Cat de pricinuitori de sminteli sunt unii
Nu credeti usor cele ce le auziti,
pentru ca sunt unii care le spun asa cum le inteleg ei. Odata a mers cineva la
Hagi-efendi (Sf. Arsenie Capadocianul) si i-a spus: ”Sa am binecuvantarea Sfintiei Tale,
Hagi-efendi, acolo sus s-au adunat o suta de serpi”. “O suta de serpi? Cum de
s-au aflat acolo?”, s-a mirat Sfantul Arsenie. “Ei, sa nu fi fost o suta, dar cincizeci
sigur erau”. “Cincizeci de serpi!?”. “Douazeci si cinci erau sigur”. “Ai auzit
vreodata sa se adune douazeci si cinci de serpi?”, ii spune Sfantul. Apoi acela
ii spune ca trebuie sa fi fost neaparat zece. “Bine”, ii spune Sfantul, “dar
ce, au avut o conferinta de s-au adunat zece serpi? Inceteaza! Nu este cu
putinta!”. “Sa fi fost vreo cinci”, spune atunci acela. “Cinci?”. “Doi tot au
fost”. Dupa aceea il intreaba Sfantul Arsenie: “I-ai vazut?”. “Nu”, spune
acela, “i-am auzit cum faceau sssss….printre crengi”. Se poate sa fi fost si
vreo soparla….. Eu din cate aud, niciodata nu trag concluzii fara sa cercetez. Unul
poate spune ceva ca sa judece, altul o spune numai ca sa se afle in treaba, iar
altul cu scop.
Cat
de pricinuitori de sminteala sunt unii! In Konita erau doi prieteni foarte
buni. In sarbatori si Duminici niciodata nu umblau prin oras, ci veneau la manastire
in Stomio, mai si cantau la strana. Dupa aceea urcau pe munte, pe Camila. Intr-o
zi un ins pervers le-a pus sminteala. Se duce la unul si-i spune: “Stii ce a
spus despre tine acela care iti este si prieten? Aceasta si aceasta”. Se duce
apoi si la celalalt si ii spune: “Stii ce a spus despre tine acela care iti
este si prieten? Aceasta si aceasta”. Imediat amandoi au devenit fiare si au
facut un mare scandal in manastire! Intre timp, cel ce a aprins fitilul a
plecat, iar acestia continuau sa se certe. Cel mai mic era si putin nervos si
ocara pe cel mai mare. “Acum ce sa fac?”, imi spun. “Ce poate face diavolul!”.
Ma duc si-i spun celui mai mare: “Asculta, el e mai mic! Si pentru ca e putin
nervos, nu-l lua in nume de rau. Cere-i iertare!”. “Parinte, ce iertare sa -i cer”,
imi spune, “nu vezi cum ma ocaraste? Eu nu am nici macar idee de cele ce imi
spune”. Ma duc atunci la cel mai mic si ii spun:”Asculta, este mai mare,
lucrurile nu sunt asa cum le vezi tu. Du-te si-i cere iertare!”. Acela sare in
sus, si incepe sa-mi strige:”O sa ne certam si noi, Parinte!”. “Hai sa ne certam,
bre, Pantelimoane! Dar lasa-ma putin sa ma gandesc….”, i-am spus si am plecat. Afara
de manastire aveam niste lemne lungi ca sa imprejmuiesc gradina. Ma duc, iau de
la vreo 400 m departare un lemn de aproape 5 m si incet-incet il tarasc dupa
mine, ca sa-l fac sa rada. Acela a auzit ca il taram, dar de unde sa isi inchipuie
pentru ce imi trebuie? Am intrat in curte tarand lemnul, pana am ajuns langa
pridvor. “Hai, bre, Pantelimoane, sa ne certam!”, ii spun. Au izbucnit in ras amandoi,
cand au inteles pentru ce am adus lemnul. Aceasta a fost! S-a spart gheata! A crapat
diavolul. “Sunteti in toate mintile?”, le spun. “Ce inseamna acestea?”. Si s-au
imprietenit din nou.
-Clevetirea
s-a facut in aceeasi zi?
-Da,
si se ocarau urat. Vezi ce face diavolul? Acela poate ii invidia ca erau asa de
buni prieteni, ca fratii. A barfit pe unul la celalalt si a plecat. Clevetirea este
foarte rea. De aceea diavolul se numeste si clevetitor. Cleveteste. Una spune
unuia, alta celuilalt si pricinuieste sminteala. Si ai vazut, sarmanii de ei,
au crezut si s-au incaierat.
-Intentionat
le-a spus acela?
-Da,
ca sa-i desparta din……”dragoste”, nu din “indivie”…..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu