Crampeie de tara si cateva chipuri de romani,
vazuti prin ochii Reginei Maria
“Cotroceni:
e primavara sau inceputul primaverii; pasarile ciripesc, florile se ivesc una
cate una dupa anotimp: ghiocei, brebenei, narcise, zarnacadele, lalele,
stanjenei, liliac, bujori, trandafiri, crini, iar copiii alearga de colo-colo,
fericiti, fara griji, plini de viata cotropitoare. Mireasma salcamilor si, mai
tarziu a teilor umple aerul cald, peste tot sunt albine si fluturi de toate
culorile. De departe vine sunetul goarnelor militare, multe dintre ele
disonante, insa atat de obsinuite incat urechile noastre aproape le-au
indragit, caci ne par acompaniamentul firesc al unor ceasuri anumite din zi;
din cand in cand, o muzica militara, ropotul picioarelor soldatilor mergand
spre campul de exercitii. Mai in departare, glasurile fetelor de la azilul
Elena Doamna cantand in cor si intotdeauna si la orice ora latratul neobosit al
cainilor.”
Sinaia:
aer taios de munte, brazi; tot ce creste aici, pom sau floare, e puternic, se
inalta drept, voinic si viu colorat; fiece rasuflare in care sorbi aerul iti
intra adanc in plamani parca ai bea o gura de apa limpede si inghetata. Lungi
plimbari, poiene pline de flori cu iarba atat de inalta incat copiii sunt
aproape jumatate ascunsi intr-insa, clopotei albastri, galbenele de munte,
degetei, gladiole salbatice, crini inalti si cate altele; peste tot soare,
miros de fan proaspat cosit, zvon de vesele glasuri, iar in departare muntii
inalti, pe a caror pereti stancosi se catara intunecoase ostiri de brazi
uriasi.
Constanta:
marea……portul cu viata lui in fierbere: vapoare, marinara, strigat de sirene,
semnale deosebite, sunetul patrunzator al fluierului, zbierete iesind din
cosurile vapoarelor care se departeaza, miros de gudron, de funii, de ierburi
marine; oameni murdari carand mari grutati, culorile steagurilor bantuite de
vant, luciri de argint pe aripi de pescarusi albi, zgomot de ape battue de
vasle, fasait de valuri izbite de dig, invalmaseala, viata, energie.
Mamaia: immense
intinderi de nisip, o plaja atat de lunga, incat sfarsitul I se pierde in
departare, cu scoici trandafirii ca niste petale de flori aruncate de zane, bai
de mare si acel ras ce izbucneste anume cand navaleste asupra ta apa rece,
fosnetul soptit al valurilor ce se sparg rand pe rand domol pe mal, lasand
fiecare o fasie de spuma alba ca zapada; jocuri prin nisip, caini nebunatici
luptandu-se cu cate o bucata groasa de lemn azvarlita de valuri pe mal sau
innebunitide bucurie si alergand ca niste ogari cenusii intr-o fuga zanatica
de-a lungul plajei, latrat imbatat de fericire.
Presedintele
Partidului Conservator – Lascar Catargiu: un batran boier moldovean,
cumpanit la minte, sincer la vorba si cu fire potolita; avea accent moldovenesc
si linistita lui chibzuiala este intarita de un bun-simt netulburat si temeinic.
Seful
Partidului Liberal-Dimitrie Sturdza: uscativ, carunt, violent, era un
omulet patimas si certaret ca un fox-terrier, dar era un om de valoare si cat
se poate de intelligent….tot numai vointa si indaratnicie.
Toti
Lahovarestii erau cat se poate de destepti, totdeauna stiau toate mai
bine decat altii si aveau o memorie nemaipomenita, pe care a mostenit-o si
generatia urmatoare, barbati ca si femei. Erau patru frati, dintre care doi,
Alexandru si Jaques, erau ministri cand am venit in Romania.
Seful
cancelariei regale - Printul Barbu Stirbey avea o fire cam sfioasa si
fara nazuinte, pretuise totdeauna viata de familie decat cea publica, insa era
un om inzestrat cu un bun simt linistit si practic si stia ce voia. Neangamfat,
insa intotdeauna cam mandru si scurt la vorba, cei ce-l cunosteau adevarat
aveau o parere inalta despre caracterul si inteligenta lui.
Doctorul
Antipa era un om neobisnuit de mic la stat, rotund, jovial si
plin de intelepciune. Nu era nimic in lume ca sa nu stie el despre apa, pesti
si pasari.
Cam
pe aceeasi vreme (1913),un roman numit Vlaicu, inventa un aeroplan cu
care facu cateva zboruri. Dar si el, ca multi altii, isi vazu cariera naprasnic
retezata, caci masina lui zburatoare se sfarma pe cand trecea peste o campie
intre Ploiesti si Campina si astfel isi gasi Vlaicu moartea. Numele lui totusi
ramane ca al unui pionier al neamului nostru.
Elena
Perticari, fiica doctorului Davilla, femeie fara teama si plina
de patriotism, cu o fire vitejeasca; desi era de o sanatate subreda si adesea
bolnava, n-am intalnit nici o fiinta atat de gata sa se jertfeasca si sa raspunda
la orice chemare….Era o femeie de o frumusete neobisnuita, inalta, cu parul
rosu, ochi mari, larg dechis sub niste sprancene arcuite in chip minunat. Elena
era dintre acelea care dau totdeauna mai mult decat primesc,.
Constance
Cantacuzino, sora cu doctorul Jean Cantacuzino, era o femeie care
trecuse de prima tinerete, cu apucaturi barbatesti, cu grai pitoresc, vesela,
imperioasa, de o inteligenta scliptioare si dirija un spital facut pe propria
ei cheltuiala. O gaseai intotdeauna acolo unde era primejdia mai mare….Era
destepta, plina de duh, adesea ironica, avea ceva sanatos care te insufletea,
un bun-simt temeinic sub o aparenta cam aspra si o inima plina de caldura, pe
care parca se mandrea s-o tina ascunsa. Nu s-a stiut destul din tot ce a facut
Constance Cantacuzino pentru a alina suferintele ostasilor nostri.
Franturi din cartea “Povestea vietii mele”- Regina
Maria
Pentru
aceste frumuseti ale tarii descrise in cateva cuvinte si multele altele pe care
le putem vedea la tot pasul, pentru romanii de altadata plini de patriotism, inteligenti,
cu dragoste de tara si neam, pentru romanii de astazi inteligenti, onesti si muncitori,
sunt mandra ca sunt romanca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu