Cuvânt al Sfantului Evagrie

 Pentru Sfanta si Marea Marti si pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Aristarh, Pud si Trofim si ale Sfantului Mucenic Crescent, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Evagrie, despre mărirea desartă.

Mărirea desartă este o patimă fără de îndreptătire si în tot lucrul bun se amestecă si-l face pe el nesuferit. Că precum strugurele, căzând din vită pe pământ, putrezeste degrabă, asa si fapta bună, piere din pricina slavei desarte. Călugărul cel cu slavă desartă este ca un lucrător fără de plată; osteneală face, dar plată nu ia. Vasul cel crăpat nu tine ceea ce se toarnă într-însul, asa si desarta slavă pierde plata cea adevărată a faptelor bune. Înfrânarea cea cu mândrie este ca fumul cuptorului, ce se risipeste în văzduh si a cărui urmă o pierde vântul. Asa si milostenia si înfrânarea omului, mândria le pierde. Precum o aruncătură a pietrei nu ajunge la cer, asa si rugăciunea celui care vrea să placă oamenilor, nu se va sui la Dumnezeu. Omul cel cuminte păzeste comoara, precum si călugărul întelept, ostenelile faptelor bune. La loc larg, porunceste mărirea cea desartă a ne ruga, iar cela ce se păzeste pe sine, se roagă lui Dumnezeu, în chilia sa.

Omul cel nebun îsi arată bogătia sa si scorneste pe multi ca să cugete la ea, dar tu să-ti păzesti bogătia ta, pentru că esti în calea tâlharilor, până ce vei intra în cetate, si cu pază să o păzesti pe ea în viata aceasta trecătoare, stiind sfârsitul ei si că vine asezarea cetătii veacului, ce va să fie.

Fapta bună, cea cu mărire desartă, este ca jertfa unui miel cu betesug si nu va fi bine primită la Jertfelnicul Domnului. Iar în zilele postirii, să nu arăti înfrânarea ta, ca Tatăl, văzându-te pe tine, în taină, să-ti dea tie plată la arătare.

 

 

(Proloage)

Micii bucatari

 “Bunatati pentru flori”

 “Bunatati pentru flori” este expozitia pe care copiii de la Centrul Educational al parohiei Sfantul Gheorghe Nou din Ploiesti au prezentat-o anul acesta de Florii. Daca anii trecuti, expozitiile au fost cu prajituri de post, anul acesta am schimbat si am preparat aperitive de post: chifteluțe de linte, tofu la grătar cu sos dulce-acrisor, salata orientala cu peste marinat, ciuperci umplute, melcișori cu peste afumat și dovlecei, rulouri cu măsline și mentă, rulouri cu praz și cartofi și multe alte bunătăți.

Desi m-am pregatit cu retete din cele mai variate, am constatat cu uimire ca, si de aceasta data, nu au fost suficiente, asa ca unele dintre ele le-am inventat ad-hoc. Din diferite motive, nu au putut veni toti copiii la aceasta actiune, insa cei care au venit au fost foarte harnicuti. Pe masura ce terminau o reteta, voiau alta si, uite asa, sambata de dimineata pana seara, micii bucatari au lucrat cu spor si voie buna.

La un moment dat, am facut toti o scurta pauza pentru a savura o pizza de post și un pahar de suc.

Daca sambata au fost harnici, duminica au avut multe emotii, gandindu-se ca preparatele lor nu vor fi savurate. Cand Sfanta Liturghie s-a terminat si oamenii au inceput sa iasa si sa serveasca, ii auzeam cum sopteau intre ei: “vai, din preparatul meu nu a gustat nimeni”. “Ce ma fac, al meu va ramane”. In final, totul s-a terminat, spre marea bucurie a copiiilor, care au fost felicitati cu multa dragoste de toata lumea.

 

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru Sfanta si Marea Luni si pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului, ale Sfantului Ierarh Martin Marturisitorul, episcopul Romei si ale Sfintei Mucenite Tomaida, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur despre milostenie.

Omule, trimite-ti bogătia ta în veacul ce vine, trezeste-te; dacă vrei să nu-ti piară bogătia ta, să o dai pe ea în mâinile săracilor si-ti vei afla acolo casele tale pline. Nu te teme, nici să zici: „Risipitori sunt cei săraci, pentru că Dumnezeu este chezas pentru dânsii”. Dacă nu încredintezi săracilor, încredintează lui Dumnezeu, pentru că cel ce miluieste pe săraci, împrumută pe Dumnezeu. Că Însusi zice: „Eu sunt chezas pentru cei săraci. De ati făcut bine unuia dintre acestia mici, Mie ati făcut, iar nu săracilor”. A Lui este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Bucurii de Florii

 SARBATOAREA FLORIILOR

Duminica Floriilor intotdeauna este o zi a bucuriei. Azi, dupa o saptamana de toamna, cu frig si ploaie, soarele a zambit si intreaga natura s-a bucurat. O asa zi frumoasa ne-a umplut si noua sufletul de bucurie, incepand cu Sfanta Liturghie la care am participat, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate.

A continuat cu expozitia copiiilor de la Centrul Educational, numita de parinte “Bunatati pentru flori”. Nimic nu iti poate umple sufletul de mai multa bucurie, decat emotia copiiilor atunci cand preparatele lor au fost degustate.

Cei mari au avut si ei parte de alte emotii, pentru ca au distribuit in biserica cel de-al treilea numar al Buletinului Parohial, un numar cu mai multe articole, cu mai multe informatii, la care au lucrat cu spor.

Si, cu sufletul plin de atatea emotii, dar cu soricei in stomac, am pornit spre localitatea Romanesti, la vechiul restaurant cu acelasi nume care, intr-o colaborare cu cei de la “Taverna racilor” s-au reinventat si au creat o atmosfera in care poti petrece cu placere cateva ore, savurand preparate delicioase.

       Iar cuvantul pentru seara nu este altul decat odihna si relaxare.

Astazi si-au serbat ziua de nastere toti cei/cele care poarta nume de flori, dar si cei care nu isi regasesc numele in calendar. Tuturor va doresc din suflet “La multi ani, cu sanatate si multe bucurii, cu zile senine si delicate ca florile!

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru Intrarea Domnului in Ierusalim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt de îndemn al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, ca să ne sculăm la miezul noptii, la rugăciune.

Să iei omule, ca pavăză, sfânta rugăciune si să te îngrădesti cu ea. Să te scoli din somn si să-ti scoti sabia ta, adică rugăciunea. Si să stai tare, după puterea ta, si să te rogi din tot sufletul, cu dorirea ta, si Dumnezeu îti va ajuta tie degrabă si-ti va da tărie si putere ca să biruiesti pe vrăjmasul cel nevăzut, care îndrăzneste asupra ta. Că nu pentru aceea, fratilor, este făcută noaptea, ca să o dormim întreagă, fără folos, ci, se cade, să o împărtim, o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihnă. Priviti cum se scoală, la miezul noptii, lucrătorii si plugarii. Drept aceea, si voi, toti, să vă sculati noaptea fiecare si, mai întâi, decât toate lucrurile, rugăciune către Dumnezeu să faceti, ca să vă dea vouă mila Sa. Iar când te vei culca să dormi, să nu-ti rămână nici o noapte în care să nu te închini, ci, pe cât vei putea, să faci închinăciuni. Că, prin aceste închinăciuni, biruieste omul puterea diavolului si, prin ele, se izbăveste de păcatele ce a făptuit întru acea zi. Că, atunci, noaptea, si mintea îti este tie mai usoară, către Dumnezeu, si rugăciunile, cele de noapte, te pot întoarce spre pocăintă, că mai bine ascultă Dumnezeu rugăciunile de noapte, decât cele de zi ale tale. Si chiar numai din casă de vei iesi, apoi vei simti o preabună tăcere. Si atunci mai curat îti este sufletul tău si mintea mai usoară la rugăciune.

