SA RABDAM SI SA NU-I MAHNIM PE PARINTI
“Venea la mine o tanara; mama
si tatal ei erau medici. A venit la manastire, la Vitovnita, si m-a intrebat
multe lucruri. Am vazut ca era foarte mahnita pe mama ei. Pe tatal il iubea
mult, dar pe mama nu. Cand am intrebat-o de ce, mi-a spus ca mama ei nu a vrut
sa aiba fata, ci baiat. Ea avea un frate mai mare, dar acesta plecase sa
traiasca la Paris. Am rugat-o sa nu se vrajmaseasca cu mama sa, care a purtat-o
in pantece, i-a dat nastere si a crescut-o. Tatal ei a murit, mama a ramas
vaduva, iar ea era singura mangaiere a mamei sale.
Fata fugise de doua ori la manastire,
de unde a intors-o tatal ei. I-am spus sa nu-si mahneasca parintii si sa rabde,
caci monahie poate fi si fara rasa. Dumnezeu nu cere de la noi uniforma, ci
vrea ca viata noastra sa fie buna si plina de virtuti!
(Staretul Tadei de la
Vitovnita – Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata)
Un comentariu:
Ce frumos, Ioana! Mult mi-a plăcut cuvântul acesta: "Monahie poate fi și fără rasă."
Trimiteți un comentariu