Lucrarea invatatorului este sfanta
-Parinte, uneori greutatile pe care le intampina cei ce instruiesc in scoli
provin mai mult de la colegii lor.
-In epoca noastra este nevoie de mult discernamant si luminare pentru ca
fiecare sa se poata misca corect printre colegii lui. Pentru fiecare caz este
trebuinta de multa prudenta si luminare dumnezeiasca. Uneori este nevoie chiar
sa nu se arate ca el crede in Dumnezeu. Sa se miste fara zgomot si sa le
vorbeasca mai mult prin viata lui ortodoxa. In felul acesta va ajuta fara a
irita. Mai ales in invatamant, unele lucruri sunt ca o umflatura care uneori
este periculoasa, alteori nu. Daca luam pozitie cu o logica nepotrivita, vom
face mai mult rau decat bine. Daca se face interventie si umflatura este
maligna, va face metastaza. Este trebuinta de putina cauterizare, dar cu
atentie.
-In tot cazul, Parinte, si invatatorii care vor sa faca treaba buna
intampina greutati, pentru ca sunt obligati sa faca anumite lucruri.
-Daca cineva vrea cu adevarat, poate afla un mod de a face ceva bun. Au
putut si au aflat modalitati in statele ateiste, iar aici nu pot afla? A mers
cineva de aici in Bulgaria si a impartit cruciulite la copiii unei scoli, insa
un om al partidului care statea acolo aproape l-a vazut. Invatatoarea, de indata
ce a observat, s-a dus, a luat cruciulitele din mainile copiiilorsi i-a certat
pentru ca le-au primit. Dupa ce a plecat acel ateu, invatatoarea le-a impartit
ea singura copiilor. Ai vazut cum invatatoarea era in regula si cu legea si cu
Dumnezeu? Vezi si in Asia Mica, in timpul acelor ani grei, cat de mult au
ajutat invatatorii! Pentru ca lucrau cu inima. Ii durea inima, aveau evlavie,
se jertfeau. Iata si Sfantul Arsenie Capadocianul, cu cata intelepciune se
purta in Farasa. A pregatit o sala pentru scoala, in loc de banci a pus piei de
capre sau de oaie cu lana. Copiii, stand in genunchi pe ele, urmareau lectiile.
In felul acesta intelept nu irita pe turci, chiar daca se intampla ca acestia
sa-i vada, caci credeau ca se roaga. Cand insusi Sfantul Arsenie a vurt sa faca
cu copiii o excursie, i-a dus la un ogor al sau, care era ca o gradina,
chipurile sa faca treaba, si le spunea:”Daca veti vedea cumva vreun turc, sa va
faceti ca lucrati. Taiati vreo creanga, ca sa creada ca voi curatati gradina”.
Si asa faceau, sarmanii. Caci daca ar fi inteles turcii ca a mers in excursie,
ar fi avut probleme. Vezi, scoala in ascuns! Cand pleca turcul, copiii se
jucau. Si vara, in vacanta, in acelasi mod ii aduna iarasi pe copii ca sa-i
ajute si sa nu uite cele pe care le-au invatat.
-Parinte, de ce Sfantul Arsenie scria lectiile in turca cu litere grecesti?
-Pentru ca astfel copiii sa invete limba turca si sa se poata descurca. Iar
daca se intampla ca turcii sa-l prinda ca invata carte pe copii, ei nu se
tulburau, caci ii auzea citind turceste. In felul acesta copiii invatau si
turceste si nici turcii nu se iritau. Toate pe care le traise Sfantul,
scumpatatea Ortodoxiei, evlavia, le transmitea elevilor lui.
De aceea spun ca, daca vrea cineva, poate face treaba buna cu copiii,
oriunde s-ar afla. Mi-a cazut in maini o carte frumoasa despre Epirul de nord,
scrisa de o invatatoare. Aceasta este mai vrednica decat cinci sute de barbati!
Cat de frumos descrie acele locuri! Chiar si pe cei mai buni ghizi ii uimeste.
Bravo ei!
Mare lucru este un invatator corect, mai ales in zilele noastre! Copiii
sunt casete neinregistrate care se vor umple fie cu cantece murdare, fie cu
muzica bizantina. Lucrarea invatatorului este sfanta. Are multa
responsabilitate. Daca ia aminte, poate lua mare plata de la Dumnezeu. Sa se
ingrijeasca sa invete pe copii frica de Dumnezeu. Profesorii trebuie sa afle
modul prin care sa transmita copiilor unele mesaje despre Dumnezeu si Patrie.
Ei sa semene numai samanta, dar sa nu astepte sa rasara imediat. Nimic nu se
pierde; candva ea va prinde radacina.
Intotdeauna sa se poarte cu bunatate, cu ingaduinta, cu dragoste fata de
copii. Sa incerce sa destepte in ei marimea de suflet. Copilul are nevoie de
dragoste, de caldura sufleteasca, caci multi copii, in familie, sunt lipsiti cu
desavarsire de ea. Daca invatatorii ii vor iubi pe copii, atunci si copiii ii
vor iubi la randul lor si astfel isi vor indeplini mai usor lucrarea lor. Pe
noi, invatatorul ne lovea cu varga atunci cand faceam vreo neoranduiala, dar
iubea copiii, iar acestia il iubeau pe el. El nu avea proprii lui copii, asa ca
ii iubea mult pe toti.
De aceea spun ca sunt buni parintii care nasc multi copii, dar mai buni
sunt educatorii corecti care renasc copiii din lume; dau societatii oameni
renascuti si astfel ea se face mai buna.
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu