IN CONCEDIU - LA MARE

 

JURNAL DE CONCEDIU – ULTIMA ZI

Dimineata, nor si vant, asa ca ne-am propus sa facem si altceva. Totusi, din dorinta de balceala, pasii ne-au dus tot spre mare, unde am stat pana aproape de pranz, in asteptarea soarelui. Nu a dorit sa apara pe cer, lasand locul norilor.

Atunci am hotarat sa mergem intr-un mic pelerinaj la manastirea Limanu-Hagieni, dupa care sa contiunam cu o plimbare prin Mangalia.

La plecarea de pe plaja, am trecut pe la inghetata de unde eu am luat clasicul amestec-vanilie cu ciocolata,

 iar Radu a luat oreo cu banane.

Am pornit la drum spre manastirea Hagieni. Desi se afla la o distanta de doar 17 km de Venus, ultimii doi kilometri au fost parcursi pe un drum de carute, intr-o parte fiind lanurile de porumb ale gospodarilor, iar in cealalta parte un peisaj care ne-a dat impresia ca ajungem in pustie. Aveam senzatia ca ne indreptam spre chilia unui pustnic si nu spre o manastire. Chiar ne-am gandit ca prietenul Waze a gresit drumul. Din pacate, nu am ajuns la manastire, pentru ca acest drum de carute s-a terminat in fata unui lac, pe care nu am stiut cum sa il traversam. Desi manastirea se afla pe partea cealalta a lacului, nu am gasit o posibilitate de traversare si nici pe nimeni sa intrebam.

Dezamagiti, am plecat si ne-am oprit in Mangalia la o benzinarie sa intrebam, ca poate totusi mai este un alt drum. Din informatiile domnului, ca si ale unui localnic, am aflat ca acela ar fi singurul drum, insa nimeni nu ne-a putut da mai multe amanunte.

Urmatoarea oprire a fost in Mangalia, in portul turistic, unde am admirat diferitele ambarcatiuni. 

Am fi vrut sa ne mai plimbam prin oras, numai ca, intre timp, soarele si-a facut aparitia pe cer si a inceput sa arda cu putere. Soarele dogoritor si umezeala mare au facut aerul aproape irespirabil, drept pentru care urmatoarea oprire a fost la hotel sa ne racorim sub dus.

Dupa un pranz mai usurel si o odihna zdravana, ne-am petrecut dupa-amiaza la piscina hotelului.