MILOSTENIA
Atunci fata i-a zis ca este gata
sa-i dea cati bani are nevoie ca sa-l scape. Omul a primit banii si a plecat. Fata
insa, dand mostenirea parinteasca s-a aflat in mare nevoie si a fost nevoita sa
devina desfranata ca sa poata trai.
Dupa ce a trecut un timp, s-a
imbolnavit grav si a inceput sa se adune si sa se gandeasca la viata ei. S-a
hotarat deci sa se pocaiasca cu toata smerenia si a cerut vecinelor sa o ierte
si sa poarte ele de grija ca sa poata fi botezata crestina de Partiarh. Insa
vecinele ziceau intre ele cum ca Patriarhul nu se ocupa sa boteze o pacatoasa
desfranata. Acest lucru i-a provocat multa mahnire si deznadejde fetei bolnave.
Atunci i-a aparut in fata
ingerul Domnului cu infatisarea omului acela caruia ea ii daduse banii ca sa-l
scape de la moarte si a intrebat-o de ce se mahneste si ce vrea, fiind gata sa
o ajute el. Si ea i-a zis ca-i pare rau ca nu este boteazata si nimeni nu vrea
sa vorbeasca cu Patriarhul ca sa o boteze. Si acela a intrebat-o daca
intr-adevar vrea sa devina crestina.
-Da, a zis ea, foarte mult
vreau si te rog sa ma ajuti acuma cand am nevoie.
Si ingerul cu infatisare
omeneasca i-a zis sa nu se nelinisteasca ca va aduce doi oameni care o vor duce
la biserica ca sa o boteze. Si imediat a adus alti doi ingeri cu infatisare
intocmai cu doua persoane respectabile din Alexadnria. Si ducand-o ei la
biserica, au chemat pe preotii insarcinati cu asa ceva sa o boteze. Si clericii
le-au cerut sa devina ei garanti pentru fata si acceptand ei, au botezat-o in
numele Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh dupa ce mai intai o imbracasera
in hainele albe ale celor luminati. Cand s-a intors acasa, vecinele au inceput
sa o intrebe, iar ea le-a povestit tot ce s-a intamplat.
Vecinele au instiintat pe
Patriarh de cele ce s-a facut, si el a inceput sa intrebe pe clerici cine au
fost martorii fetei. Atunci clericii i-au spus ca au fost doi boieri, dar
numele lor nu le cunosc. Patriarhul a cunoscut ca ceea ce s-a facut a fost
lucrare dumnezeiasca, si nu omeneasca, si a intrebat-o pe fata daca a facut
vreo fapta buna in viata ei. Si ea i-a zis ca nu a facut nici un bine in afara
de milostenia cu acela care voia sa se sinucida aruncandu-se in apa, si cand a
terminat de spus acestea si-a dat sufletul.
Mare
este puterea milosteniei!
(sursa: Povestiri
duhovnicesti-monah Pimen Vlad).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu