DESPRE RECUNOSTINTA SI INCREDEREA IN DUMNEZEU (I)
A
fost candva un mare nevoitor care, savarsind dumnezeiasca Liturghie, vedea alaturi
de sine ingeri, dar nu era prea iscusit in dogme si, din simplitatea sufletului
sau, luase de la eretici randuiala slujbei, de care se tinea fara sa isi dea
seama ca greseste.
Odata,
la slujba a venit un diacon priceput in invatatura si batranul a savarsit
Liturghia cu el.
-Parinte,
ce ai spus tu la slujba nu se potriveste cu credinta dreptslavitoare, ci este
luat de la eretici - a zis dupa aceea diaconul, insa batranul, care din nou
vazuse ingeri in vremea slujbei, nu l-a luat in seama.
-Gresesti,
parinte, Biserica nu primeste asa ceva – a staruit diaconul.
Dupa
atatea mustrari, batranul, vazand in ziua urmatoare, dupa obicei, ingeri, i-a
intrebat:
-Iata
ce-mi spune diaconul: adevarat sa fie?
-Sa
ascultati de dansul, ca drept graieste – i-au spus ingerii.
-Dar
de ce nu m-ati indreptat chiar voi?
-Dumnezeu
a randuit ca oamenii sa fie indreptati tot de oameni!
(Apa vietii – 300 de istorioare cu talc
duhovnicesc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu