DESPRE MAICA DOMNULUI

 BINECUVANTATA CANTARE A ARHANGHELULUI GAVRIIL ADUSA MAICII DOMNULUI (I)

           Un schimonah rus, parintele Macarie, care traia intr-o pestera din pustia Kerasia aflata in Sfantul Munte Athos si care a adormit in anul 1888, povestea urmatoarea experienta personala:

          -Odata, inainte de Pastile anului 1861, mergeam impreuna cu parintele Arsenie de la Manastirea Marea Lavra pentru a ne cumpara alimente pentru Pasti de la un vapor ce venise dintr-o insula a arhipelagului grecesc si care ancorase in portul acestei manastiri. Parintele Arsenie fusese paznic la Karyes si apoi padurar multi ani si de aceea cunostea toate cararile si ascunzisurile Athonului.

          Pe drum parintele Macarie se tot oprea si privea in jur intrebandu-se in sinea sa daca nu cumva parintele Arsenie cunostea in acea parte vreun pustnic care sa traiasca ascuns de lume. La un moment dat s-a intors catre parintele Arsenie si l-a intrebat:

          -Parinte Arsenie, cata vreme ai fost padurar, nu ai cunoscut pe vreunul dintre pustnicii nevoitori, care traiesc ascunsi prin vagaunile Athonului?

          Parintele Arsenie s-a mahnit auzind aceasta intrebare, caci se jurase sa nu descopere nimanui ceea ce vazuse. Insa dupa ce s-a gandit putin, pentru a-l linisiti pe parintele Macarie, i-a spus:

          -Daca iei asupra ta pacatul juramantului, iti voi descoperi unde se nevoieste un staret ascuns, dar sa stii ca tu esti de vina. Staretul este bulgar.

          -Da, iau asupra mea acest pacat, a raspuns parintele Macarie.

          Ne-am indreptat atunci spre Schitul Romanesc Prodromu. Dupa ce am trecut de Schit, la un moment dat parintele Arsnie a luat-o la dreapta spre un loc drept, dar care se infunda, caci de jur-imprejur erau stanci care sfarseau intr-o vagauna. In fundul vagaunii, ca un sarpe ce se ascunde de oameni, traia acel pustnic pe jumatate gol.

          Parintele Arsenie, aratand spre vagauna, i-a spus parintelui Macarie:

          -Iata, daca ai putere si poti cobori, inainteaza! Cand vei ajunge la primul loc drept, sa privesti de pe stanca in jos si vei vedea sihastria lui.

          Parintele Macarie a inceput sa coboare cu greutate. Si-a scos incaltamintea, apoi dulama, care il impiedicau la coborat. Cand a ajuns la locul drept a vazut coliba Staretului in fundul vagaunii. Afara langa coliba statea pustnicul afundat in rugaciunea mintii, caci asa cum spune o cantare a Bisericii:”Pustnicilor, celor ce sunt afara de lumea cea desarta, neincetat dorire li se face”.

          Atunci cand Staretul l-a zarit pe parintele Macarie, a crezut ca este un diavol si de aceea si-a facut semnul Crucii si a intrat repede in coliba incuind usa.

          Parintele Macarie s-a apropiat de coliba si a spus:

          -Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

          In acelasi timp batea in usa. Pustnicul insa nu raspundea. Atunci parintele Macarie a inceput sa-l incredinteze ca este crestin ortodox si monah.

          -Si ce vrei? a intrebat in cele din urma pustnicul intr-o rusa curata (Staretul cunostea limbile turca, franceza, bulgara si greaca).

          -Am venit sa te vad, a spus parintele Macarie.

          -Cine te-a povatuit aici, Dumnezeu sau diavolul?

          -Dumnezeu.

          -Si de unde stii ca Dumnezeu te-a trimis aici?

          -Dumnezeu m-a trimis, a strigat cu incredintare parintele Macarie. Daca nu vei deschide, voi muri aici langa coliba ta. Nu voi pleca fara binecuvantarea Sfintiei Tale.

          -Aa, am inteles acum cine ti-a vorbit despre mine, dar nu a porcedat bine.

          -Parinte, nu este vinovat acela, ci eu.

          -Pleaca de aici, te rog! Pleaca!

          -Nu voi pleca, ci voi sta laanga usa ta pana la Pasti. Aici voi muri. Nu voi pleca daca nu te voi vedea.

          -Spune:”Nascatoare de Dumnezeu Fecioara……..”, i-a poruncit Staretul.

          Cand parintele Macarie a terminat de spus cantarea Arhanghelului Gavriil adusa Maicii Domnului, Staretul a deschis usa.

      Atunci parintele Macarie a pus metanie si a cazut cu fata la picioarele pustnicului spunand:

          -Binecuvinteaza, Parinte!

          La auzul cantarii ”Nascatoare de Dumnezeu Fecioara……..” indoielile necunoscutului pustnic au disparut, pentru ca diavolul nu numai ca nu poate rosti aceasta cantare, dar si numai auzirea ei il alunga. Aceasta cantare a savarsit minunea si a alungat sovaielile Staretului, care, vreme de optzeci de ani, nu vazuse si nu vorbise cu nici un om. Cantarea l-a incredintat pe acest isihast atat de aspru cu sine de evlavia pe care parintele Macarie o avea fata de Maica Domnului.

          De aceea suntem datori sa rostim aceasta cantare cel putin de cinci ori dimineata si de cinci ori seara.

         

(Patericul Maicii Domnului – Arhim. Teofilact Marinakis)