TAINA IUBIRII-IV
Degeaba ne zbatem, degeaba împlinim alte porunci creştine,
dacă n-avem relaţie cu cineva. Frăţiile voastre trebuie să ştiţi că inima
noastră trebuie să fie mereu liberă pentru Hristos. Că un duşmănel, care stă
cocoţat pe acolo pe undeva în zona asta grozavă a inimii, îl îndepărtează pe
Hristos din inima ta. Adică nu vrea Hristos să stea cu duşmănelul ăla. Că nu există relaţie între rău şi bine. Mântuitorul zice: „Să-mi dai toată viaţa, toată fiinţa ta!” Dracul zice: „Mie
să-mi dai numai un deget!” Că prin asta el te stăpâneşte cu totul. Deja e lângă
tine. Nu mai este Hristos lângă tine, dacă tu i-ai dat o unghie de la un deget.
Nu trebuie recunoscut.
De aceea, nici nu se stă de vorbă cu dracul. E o greşeală
mare când mai spun unii: „L-am certat pe dracul!” Lui îi convine foarte mult
dialogul cu omul. Să te rogi! El fuge de rugăciunea pe care o faci tu. Dacă îl
simţi că într-un fel te munceşte fizic, sau te deranjează te miri cum, roagă-te la Hristos: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe
mine, păcătosul!” Că vă este la îndemână o rugăciune ca asta. Dar nu cu
agitaţie, ci cu calm şi cu stăpânire de sine. Pentru că, vă repet acum, sunt
sigur că v-am mai spus, oricare ar fi motivul unei întristări, sau al unei
mâhniri, este numai şi numai de la draci. Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o
mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăţie nu ştii ce să faci
şi o risipeşti. Şi, din pru-denţă, nici nu te stăpâneşte acest har, dar vine
unde-i liniştire sufletească, unde fiinţa noastră transformă ca un mare aparat
de reacţie acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile tale de a mişca, de a te
împlini, şi uite aşa ajungi la măsura omului desăvârşit, ca să nu vorbesc chiar
să fii un dumnezeu după har, bine-înţeles. Dar pe fondul unei stări de veselie,
viaţa duhovnicească nu se vede, dar se simte. Simţi că ai mândrie. Însă
smerenia nu se prea simte! Niciodată un om nu spune:
„Eu sunt smerit!” Dar se simte totuşi
o bucurie sufletească pentru că ai un fior de
relaţie caldă cu lumea.
Dacă raţionalizezi relaţia ta cu lumea pe motiv că sunt liber să nu primesc vizita fratelui – e un câştig. Dar e un câştig minor, fără rezultate mai avansate. Trebuie să-l iubeşti cu adevărat cu inima. Strategic vă dau un sfat: nu poţi să-l iubeşti pe vrăjmaş de prima oară, dar aşează-te pe poziţia să nu-l urăşti. Şi dacă te găseşte moartea pe poziţia de a nu-l duşmăni, tu mori ca un iubitor de vrăjmaş, cu harul lui Dumnezeu.
(Ne vorbeste Parintele Arsenie
Papacioc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu