NEVOIA DE RUGACIUNE

 

DIN INVATATURILE STARETULUI VARSANUFIE DE LA OPTINA

Intr-o zi un frate l-a intrebat pe parintele Macarie de ce e nevoie ca in manastire sa te rogi atat de mult. In loc sa-i raspunda, parintele i-a astupat nasul si gura cu mana. Fratele cu greu a scapt din stransoare.

-De ce te revolti?, a intrebat parintele Macarie. Oare nu poti sa respiri acum?

-Parinte, era cat pe ce sa ma sufoc.

-Ei, vezi? Rugaciunea este respiratia sufletului. Nu ai putut sa respiri nici macar pentru putina vreme, asa cum trupul o cerea, si ai fi putut muri. Tot astfel si sufletul: el are nevoie sa respire, adica de rugaciune, caci altfel va muri duhovniceste. Rugaciunea, postul, privegherea ne fac pe noi biruitori ai vrajmasilor manturii. Rugaciunea este insa cea mai grea dintre aceste nevointe.

Nu pot exista sfinti fara implinirea poruncilor lui Dumnezeu, adica fara nevointa; iar aceasta nevointa este intreita: ea consta in rugaciune, post si priveghere. In Evanghelie se spune ca un tata l-a adus la Hristos pe fiul sau indracit. Oricat de mult au incercat ucenicii sa izgoneasca duhul cel rau nu au reusit. Au ajuns cu el la Hristos si doar Domnul a izgonit demonii. Apropiindu-se apoi ucenicii de Iisus, i-au zis de o parte:”De ce noi nu am putut sa alungam demonul?”. Iar Domnul le-a raspuns:”Pentru necredinta voastra”, dupa care a adaugat:”Acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post” (Matei 17,21). Astfel rugaciunea, postul si privegherea, pazirea gandurilor si simtamintelor noastre, ne fac biruitori asupra vrajmasilor mantuirii. Cea mai grea dintre nevointe este totusi rugaciunea. Fiecare virtute, ca urmare a indeletnicirii cu aceasta, se preface in obicei. Insa rugaciunea, chiar pana la moarte, cere silire de sine si se arata ca urmare a nevointei.

Rugaciunea este grea, caci ei i se opune omul nostru cel vechi, insa este grea si pentru faptul ca vrajmasul se ridica cu toata puterea lui asupra celui ce se roaga. Rugaciunea este gustare a mortii pentru diavol. Desi omul este mort duhovniceste, rugaciunea il desteapta din nou si de aceea ea vrajmasul se impotriveste. Chiar si celor cu viata sfanta, care simt mare mangaiere la rugaciune, uneori le este nespus de greu. Rugaciunea aduce mare mangaiere nu doar celui drept, ci si celui pacatos.

Vrajmasul se va napusti cu putere asupra noastra, inspirandu-ne deznadejde, grija de multe si chiar o teama neobisnuita. “Acolo s-au temut de frica unde nu era frica” (Psalmii 52,56). Uneori, omul simte o totala neputinta, iar mainile intinse la rugaciune se prabusesc de atata intristare. Avem nevoie de rugaciune si sa ne insemnam cu semnul crucii, in care este ascunsa o putere nespusa ce se impotriveste uneltirilor vrajmasului.

 

PSALMUL 90

Ii sfatuiesc pe toti sa rosteasca acest psalm, caci izbaveste din mari primejdii si are o mare putere.

(sursa: Parintii din pustia Optina- despre rugaciune)