DIN INVATATURILE STARETULUI VARSANUFIE DE LA OPTINA
Intr-o zi un frate l-a
intrebat pe parintele Macarie de ce e nevoie ca in manastire sa te rogi atat de
mult. In loc sa-i raspunda, parintele i-a astupat nasul si gura cu mana.
Fratele cu greu a scapt din stransoare.
-De ce te revolti?, a intrebat
parintele Macarie. Oare nu poti sa respiri acum?
-Parinte, era cat pe ce sa ma
sufoc.
-Ei, vezi? Rugaciunea este
respiratia sufletului. Nu ai putut sa respiri nici macar pentru putina vreme,
asa cum trupul o cerea, si ai fi putut muri. Tot astfel si sufletul: el are nevoie
sa respire, adica de rugaciune, caci altfel va muri duhovniceste. Rugaciunea,
postul, privegherea ne fac pe noi biruitori ai vrajmasilor manturii. Rugaciunea
este insa cea mai grea dintre aceste nevointe.
Nu pot exista sfinti fara
implinirea poruncilor lui Dumnezeu, adica fara nevointa; iar aceasta nevointa
este intreita: ea consta in rugaciune, post si priveghere. In Evanghelie se
spune ca un tata l-a adus la Hristos pe fiul sau indracit. Oricat de mult au
incercat ucenicii sa izgoneasca duhul cel rau nu au reusit. Au ajuns cu el la
Hristos si doar Domnul a izgonit demonii. Apropiindu-se apoi ucenicii de Iisus,
i-au zis de o parte:”De ce noi nu am putut sa alungam demonul?”. Iar Domnul
le-a raspuns:”Pentru necredinta voastra”, dupa care a adaugat:”Acest neam de
demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post” (Matei 17,21). Astfel rugaciunea,
postul si privegherea, pazirea gandurilor si simtamintelor noastre, ne fac
biruitori asupra vrajmasilor mantuirii. Cea mai grea dintre nevointe este
totusi rugaciunea. Fiecare virtute, ca urmare a indeletnicirii cu aceasta, se preface
in obicei. Insa rugaciunea, chiar pana la moarte, cere silire de sine si se
arata ca urmare a nevointei.
Rugaciunea este grea, caci ei i
se opune omul nostru cel vechi, insa este grea si pentru faptul ca vrajmasul se
ridica cu toata puterea lui asupra celui ce se roaga. Rugaciunea este gustare a
mortii pentru diavol. Desi omul este mort duhovniceste, rugaciunea il desteapta
din nou si de aceea ea vrajmasul se impotriveste. Chiar si celor cu viata sfanta,
care simt mare mangaiere la rugaciune, uneori le este nespus de greu. Rugaciunea
aduce mare mangaiere nu doar celui drept, ci si celui pacatos.
Vrajmasul se va napusti cu
putere asupra noastra, inspirandu-ne deznadejde, grija de multe si chiar o
teama neobisnuita. “Acolo s-au temut de frica unde nu era frica” (Psalmii
52,56). Uneori, omul simte o totala neputinta, iar mainile intinse la rugaciune
se prabusesc de atata intristare. Avem nevoie de rugaciune si sa ne insemnam cu
semnul crucii, in care este ascunsa o putere nespusa ce se impotriveste uneltirilor
vrajmasului.
Ii sfatuiesc pe toti sa
rosteasca acest psalm, caci izbaveste din mari primejdii si are o mare putere.
(sursa: Parintii din pustia
Optina- despre rugaciune)
Foarte frumos și folositor! Mulțumim! Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereCu mare drag Ema.
RăspundețiȘtergere