Drept aceea, iubitule, să te scoli noaptea si să-ti pleci genunchii si să cazi la Dumnezeu, rugându-te, că, mai mult decât la rugăciunile cele din zi, îsi pleacă urechea Sa Domnul, spre rugăciunile cele de noapte. Adu-ti aminte de David împăratul, cum zicea: „De sapte ori în zi te-am lăudat.” Si iarăsi: „în miezul noptii m-am sculat, să mă mărturisesc łie, pentru judecătile dreptătii Tale.” Apoi: „Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în toate noptile patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda”. Gânditi-vă, dar, fratilor, că David era împărat si avea atâtea griji si, iată, asa făcea în toate noptile. Iar noi, ce răspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, petrecând în lene? Zic vouă, fratilor, si surorilor: să ne sculăm noaptea, ca să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre si să ne mărturisim lui. Că, în vreme de noapte nu tulbură mintea cuvintele cele desarte. Si cum o vor tulbura, când toti dorm si nu se vede nimeni, nici nu cască cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate să fie asa, că vede multe tulburări si are multe gânduri si, chiar de te-ai întări mult, nu vei putea să aduci lui Dumnezeu acel fel de rugăciuni, încât să fie casa noastră ca o biserică de noapte. Că a zis Domnul: „Unde sunt doi sau trei adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor.”

Să ne sârguim fratilor, să ne rugăm în toate zilele si în toate noptile, ca să dezlegăm puterile păcatelor. Drept aceea, zic vouă, să ne sculăm noaptea, dacă nu, chiar la miezul noptii, cel putin spre ziuă. Că zice Proorocul: „De mi-am adus aminte de Tine în asternutul meu, în dimineti am cugetat la Tine.” Că noaptea în două se desparte, adică spre a trupului odihnă si spre a sufletului mântuire. Scoală-te dar noaptea si te roagă lui Dumnezeu, să cazi înaintea Lui, suspinând pentru păcatele tale. Chiar si milostenie dacă am face, iar fiecare ne-am lenevi la rugăciune, atunci nu ne vom putea mântui. Să nu ne lenevim, dar, a ne ruga Ziditorului nostru, ca să mântuiască sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitor. Că a Lui este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

Despre cei adormiti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Sava de la Buzau si ale Sfantului Ierarh Vasile Marturisitorul, episcop de Parion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cei morti.

Se cade a se face pentru cei morti, pomeniri: la trei zile, la nouă zile si la patruzeci de zile, cu cântări, cu rugăciuni si cu milostenie la săraci. Deci, după trei zile, facem pomenire, pentru că a treia zi după moarte omului i se schimbă chipul. La a noua zi, facem pomenire, pentru că de atunci începe a i se risipi omului toată făptura, rămânând numai inima. Iar la patruzeci de zile facem pomenire că atunci si inima începe să piară. Că si la zămislirea omului, în acest chip se alcătuieste pruncul, adică: a treia zi se închipuieste inima, a noua zi începe alcătuirea trupului, iar la patruzeci de zile toate mădularele trupului încep a se închipui.

Deci, stiind dumnezeiestii Părinti că pomenirile pentru cei morti, adică, milosteniile si slujbele, mare ajutor si folos dau celor adormiti, poruncesc tuturor să facă aceasta la biserică, luând rânduiala aceasta de la Sfintii Apostoli. Însă aceasta o grăiesc pentru cei credinciosi. Pentru cei necredinciosi, însă, chiar de ar da cineva la săraci averea din toată lumea, nu va spori nimic, că cel ce, când era viu, a fost vrăjmas lui Dumnezeu, arătat este că si după moarte este lăsat la mila lui Dumnezeu, că nu se află nedreptate la Dumnezeu. Că drept este Domnul si iubeste si va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Despre ispite si primejdii

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Ramnicului si ale Sfantului Sfintit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, despre ispite si primejdii.

Nu este nici un drept care să nu aibă o greseală, oricât de mică. Si, iarăsi, nu este nici un păcătos, care să nu aibă nici un bine. Deci, de vei vedea pe vreun drept bolnav sau în oarecare ispită si primejdie căzând, să nu te tulburi, ci să gândesti întru tine si să zici: „Acest om drept este, însă a făcut ceva, o mică faptă rea si pentru aceasta îsi ia plata aici, ca dincolo să nu se osândească”. Asa să întelegi cuvântul cel zis de Avraam, în Evanghelie, bogatului nemilostiv: „Tu ai luat în viată cele bune, iar Lazăr cele rele”, de vreme ce s-a întâmplat că a avut Lazăr în viata aceasta câteva păcate, iar bogatul acela, câteva fapte bune; si si-a luat plata fiecare.

 

(Proloage)

Ce as trimite in spatiu...

Voi ce ati trimite in spatiu?

Afara este innorat, ploaia se apropie, o vreme numai buna pentru citit, asa ca mi-am facut putin timp sa “rasfoiesc” blogurile pe care le citesc cu placere. Si asa, am ajuns si la Potecuta si la invitatia pe care a lansat-o in postarea “Voi ce ati trimite-n spatiu?”. Sub forma unui joc scurt, ne invita sa ne spunem parerea .

1.               Dacă ar fi să alegeţi o singură melodie românească, indiferent de gen, pe care să o trimiteţi în spaţiu sau pe care să o ascundeţi într-o capsulă a timpului, să fie descoperită peste vreo 200 de ani, de cine va fi pe atunci pe aici, care ar fi aia? Una singură.

 Melodia pe care as trimite-o in spatiu este: “Sa nu-mi iei niciodata dragostea”-Holograf.

2.               Dacă ar fi să alegeţi o singură carte scrisă de un autor român, ce aţi alege? Tot pentru spaţiu sau capsulă, tot pentru a fi descoperită ori de alte civilizaţii ori tot de oameni, dar peste foarte mult timp, atât de mult încât, să zicem că şi datele de pe servere vor fi istorie deci pică faza cu audiobookuri şi cărţi gratuite.

 Grea aceasta intrebare. Sunt multe carti pe care le-as trimite in spatiu, imi este greu sa ma opresc la una singura. As trimite “Neamul Soimarestilor” de Mihail Sadoveanu.

 3.               Dacă ar fi să puneţi o reţetă, una singură, cu un fel de mâncare, care ar fi?

 Ce sa fie? Ce sa fie?-Ciorba de pui

4.     Dacă ar fi să puneţi pe o foaie de hârtie un singur cuvânt, care ar fi?

 Dumnezeu.

 5.     Dacă ar fi să puneţi un film românesc, care ar fi?

 Si aici alegerea este grea, insa ma opresc la “Declaratie de dragoste”.

 

Voi ce ati trimite in spatiu?

Despre ascultare

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Terentie, pompei, Africam, Maxim si Dima, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.

A zis un staret: „Cel ce stă în ascultare, la un părinte duhovnicesc, mai mare plată are, decât cel ce stă în pustie si de sine petrece.” Si zicea: „A spus, unul din stareti: am văzut patru rânduieli în ceruri. Întâia rânduială este a omului bolnav, care laudă pe Dumnezeu. A doua rânduială este a aceluia ce are iubire de străini si pe aceasta o slujeste. A treia rânduială este a celui ce vietuieste în pustie si nu vede om. A patra rânduială este a aceluia ce stă în ascultare la un părinte duhovnicesc si i se supune, pentru Dumnezeu. Iar acela ce avea ascultarea, purta un brâu de aur si avea mai mare slavă decât ceilalti. Deci, am zis celui ce mă purta pe mine: „Cum de are mai mare slavă acest călugăr, decât ceilalti?” Iar acela, răspunzând, mi-a zis mie: „De vreme, ce cel ce iubeste pe străini, a sa voie face, asemenea si pustnicul, de a sa voie, se duce în pustie, iar cel ce are ascultare, toată voia sa lăsându-si, se supune lui Dumnezeu si părintelui său duhovnicesc, pentru aceasta mai mare slavă, decât ceilalti, are”.

Deci, acum stiti, o fratilor, că bine este a face ascultare pentru Dumnezeu, auzindu-i, în parte, cinstea si slava faptelor ei, căreia si cuvinte de laudă îi voi cânta, ca să o cinstesc: o, ascultare, născătoarea tuturor faptelor bune; o, ascultare, mântuirea tuturor credinciosilor; o, ascultare, aflătoarea Împărătiei; o, ascultare, deschizătoarea cerurilor, care înalti pe oameni de pe pământ; o, ascultare, vietuitoarea cea împreună cu îngerii, o ascultare, crescătoarea tuturor sfintilor, că prin tine s-au sădit si cu tine s-au săvârsit.''

 

 

(Proloage)

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului MucenicEupsihie si ale Sfantului Cuvios Vadim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre pocăintă si răsplătirile Judecătii.

Aduceti-vă aminte, fratilor, de acea înfricosată Judecată, când va veni acea zi si noaptea aceea înfricosătoare, adică noaptea păcătosilor si ziua dreptilor, când se va sparge soborul si se vor risipi lucrurile cele rele si mincinoase. Atunci, se va lămuri fiecare, lucrurile lui, si cinstea lui, bogatul si împăratul, bărbatul si femeia. Atunci, viată bună se va cere de la noi si fapte bune, nu mărire si bogătie slăvită, nici sărăcie si stare proastă. Mie, va zice Domnul, fapte dă-Mi, si, chiar dacă esti rob, vei fi mai mare decât cel liber. Sau de esti femeie, mai mare vei fi decât bărbatul, de vietuiesti după Legea lui Dumnezeu si după Scriptură. Să ne lepădăm, deci, de noi însine si de voile noastre si să urmăm lui Dumnezeu.

O, de câte ori s-a ridicat această mare a vietii si faptele trupului acestuia câte valuri au făcut? Câte tulburări, câte furtuni, câte înecări, câte fărădelegi, câte greseli, câte ispite si lacrimi, câte rele în toate cetătile, câte prin case, câte certuri prin târguri? Si ce este în ajutorul omului sau în puterea lui? Toate sunt pline de frică: nasterea lui în durere, moartea înfricosată, iar cele de după moarte, negrăite si nespuse cumpăniri în inimile noastre sunt, si bune si rele. Că, în ce parte ni se pleacă gândul, într-acolo si jugul trage. Bate, dar, cu îndrăzneală, ca să ti se deschidă tie degrabă. Adu-ti aminte că, nu după multă vreme, vei lăsa pe toate cele văzute, cerul si pământul, oamenii si lucrurile. Adu-ti aminte că esti nimic, cu trupul si cu sufletul, că putin necaz te tulbură pe tine, putină durere te arde pe tine, un cuvânt prost te răscoleste pe tine. Deci, pentru ce nu te desparti tu putin de viata aceasta? Eu îti spun tie că esti dator a te muta de aici si, sus, înlăuntrul portilor ceresti, să-ti faci tie cort si, acolo, de-a pururi să petreci.

Ci, te roagă lui Dumnezeu până la moarte, ca să te primească pe tine cu milostivire si, la vremea aceea, să-ti deschidă tie degrabă, iar, până ce esti pe pământ, pleacă-ti genunchii către Dumnezeu; sus să-ti ai sufletul, iar cu fata de-a pururi să acoperi pământul, ca să te vadă pe tine, că mai mult petreci ostenindu-te în rugăciune si adu-ti aminte de cele viitoare si rele si bune. Că acestea aduc frica lui Dumnezeu, si aduc lucrurile cele sufletesti. Că săraci suntem toti si nu avem pe nimeni ajutor si sprijinitor, decât numai pe Dumnezeu.

Drept aceea, despărtindu-ne cu sufletul de toate, să ne îngrijim de noi însine. Adu-ti aminte de păcatele tale si de osândirea ta. Adu-ti aminte că esti om muritor, bolnăvicios si pătimas, spurcat si necurat. Adu-ti aminte că esti om cu viată mâhnită, si plină de primejdii, care pe multi, si buni si răi, întelepti si neîntelepti, bogati si săraci, i-a pierdut. Adu-ti aminte că esti om, având oase smerite, de la picioare si până la cap, neputând suferi nici osteneală de o zi si nici o noapte să priveghezi. Adu-ti aminte cât ai gresit lui Dumnezeu cu fapta, cu cuvintele si cu gândurile. Adu-ti aminte că ziua si noaptea te lupti cu leul si cu sarpele. Adu-ti aminte câte suflete sunt sub pământ, care n-au luat în seamă frica lui Dumnezeu si acum nu câstigă odihnă rugându-se, ci, întru cele mai de jos ale firii, îsi plâng rătăcirile lor, lenevirea si desfătarea, precum si vătămările certurilor lor. Adu-ti aminte că, după putină vreme, vei muri si te vei osândi. Să nu încetezi a grăi acest mic cuvânt, ci să-l scrii în sufletul tău si în inima ta si să-l legi pe el de grumazul tău si anume: „Gresit-am Doamne, miluieste-mă!”. Mai bună îti este tie aceasta, decât o coroană împărătească, pentru că aceea pe multi în muncă pogoară, iar acest cuvânt în viata vesnică duce. Întru acestea să te înveti si întru acestea d-ea pururea să fii.

 

(Proloage)