iau capsunile de la varul meu si am trecut si pe la parintii mei care ne-au asteptat spunandu-ne ca trebuie sa legam rosiile si sa adunam mazarea. \

Asa ca, mi-am luat galetusa si am pornit la cules.  Nu mica mi-a fost mirarea cand am cules asa, ca de-o mancarica, insa mai sunt destule teci pe ramuri care acum fac si boabe, asa ca voi mai avea de cules. Bineinteles, ca am impartit recolata cu pasarelele, care s-au infruptat si ele.:))

Dupa ce am terminat de cules, am legat rosiile (care deja au fructe micute, micute) si am mai smuls buruienile de la ardei si vinete. Din pacate, vinetele sunt mici, pricajite, nu dau nici un semn de viata, insa mai asteptam, poate daca se mai opresc ploile isi vor reveni. Vom vedea.

Poze nu am ca m-am trezit tarziu sa fac si era deja intuneric.



LA TARA

O seara la tara

Ieri, dupa orele de serviciu, am pornit direct spre parintii mei, pentru ca trebuia sa mai facem cate ceva prin gradina.

Obositi dupa o zi de lucru, aproape lesinati din cauza caldurii, am ajuns la tara, unde mama, draga de ea, ne astepta cu masa pusa. Asa ca, inainte de a ne apuca de treaba, ne-am asezat la masa, afara, in curte, la umbra pomilor. Atat mancarea buna (ce bine este cand altul gatesteJ) ), cat si aerul curat, ciripitul pasarelelor, ne-au facut sa ne revenim si sa pornim cu forte noi la treburile din gradina.

Acolo asteptau cu rabdare sa fie ingrijite ceapa, ardeii, vinetele si toate celelalte, asa ca ne-am „organizat” in doua echipe. Sotul si tatal meu au mai pus ceva rasaduri in locul celor care si-au „dat sufletul”, au sapat ardeii si rosiile, iar eu am sapat buruienile din ceapa, de la mazare, am rarit morcovii si pastarnacul. La sfarsit am ridicat sfoara la rosii.

Ajunsi acasa, am hotarat ca fac un dus si zbor in pat, insa, in frigider, ma astepau cuminti sa le pun la congelator loboda si spanacul deja oparite. Asa ca le-am dus la „culcus” mai intai pe ele, dupa care, aproape de miezul noptii am pornit si eu catre lumea viselor.

M-au bucurat insa rosiile, care au inceput firav sa infloreasca, la fel si mazarea care deja a facut teci, insa m-au suparat tare de tot ridichiile de luna care au crescut inalte si cu frunze bogate, insa fara nici o radacinuta buna de mancat. Drept pentru care le-am jumulit si le-am dat gainilor sa se infrupte din ele.

mazarea inflorita si cu teci

radacinoasele noastre firave. nu au rasarit toate, dar asa se intampla cand esti la inceput.



rosiile inflorite 

PRIMAVARA

MINUNILE PRIMAVERII (I)

Anul aceasta, contrar a tot ceea ce s-a spus ca va fi seceta, am avut parte o primavara ploioasa si capricioasa. Cu toate acestea gradinile si campurile ne-au daruit din plin diverse plante, ceea ce ne-a determinat sa dam startul conservelor.

Asa ca, desi suntem la mijlocul lunii mai, stau cuminti in congelator pungi cu urzici, ceapa verde, stevie, spanac, loboda, patrunjel, marar si leustean.

Pe rafturile din camara au aparut primele sticle cu siropuri: papadie, soc, menta si muguri de brad.

Iar plantele pentru ceaiuri stau cuminti la uscat in locuri umbroase, racoroase: papadie, muguri de brad, traista ciobanului, coada soricelului; coada calului.

Urmeaza sa li se alature pelinul si paducelul.

Frumoasa-i primavara, cu toate darurile ei.

O zi la tara

O zi la tara

Marea sarbatoare a Invierii Domnului se apropie cu pasi repezi, lucru pe care toata natura il spune: pomii se grabesc sa-si arate frunzele, unii chiar s-au grabit sa ne bucure cu florile lor, ganganiile zboara fericite, pasarile ciripesc vesele, iar soarele ne mangaie cu razele sale calde. Pamantul, asteapta si el sa fie lucrat, ca sa ne poata bucura cu roadele sale.

  

    

Si pentru ca toate se pregatesc cu bucurie de acest mare praznic al crestinatatii si, noi oamenii, ne pregatim sufletele si casele. Sufletele ni le pregatim prin post, prin spovedanie, dar si incercand sa fim mai buni, mai intelegatori fata de cei de langa noi.

In aceste zile frumoase de primavara deschidem larg geamurile si incepem CURATENIA.

In week-end am facut primul pas si anume: am strans covoarele, le-am pus in masina si-am pornit cu mic cu mare la tara.

Odata ajunsi, ne-am schimbat si am pus apa la incalzit.

In timp ce apa se incalzea, sotul si tatal meu au mutat masina de spalat si au facut legaturile, iar eu si copiii am mers in gradina unde am plantat mazarea, radacinoasele (morcovul, patrunjelul si pastarnacul) si fasolea verde.

Si, pentru ca ne-am miscat repede (cum spunea bunica mea „saracele maini multe ce de mai fac”) si am reusit sa plantam totul, ne-am mutat la rasadnita. Acolo am pus balegar, am adaugat pamant din gradina, dupa care tatal meu a acoperit-o, urmand ca saptamana aceasta sa mergem sa punem si semintele.

Obositi, dar si fericiti, am luat o binemeritata pauza, dupa care am trecut si la activitatea pentru care de fapt venisem: spalatul covoarelor. Le-am spalat, le-a limpezit, le-am asezat pe garduri sa se usuce si am pornit spre casa satisfacuti de ceea ce am realizat. 

Va las sa vedeti si voi una dintre realizari: o parte din ceapa si usturoiul plantate inca din toamna.

RASADURI

Primele rasaduri

Dupa ce v-am povestit cum am petrecut ieri impreuna cu sotul meu, sa trecem la lucruri serioase, caci afara e cald si placut, semn ca i-am spus adio iernii pe anul acesta.

Cu chiu, cu vai, joi seara am reusit de am pus o serie de rasaduri.

Turba bine inmuiata (dupa sfaturile doamnei vanzatoare de la magazinul de seminte) am pus-o in doua jardiniere si cateva role de la harita igienica (atata ne-a ajuns). 

Intr-o jardiniera am pus seminte de telina, iar in cea de-a doua seminte de castraveti.

In imagine este jardiniera cu seminte de castraveti. Din pacate nu am reusit sa fotografiez rasadurile puse in role. Dar, am sa le fac fotografie sa le vedeti rasarite.

Dupa ce am terminat de plantat, le-am dus pe balcon, pentru ca acolo este cald si lumina. Le-am acoperit cu ziar si le-am asteptat sa rasara.

Mare ne-a fost bucuria, duminica, atunci cand am ridicat hartiile si am vazut semintele de castraveti rasarite. Deocamdata cele de telina nu au rasarit.

Acum, urmeaza sa le ingrijim. Adica lumina multa, caldura tot asa, iar apa doar atunci cand pamantul este uscat foarte bine, iar ele chiar arata ca sufera de sete.

Ne sunt tare dragi, iar sentimentul ca reusim sa facem ceva (altceva decat invartitul hartiilor la serviciu si treburile de zi cu zi) ne umple sufletul de bucurie.

RASADURI

Inceputul timid al obtinerii rasadurilor de legume

O noua seara impreuna. Am terminat treburile si, inainte de a ma pregati pentru ziua de maine am venit sa va salut si sa va povestesc ce s-a mai intamplat in casuta noastra astazi. Dar, mai intai sa pun reteta prajiturii de ieri:

Negresa cu gem

Ingrediente:

- 400 gr faina, 

- 400 ml apa, 

- 300 gr zahar, 

- 200 ml ulei,

- 1 borcan (400 gr) gem, 

- 5 linguri nuca macinata, 

- 1 lingurita scortisoara, 

- 1 lingurita bicarbonat, 

- 1 lamaie, 

- 1 lingura cacao, 

- 1 fiola esenta de rom, 

- 1 praf de sare

.

Mod de preparare: intr-un castron se pune gemul, apa, sarea si zaharul si se amesteca bine pana se topeste zaharul. Se incorporeaza treptat uleiul, se adauga nuca macinata, scortisoara, coaja rasa de lamaie, esenta de rom si se omogenizeaza. Se stinge bicarbonatul cu zeama de lamaie, se pune in compozitie, iar la sfarsit se adauga cacaua cernuta impreuna cu faina si se amesteca bine. Se unge o tava cu ulei si se tapeteaza cu faina si se toarna compozitia. Se introduce tava in cuptorul incins si se coace la foc mijlociu, aproximativ 1 ora. Se lasa prajitura sa se raceasca in tava si se taie in patrate sau dreptunghiuri.

Va doresc pofta buna.

In aceasta seara am resuit sa facem doar lucrarile premergatoare semanarii semintelor si anume: am pregatit balconul, am taiat rolele de la hartia igienica si, pentru ca nu avem suficiente role am pregatit si alte recipiente. Din pacate nu am poze, caci fotograful (fiul meu) a avut ore pana tarziu la scoala si nu a avut cand sa faca pozele. Insa, maine vin si cu pozele de rigoare.

Maine, cand venim de la serviciu, speram sa reusim sa insamantam. 

Cam acestea sunt noutatile din casuta in aceasta seara, iar acum ca vi le-am spus, ma retrag nu inainte de a va dori o noapte linistita.