Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Sila, paisie si Natan de la Sihastria Putnei si ale Sfantului Teodor cel Sfintit, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Precum răsadul si
pometul cel necurătit de crengi uscate nu poate să crească, asa si omul mândru
nu poate să se mântuiască; dacă nu-si va curăti mândria prin smerenie si prin
pocăinta cea plecată. Că la înăltime se suie sufletul celui mândru, iar, de
acolo, întru adâncul iadului se pogoară. Deci, precum rodul cel putred,
netrebnic este grădinarului, asa rugăciunile celui mândru neprimite sunt la
Dumnezeu. Sufletul celui mândru nu are parte cu Dumnezeu, ci, dracilor bucurie
se face. Că, pentru mândrie, au fost lepădati îngerii din cer si diavoli s-au
făcut. Gândul cel smerit la ceruri urcă pe om si, împreună cu îngerii a dăntui
îl face, iar mândria îl pune în rândurile dracilor.
Rugăciunea celui smerit
vine la Dumnezeu, iar a celui mândru, mânie pe Dumnezeu si, precum greutatea de
roduri rupe ramurile, asa mândria pierde sufletul cel îmbunătătit. Omul cel
mândru este ca pomul ce nu are rădăcină si degrabă cade, asa si cel mândru, în
prăpastia iadului se pogoară. Pentru ce te înalti, omule, tină fiind si cenusă,
pentru ce cu mândrie iscodesti, o, necunoscătorule, de esti mare cu dregătoria,
să ai smerenie să nu dispretuiesti pe nimeni. De păcate străine să nu întrebi,
ca să fii slăvit în ziua judecătii si să nu lasi scârbit pe cel ce plânge ca să
nu ti se treacă cu vederea rugăciunile tale.
Omule sărac, cine te-a
zidit pe tine, s-au de unde esti luat? Întru ce îti pui nădejdea, că nu te temi
de Dumnezeu, ci, te mândresti si, prin trufie, rău îti pierzi sufletul tău?
Pentru ce te umfli ca o picătură de ploaie, că pe pământ esti, si nu după multă
vreme, în pământ, iarăsi, vei merge; acum mândru, iar, după putin, hrană
viermilor. O, omule, cunoaste-ti neputinta ta si nu te mândri! A lui Dumnezeu
zidire fiind, nu te lepăda de Ziditorul tău. Cercetează firea ta, si vezi pe
rudeniile tale, pentru ca si ei; de aceasi fire sunt. Si nu te lepăda; din
mândrie, de firea ta. Măcar de ai fi tu bogat, iar acela ar fi sărac, înaintea
lui Dumnezeu, acela poate fi mai sus decât tine. O, bogatilor, nu vă mândriti
cu averile voastre, cu cele stricăcioase nu vă Iăudati. Dumnezeu singur este
bogat, având bogătie nestricăcioasă, căci averea voastră nu este a voastră.
Până este liniste, rânduiti-vă în pace, cele spre mântuirea voastră. Pentru că
bogătia omului îi este dată spre izbăvirea lui. Dumnezeului nostru, slavă!
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu