PILDA

 

MILOSTENIA

 In vremea cand Patriarh al Alexandriei era Preafericitul Pavel, se afla in oras o oarecare fata orfana de parinti, dar foarte bogata. Intr-o zi pe cand se plimba pe mosia ei, vede peste drum un om care incerca sa se sinucida aruncandu-se in rau. Atunci fata a inceput sa strige ca sa-l opreasca, dar acela insista zicand ca nu mai poate sa suporte viata ca il forteaza camatarii sa le dea datoriile cu toate ca el a saracit.

Atunci fata i-a zis ca este gata sa-i dea cati bani are nevoie ca sa-l scape. Omul a primit banii si a plecat. Fata insa, dand mostenirea parinteasca s-a aflat in mare nevoie si a fost nevoita sa devina desfranata ca sa poata trai.

Dupa ce a trecut un timp, s-a imbolnavit grav si a inceput sa se adune si sa se gandeasca la viata ei. S-a hotarat deci sa se pocaiasca cu toata smerenia si a cerut vecinelor sa o ierte si sa poarte ele de grija ca sa poata fi botezata crestina de Partiarh. Insa vecinele ziceau intre ele cum ca Patriarhul nu se ocupa sa boteze o pacatoasa desfranata. Acest lucru i-a provocat multa mahnire si deznadejde fetei bolnave.

Atunci i-a aparut in fata ingerul Domnului cu infatisarea omului acela caruia ea ii daduse banii ca sa-l scape de la moarte si a intrebat-o de ce se mahneste si ce vrea, fiind gata sa o ajute el. Si ea i-a zis ca-i pare rau ca nu este boteazata si nimeni nu vrea sa vorbeasca cu Patriarhul ca sa o boteze. Si acela a intrebat-o daca intr-adevar vrea sa devina crestina.

-Da, a zis ea, foarte mult vreau si te rog sa ma ajuti acuma cand am nevoie.

Si ingerul cu infatisare omeneasca i-a zis sa nu se nelinisteasca ca va aduce doi oameni care o vor duce la biserica ca sa o boteze. Si imediat a adus alti doi ingeri cu infatisare intocmai cu doua persoane respectabile din Alexadnria. Si ducand-o ei la biserica, au chemat pe preotii insarcinati cu asa ceva sa o boteze. Si clericii le-au cerut sa devina ei garanti pentru fata si acceptand ei, au botezat-o in numele Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh dupa ce mai intai o imbracasera in hainele albe ale celor luminati. Cand s-a intors acasa, vecinele au inceput sa o intrebe, iar ea le-a povestit tot ce s-a intamplat.

Vecinele au instiintat pe Patriarh de cele ce s-a facut, si el a inceput sa intrebe pe clerici cine au fost martorii fetei. Atunci clericii i-au spus ca au fost doi boieri, dar numele lor nu le cunosc. Patriarhul a cunoscut ca ceea ce s-a facut a fost lucrare dumnezeiasca, si nu omeneasca, si a intrebat-o pe fata daca a facut vreo fapta buna in viata ei. Si ea i-a zis ca nu a facut nici un bine in afara de milostenia cu acela care voia sa se sinucida aruncandu-se in apa, si cand a terminat de spus acestea si-a dat sufletul.

Mare este puterea milosteniei!

 

(sursa: Povestiri duhovnicesti-monah Pimen Vlad).