SMERENIA - II
” Referitor la ceea ce a
raspuns parintele Paisie Olaru atunci cand a fost intrebat despre smerenie
aflam in cele ce urmeaza: Smerenia este cugetul inimii noastre care ne
incredinteaza ca suntem mai pacatosi decat toti oamenii si nevrednici de mila
lui Dumnezeu. Cand ne defaimam pe noi insine nu inseamna ca avem smerenie. Ci,
atunci cand altul ne ocaraste si ne defaima, inca in public, iar noi rabdam si
zicem:”Dumnezeu i-a poruncit fratelui sa ma ocarasca pentru pacatele mele”,
aceasta este smerenia adevarata. Deci, sa primim toate ca din mana lui Dumnezeu
si cu voia lui Dumnezeu. Cand te ocaraste cineva, Dumnezeu ii porunceste sa te
ocarasca. Cand iti ia cineva vreun lucru, Dumnezeu ii porunceste sa iti ia, ca
sa te faca calugar. Cand te muta de ici colo mai marele tau, Dumnezeu iti
schimba locul, ca sa-ti schimbi si naravul si obiceiul. Asta ar fi smerenia cea
adevarata. Iar mandria, dimpotriva, este atunci cand te increzi in tine, in
minte si in puterile tale; cand socotesti ca esti mai priceput decat altul, mai
bun decat altul, mai frumos decat altul, mai sporit in fapte bune si mai placut
lui Dumnezeu decat altul. Atunci esti stapanit de pacatul cel urat al mandriei,
de care sa ne fereasca pe toti Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mantuirea noastra.
Sa ne smerim fratilor, ca cel mandru nu se poate mantui. Sa plangem pacatele
noastre aici, ca sa ne bucuram dincolo in veci, ca dupa plecarea noastra din
trup, toti ne vor uita. Sa nu ne punem nadejde in oameni, ci numai in Domnul. Ca
omul se schimba. Azi iti da si maine iti cere. Azi te lauda si maine te
ocaraste. Ci sa ne punem nadejdea in mila lui Dumnezeu si nu vom gresi niciodata.
Sa va ajute Dumnezeu cu harul Lui sa va folositi de restul vietii sporind in
fapte bune, si mai intai in smerenie si dragoste, ca sa va mantuiti sufletele
voastre si sa folositi si pe altii, indemnandu-i spre Hristos”.
(Parintele Ioanichie-Parintele
Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu