Adio telemunca
Nu stiu pentru altii cum este –
vorba lui Creanga – dar pentru noi incheierea programului de telemunca inseamna
incheierea unei perioade mai relaxate. Sa nu credeti ca in aceasta perioada nu
am lucrat, dimpotriva. Am lucrat mai mult, am aprofundat lucrarile mai bine. Trezitul
putin mai tarziu, linistea de acasa, au fost factori care ne-au ajutat in acest
sens.
Am inceput de cateva saptamani
lucrul fizic la serviciu, ceea ce ne-a debusolat putin. Insa, pe principiul, nu
ne plangem de mila, ci dam Slava lui Dumnezeu pentru toate, ne-am reorientat.
Sotul meu acorda o mai mare atentie parintilor si socrilor, mergand dupa orele
de serviciu sa ii ajute atunci cand este nevoie, iar eu raman acasa ca sa pot
tine din scurt problemele administrativ-gospodaresti, astfel incat la final de
saptamana sa putem merge la nepotelul nostru drag, dar si sa putem continua
diversele actiuni pe care le avem.
Ne trezim mult mai devreme,
iar organismul se resimte, dar incet-incet se va obisnui. Seara insa, incercam sa
‘dam stingerea” tot mai devreme. Sunt zile in care reusim, zile in care nu
reusim. Avem de lucru si aici.
Am incercat sa facem program
saptamanal, insa am ajuns la concluzia ca nu realizam nici jumatate din el,
pentru ca tot apar alte lucruri. Am schimbat si, in fiecare dimineata, stabilim
ce avem de facut.
Daca tot nu mai pot merge impreuna
cu sotul la tara sa il ajut la treaba (mai ales ca este perioada care imi place
foarte mult in curte, la aer), am grija ca, in program sa cuprind si cate ceva
pentru suflet: adica putin lucru de mana, putin citit sau un film frumos.
De cand am schimbat, pare ca
reusim sa facem fata, insa ma simt ca intr-un carusel care care se invarteste
continuu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu