SFANTA IMPARTASANIE - I
– Cum să ne pregătim în vederea primirii Sfintei Împărtăşanii?
– Împărtăşania te desăvârşeşte, nu-ţi iartă
păcatele. Dacă te spovedeşti, Dumnezeu te dezleagă prin duhovnic şi la
împărtăşit. Dar să te dezlege de păcate mai întâi. De faptul că ai o ură pe
cineva – te-a jignit cineva şi ai zis: „Treaba lui, ce dacă m-a jignit!” Nu!
Trebuie să-l înconjori, să faci o legătură sufletească, ori să-ţi recunoşti
greşeala, ori, în sfârşit, să nu-l laşi să aibă o apăsare sufletească asupra
ta. Să nu zici: „Nu mai am nimic cu el!”, că e tot un fel de a-l dispreţui şi a
te vedea pe tine mai presus de el. Păstrează o legătură măsurată, care se
potriveşte cu armonia. Vorbeşte cu el, ca să vadă că eşti cald, nu respingător.
Ura îşi face loc imediat. N-ai nimic cu el, dar nu-i dai bună-ziua. N-ai tu
chiar nimic cu el? Sau te saluţi cu toată lumea, dar cu amărăciune şi cu
noduri. Asta nu e bine. Frăţiile voastre trebuie să ştiţi că a iubi pe vrăjmaşi
este o poruncă. Dar pe nevrăjmaşi? Dar pe unul care ţi-a năzărit: „Uite şi ăla
cum e, fistichiu!” Trebuie să fiţi serioşi în ce priveşte relaţia mută cu
lumea, nu relaţia manifestată. Trebuie, ori să-l compătimeşti, ori să-l
fericeşti în inima ta.
Eram la închisoare şi era acolo un om rău, foarte
rău. Nu puteai să ai o relaţie cu el. Şi am zis în inima mea aşa: „Măi, ăsta
are şi el o mamă şi mamă-sa îl iubeşte. Noi nu-l iubim. O, ce bine că îl
iubeşte şi pe ăsta cineva!” Nu trebuie să ne complicăm judecând.
Şi te mărturiseşti incomplet cu câte din astea faci:
judeci, vorbeşti de rău, şi ele se înregistrează toate. E uşor să spui: „Uite
ce a făcut!”, dar tu nu ştii de ce a făcut şi nici nu-i cunoşti întoarcerea lui
cu lacrimi. Şi nu auziţi că-i mai iubit de Dumnezeu, dacă se întoarce, decât
cel care nu a căzut? Şi ce te faci tu? Pentru că s-a creat un obicei, şi asta-i
prost, să se vorbească cu uşurinţă de rău de altul: „Da’ ce, numai eu vorbesc?
Da’ ce, nu merită? Da’ ce, nu văd eu ce face?”
Fraţilor, nu există în creaţia
lui Dumnezeu nimic, fir de iarbă, să nu ştie Dumnezeu de el. Au doar de iarbă
se interesează mai mult Dumnezeu decât de oameni? Şi atunci, sigur că suntem
urmăriţi. Şi nouă ni se cere dăruirea. Vreţi să biruiţi:
smeriţi-vă şi nu judecaţi pe nimeni. Pentru
că în felul acesta veţi fi liberi. Altfel nu. Îţi duci viaţa în funcţie de
păcatele celelalte, că nu te astâmperi să-l judeci pe el. Iei lucruri prin
comparaţie. „Eu nu sunt aşa!” Şi te iei în comparaţie cu un om pe care tu îl
numeşti ticălos. De ce nu te iei în comparaţie cu Sfântul Apostol Petru, sau
Pavel, sau Sfântul Siluan Atonitul? De ce nu te iei în comparaţie cu diferiţi
Părinţi cunoscuţi, care duc o viaţă aleasă? Mântuitorul spune: Iubiţi pe
vrăjmaşi, pe cel care-ţi face rău. Cum e vorba: „Mi-a zis, şi i-am zis, şi am
să-i zic!” Nu numai că nu-l ierţi, dar te gândeşti la o răzbunare faţă de el.
Vreţi răzbunare? Vă învăţ eu: să-l iubiţi şi să-l pomeniţi la rugăciune. Pentru
că dacă te răzbuni, rămâi dator la Dumnezeu. Dacă nu te răzbuni, rămâne
Dumnezeu dator la tine, şi e mai bine aşa, că spune şi Scriptura: Răzbunarea e
a Mea.
Pentru că tu nu eşti acela
despre care zici că eşti mai mult sau mai puţin. Tu eşti acela care eşti în
faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie toate aceste lucruri. Numai la lucrul acesta
dacă sunteţi atenţi, sunteţi oameni cu nume duhovnicesc: să nu mai judeci pe
nimeni. Pentru că, vrând-nevrând, îţi fuge mintea: că sunt fistichii, că lumea
nu e pregătită de o viaţă creştinească – „Ce, domnule, mă opreşti de la viaţă?”
Nu te opresc de la viaţă: tocmai, că vreau să te duc la Viaţă. În cazul în care
nu primeşte sfatul, trebuie să ne rugăm pentru el, nu să stăm nepăsători.
„Pentru că tot atâtea suflete ucidem câte din vina noastră lăsăm să se
osândească” (Sfântul Grigorie de Nazianz).
(Ne
vorbeste Parintele Arsenie Papacioc)
2 comentarii:
Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dea gânduri bune in orice împrejurare!
Sa fim buni și iertători, având multă mila pt aproapele nostru🙏🙏🙏
Doamne ajuta-ne!🙏🙏
Trimiteți un comentariu