Sarmanii mireni se imbraca asa cum este launtrul lor

            Parinte, dati-mi o binecuvantare.

            -Te binecuvintez sa te faci carnaval duhovnicesc ca Sfanta isidora cea nebuna; sa dobandesti prefacatoria cea buna. Vezi, sarmanii mireni sarbatoresc in fiecare zi prefacatoria lor lumeasca si se imbraca asa cum este launtrul lor. Mai demult oamenii se imbracau pentru carnaval o data pe an, numai la Lasatul de sec. Acum cei mai multi sunt mereu in carnaval. Adica mai demult carnavalul tinea o saptamana, numai la Lasatul de sec de carne pentru Postul Mare. Acum vezi in fiecare zi......Fiecare se imbraca asa cum ii spune gandul.  Au devenit cu desavarsire ciudati. Au innebunit. Putini oameni sutn modesti, fie barbati, femei sau copii. Mai ales femeile sunt intr-un hal de nespus. Astazi cand am coborat in oras am vazut una cu cordela atat de lata, ca un pansament, cu niste cizme pana sus si o fusta scurta. Mi-am spus: „Asa este moda!”. Altele merg cu niste tocuri foarte subtiri. Putin sa calce stramb si la medicul ortoped se opresc..... De par nu ma intreba! Alta – Dumnezeu sa ma ierte – numai a om nu semana! O fata salbatica, cu tigara in gura, fu, fu, si cu ochii rosii!.... Acum spun ca au ca regula sa nu fumeze in casa atunci cand au copii mici. Dar copiii deja se nasc.....heringi afumati. Si din pricina cafelelor unii o patesc, fac niste grimase.... A pelcat Harul lui Dumnezeu. Parasire desavarsita!.

            Imi aduc aminte, cand eram in Sinai, ce era si acolo.... nu ma intreba! Cat ma durea cand vedeam turistele care veneau la Manastire! In ce hal erau! Ca si cum as fi vazut icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai ca acestea se aruncasera singure. Odata am vazut una care purta ceva ca un felon si am spus: „Slava lui Dumnezeu, iata si una care poarta ceva mai cuviincios. In sfarsit, felon-nefelon, cel putin nu este ca celelalte”. Dupa aceea cand s-a intors cu fata, ce sa vad? Era deschisa cu totul!.

            Unde a ajuns lumea!......Mi-au trimis odata o fotografie a unei mirese, ca sa fac rugaciune sa-i mearga bine in casnicie. Dar rochia ei de mireasa era intr-un hal..... O astfel de imbracaminte arata lipsa de evlavie fata de o Taina savarsita in locul sfintit al Bisericii. Oameni duhovnicesti, si nu se gandesc! Ce sa faca ceilalti? De aceea spun, nici manastirile nu mai tin, nu exista frana nicaieri. Astazi oamenii sunt fara frana.

            Mai demult, cand existau si nebuni pentru Hristos, erau mai putini nebuni in lume. Nu cumva ar trebui sa rugam nebunii pentru Hristos sa-i faca bine pe cei ce sunt intr-adevar nebuni si sa apara alti nebuni pentru Hristos? In orice caz, astazi auzi si vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am facut cruce cand am auzit – ca astazi este la moda ca trantorii sa-si roada hainele in anumite locuri, sa le taie si apoi sa le coase petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc sa fie asa, dar un trantor!... Dupa ce mi-a spus aceasta, a completat: „Parinte, sa-ti spun ceva inca si mai ciudat. Femeia mea a vazut odata in piata Omoniei pe copilul unei familii prietene ca avea pantalonii taiati in partea de dinapoi. „Copilasul meu, ii spune, pune-ti manuta in partea dinapoi...!”. „Lasa-ma in pace, spune acela, asa este moda!”. Sarmanii copii!

            -Parinte, este bine ca unii pun pe bluze stampe cu Sfinti?

            -Daca este pe bluze sau pe tricouri, este bine. In loc sa puna pe diavolul, mai bine pe sfinti. Dar daca este pe pantaloni, nu se potriveste; este lipsa de evlavie. Sunt unii evlaviosi care poarta diferite lucruri de felul acesta. Cand a mers patriarhul Dimitrios in America, au facut niste bluze cu patriarhul si Sfanta Sofia pe ele.

            -Au facut aceasta din evlavie?

            -Ei, n-au facut-o evreii, ci crestinii. Exista si unii care fac lucruri bune, precum exista medici buni, exista si sarlatani.

            -Parinte, toata aceasta neoranduiala vine si din influenta strainilor?

            -Ei, dar de unde sa vina? De aceea spuneau in vremea noastra: „Oamenii din Smirna sunt....”. Era un loc langa mare si mergeau multi straini. Sfantul Arsenie era foarte aspru in aceasta privinta. In Farasa era o tanara casatorita si purta broboada colorata din Smirna. Sfantul i-a facut observatii in repetate randuri, a sfatuit-o s-o arunce si sa se imbrace modest, ca toate femeile din Farasa. Dar aceea nu asculta. Intr-o zi, vazand-o Sfantul Arsenie ca poarta iarasi acea broboada tarcata, i-a spus cu asprime: „Boli europene nu vreau in Farasa. Daca nu te vei indrepta, sa stii ca toti copiii ce ii vei naste, vor pleca ingerasi dupa ce ii vei boteza, iar tu nu te vei bucura de nici unul”. Si fiindca nici atunci nu s-a indreptat, i-au murit doi ingerasi. Numai atunci si-a venit in fire, a aruncat broboada cea tarcata si a mers la Sfantul Arsenie si si-a cerut iertare.

            -Parinte, hainele de culoare inchisa ajuta in viata duhovniceasca, pentru unul care vrea sa se faca monah?

            -Da, hainele de culoare inchisa ajuta foarte mult. In felul acesta cel ce le poarta se desprinde de lume, pe cand cu cele colorate ramane incurcat in lume. Iar cel ce spune: „Voi merge in manastire si acolo voi purta haine negre. Voi merge la manastire si acolo voi face canonul”, lucruri negre va face si acolo, cand va merge. Atunci cand este in lume si face cu bucurie ceea ce fac monahii si doreste aceasta cu tot sufletul, unul ca acesta si in lume se bucura duhovniceste, iar dupa aceea, in calugarie, va urca si cate doua si cate trei trepte odata.

            -Parinte, uneori copiii care cred si se imbraca cuviincios au un razboi cumplit din partea celor mari.

            -Daca ei cred si fac aceasta cu toata inima, ii pun si pe cei mari la locul lor. Am cunoscut o fata ce purta haine negre si maneci lungi pana jos. Era foarte evlavioasa. Odata o batrana moderna ii spune: „Nu ti-e rusine, tu, fata tanara, sa porti haine negre si maneci lungi?”. „Fiindca nu vedem exemple de la dumneavoastra, i-a raspuns aceea, cel putin noi sa purtam haine negre”, si astfel a pus-o la punct.

            Dar vezi cate una care, de indata ce ramane vaduva, se si imbraca cu haine tarcate. Dar ce sa mai spui? Sora mea a ramas vaduva la 23 de ani si nu si-a mai scos hainele cele negre pana ce a murit. Pentru mine sunt mai fericite vaduvele care poarta negru in aceasta viata, chiar si fara voie, si traiesc o viata duhovniceasca alba slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, decat nefericitele ce poarta haine tarcate si traiesc o viata tarcata.

  (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).