DIVERSE

 

Adio telemunca

 

Nu stiu pentru altii cum este – vorba lui Creanga – dar pentru noi incheierea programului de telemunca inseamna incheierea unei perioade mai relaxate. Sa nu credeti ca in aceasta perioada nu am lucrat, dimpotriva. Am lucrat mai mult, am aprofundat lucrarile mai bine. Trezitul putin mai tarziu, linistea de acasa, au fost factori care ne-au ajutat in acest sens.

Am inceput de cateva saptamani lucrul fizic la serviciu, ceea ce ne-a debusolat putin. Insa, pe principiul, nu ne plangem de mila, ci dam Slava lui Dumnezeu pentru toate, ne-am reorientat. Sotul meu acorda o mai mare atentie parintilor si socrilor, mergand dupa orele de serviciu sa ii ajute atunci cand este nevoie, iar eu raman acasa ca sa pot tine din scurt problemele administrativ-gospodaresti, astfel incat la final de saptamana sa putem merge la nepotelul nostru drag, dar si sa putem continua diversele actiuni pe care le avem.

Ne trezim mult mai devreme, iar organismul se resimte, dar incet-incet se va obisnui. Seara insa, incercam sa ‘dam stingerea” tot mai devreme. Sunt zile in care reusim, zile in care nu reusim. Avem de lucru si aici.

Am incercat sa facem program saptamanal, insa am ajuns la concluzia ca nu realizam nici jumatate din el, pentru ca tot apar alte lucruri. Am schimbat si, in fiecare dimineata, stabilim ce avem de facut.

Daca tot nu mai pot merge impreuna cu sotul la tara sa il ajut la treaba (mai ales ca este perioada care imi place foarte mult in curte, la aer), am grija ca, in program sa cuprind si cate ceva pentru suflet: adica putin lucru de mana, putin citit sau un film frumos.

De cand am schimbat, pare ca reusim sa facem fata, insa ma simt ca intr-un carusel care care se invarteste continuu.