BISERICA (II)
„Pe sfinti ii cinstim sau ii
veneram pentru statornicia lor in dreapta credinta si pentru barbatia cu care
au stiut sa traiasca aceasta credinta si sa o apere pana la capat, uneori
jertfindu-si chiar viata.
Ii veneram apoi, pentru harurile si
vrednicia de care au ajuns sa se bucure inaintea lui Dumnezeu. Mantuitorul ne
spune ca slava pe care El a primit-o de la Tatal, pe aceea a dat-o sfintilor.
Mai cinstim pe sfinti, pentru ca ei mijlocesc cu rugaciuni, la Tatal ceresc,
pentru noi.
Dintre sfinti, cinstirea cea mai aleasa,
numita supravenerare sau preacinstire, o aducem Preacuratei Fecioare Maria, ca
uneia care a nascut, dupa trup, pe insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus
Hristos.
Cinstim sfintele moaste, pentru
ca, ramanand in nestricaciune, ele ne amintesc mereu si ne imbarbateaza in
datoria de a trai si a ne jertfi pentru dreapta credinta.
Dar, mai ales, le cinstim pentru
puterile dumnezeiesti care lucreaza prin ele. O dovada ca puterea lui Dumnezeu
lucreaza si prin osemintele celui drept, avem si in cartea a patra a
Imparatilor (13.21), unde ni se istoriseste ca osemintele proorocului Eliseu au
readus la viata un mort.
Asemenea minuni au fost facute si de sfintele
moaste ale unor sfinti ai Bisericii, mai indepartata sau mai apropiata de
zilele noastre.
Cinstim sfintele icoane, pentru
ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul
de-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura.
Cisntim sfintele icoane, apoi, pentru ca
ele neajuta sa ne inaltam gandul la sfintii care s-au nevoit si au patimit
pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea
unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta.
Mai cinstim sfintele icoane, pentru ca
prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza,
credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti.
Cinsitrea icoanelor nu este inchinare la
idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor
infatisati pe lemn, bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa
stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru
noi.
Inainte de a fi asezate in biserici si
in casele credinciosilor, icoanele se sfintesc de catre preoti, dupa randuiala
stabilita de Biserica.
Biserica nu este nici numai vazuta, nici
numai nevazuta, ci este si vazuta si nevazuta. Vazuta este Biserica, pentru ca
ea este pe pamant si vazuti sunt membrii ei din viata aceasta; vazute sunt
ierarhia bisericeasca, marturisirea de credinta, slujbele, randuielile si
canoanele bisericesti, iar nevazuta este Biserica, pentru ca este si in Cer,
adica pe un alt plan de existenta; pentru ca nevazut este capul ei, Iisus
Hristos; nevazuti sunt membrii ei care au trecut din aceeasi viata; nevazut
este harul Duhului Sfant, care lucreaza in ea, precum nevazuta este si
duhovniceasca legatura care uneste toate madularele Bisericii, intre ele, si cu
capul Iisus Hrisots, toate facand un singur trup duhovnicesc.
Domnul nostru Iisus Hristos, intemeind
Biserica, a asezat in ea ordine si randuiala, anume ca unii sa conduca, iar
altii sa asculte, pastrand cu totii legatura dragostei si a pacii intre el si
cu El. Conducatorii sunt clericii sau ierarhia bisericeasca, adica episcopii,
preotii si diaconii, care au fost asezati de Sfintii Apostoli, in Biserica,
pentru a propovadui cuvantul adevarului, pentru a face partasi pe credinciosi
de harul dumnezeiesc si pentru a pastori obstea credinciosilor. Credinciosii nesfintiti
pentru vreo treapta bisericeasca sunt numiti laici sau mireni. Cei ce fac parte
din ierarhia bisericeaca se mai numesc si pastori sufletesti, iar mirenii se
mai numesc turma duhovniceasca sau cuvantatoare.
Biserica este numita una, sfanta,
soborniceasca si apostoleasca, pentru ca acestea sunt cele mai de seama
insusiri ale ei.
Biserica este una, pentru ca unul este intemeietorul si
capul ei, Domnul Iisus Hristos, si unul este Duhul Sfant, care o insufleteste
cu harul dumnezeiesc; una este invatatura ei cea adevarata si una calea cea
dreapta care duce sigur la mantuire. Mantuitorul o singura Biserica a intemeiat
si nu voieste sa fie mai multe. Diferitele Biserici ortodoxe nationale nu sunt
Biserici despartite sau mai multe, ci numai membre ale singurului trup al
Bisericii.
Biserica este sfanta, pentru ca sfant este intemeietorul si
capul ei, Iisus Hristos, care a sfintit-o si pe ea cu sangele Sau (Efeseni 5,
25-27), si i-a dat puterea sa sfinteasca pe oameni, prin harul dumnezeiesc.
Sfintenia Bisericii nu se pateaza deloc prin aceea ca in ea se gasesc si
pacatosi, fiindca nu membrii Bisericii sfintesc Biserica, ci Biserica sfinteste
pe membrii ei, ea neavand de la ei sfintenia, ci de la Domnul, prin Duhul
Sfant.
Biserica este soborniceasca sau
universala,
pentru ca ii este dat sa se intinda peste tot pamantul si sa-i cuprinda pe toti
oamenii, ca intr-un sobor a toata lumea, si pentru ca se conduce dupa cele
statornicite la sfintele soboare a toata lumea. Biserica este soborniceasca si
pentru ca detine adevarul religios deplin si pentru ca totdeauna si pretutindeni
a invatat si invata neschimbat acelasi adevar dumnezeiesc universal.
Biserica este apostoleasca, pentru ca este asezata pe temelia
Apostolilor si proorocilor, „piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus
Hristos” (Efeseni 2, 20), adica pentru ca are invatatura Domnului Iisus
Hristos, pe care a primit-o de la Sfantul Apostol si tine randuielile acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu