PELERINAJ VALCEA

CONTINUAM PLIMBARILE

A doua zi dupa vizitarea manastirii Govora, timpul a tinut cu noi. Nu a plouat, din contra, a fost o zi chiar placuta pentru plimbare: o zi cu nori si soare si o temperatura placuta.

Deci, dupa micul dejun si tratament am pornit la drum. De data asta am si anuntat la bucatarie sa nu ne pregateasca nimic pentru pranz, ca nu ajungem.

Traseul a fost urmatorul: Govora-Arnota-Bistrita-Horezu-Culele Oltenesti-Muzeul Trovantilor.

De la Govora la manastirea Arnota sunt numai 32 de km. Initial, am crezut ca nu se poate urca cu masina, dar drumul este asfaltat si chiar foarte bun, cu exceptia a cateva sute de metri, care trec printr-o cariera de piatra. Traseul este cu serpetine, iar privelistea este minunata. Ai senzatia ca ai ajuns aproape de cer si de aici poti admira satele din vale.

Foarte frumos se vede si manastirea Bistrita.

In parcalisul manastirii Arnota se afla mormantul lui Matei Basarab, cel care a ctitorit manastirea ce poarta hramul “Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil”.

Constructiile care adapostesc chiliile, trapeza, paraclisul inconjoara vechea biserica a manastirii. Singurii care tulburau linistea locului erau muncitorii ce lucrau la refacerea cladirilor. Desi la altitudine destul de mare, am putut admira, in curte diferite plante, unele cu flori minunate.

Dupa ce ne-am inchinat si am multumit Domnului si Maicii Sale ca am ajuns in locuri atat de frumoase, am zabovit ceva vreme la panagar unde am stat de vorba cu o maicuta batrana. Dansa ne -a spus ca in Paraclis este o icoana a Maicii Domnului, cunoscuta sub denumirea de “Maica Domnului talpita”. Ne povestea ca multa lume care s-a inchinat icoanei a primit ajutor de la Maica Domnului. Iesind de la pangar, ne-am plimbat prin micuta curte, am intrat in biserica veche a manastirii, dupa care am pornit spre urmatoarea destinatie: manastirea Bistrita.

Cand am ajuns la manastirea Bistrita, tocmai se terminase slujba, iar maicutele faceau curat, incercand cu multa delicatete sa nu deranjeze pelerinii. In biserica, in partea stanga se afla moastele Sfantului Grigorie decapolitul, ocrotitorul manastirii. Aici erau pelerini, ce asteptau cu rabdare sa se inchine la moastele sfantului. Ne-am asezat si noi, am multumit Sfantului ca ne-a ajutat sa ajungem la manastire, ne-am rugat si am vurt sa plecam. Dar sotul meu a vazut ca toata lumea avea sticlute in care punea ulei de la candela sfantului, asa ca a intrebat o maicuta daca nu cumva ne poate ajuta cu un recipient pentru a putea sa luam si noi putin ulei sfintit. Maicuta ne-a spus sa asteptam si sa avem putintica rabdare, ca gaseste dansa o solutie. Si intr-adevar ne-a ajutat cu multa dragoste. Am cerut voie sa facem si cateva poze, ne-au dat voie, insa cu rugamintea de a le tine pentru noi, asa ca nu le pot posta. Spre deosebire de alte manastiri, biserica de aici este foarte inalta si maiestuoasa.

Am pornit spre urmatoarea destinatie: manastirea Horezu si localitatea Horezu, renumita pentru ceramica populara.

Manastirea Horezu (cunoscuta si sub denumirea de Hurezi), situata la o distanta de 43 km fata de Ramnicu Valcea, a fost ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu. Am mers, am vizitat, ne-am inchinat, am admirat. Din pacate nu am putut face fotografii decat pe afara, pentru ca in biserica era anunt ca este interzisa fotografierea.

La o distanta de numai 2 km de manastirea Horezu se afla schitul cu hramul Sfantul Stefan. Schitul se afla chiar la marginea padurii, astflel ca, la sosire, am fost intampinati de o caprioara, care insa, s-a speriat de noi si fugit inainte sa o putem fotografia. La schit am fost intampinati de o maicuta, care ne povestea ca padurea la marginea careia se afla schitul este o padure de ciresi. Acestia fiind foarte inalti, fructele nu pot fi culese, astfel ca toamna, dupa ce cad, se infrupta din ele, caprioare, porci mistreti si mai da tarcoale si cate o vulpe. Deci mereu au vizitatori.

Am vizitat micuta biserica a manastirii, cu bunavointa maicii am facut si cateva fotografii pentru colectia personala. Ne povestea maica faptul ca, in jurul manastirii Horezu se afla un numar de 4 schituri, amplasate in forma de cruce fata de manastire. Celelalte trei schituri sunt: Biserica Bolnita, Schitul Sfintii Apostoli si Biserica Sfintii Ingeri.

Am pornit mai departe spre orasul Horezu, spre a admira ceramica specifica locului, numai ca la un moment dat, am trecut de un indicator ce ne indrepta chiar spre centrele de olarit. Tarziu ne-am dat seama ca l-am ratat, asa ca nu ne-am intors.

Vazand ca se apropie de ora 17, dar ca suntem doar la cativa kilometri de Culele de la Maldarasti, am pornit spre ele. Desi am ajuns la 17 si 15 minute, iar afisul de pe poarta spunea ca ultimii turisti sunt primiti la ora 17,30 nu era nimeni in zona. Sunand la numarul de telefon afisat, ni s-a raspuns, cu multa nonsalanta, de catre o doamna, ca programul s-a terminat, chiar daca nu era 17,30, iar portile de intrare in muzeu erau deschise. Nu-i nimic, vom reveni altadata. Acum am admirat doar curtea.

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit la muzeul trovantilor, de fapt “Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor”, un muzeu in aer liber ce se afla, intr-o curba, chiar la marginea soselei care leaga Ramnicu-Valcea de Targu Jiu, la o distanta de numai 8 km fata de localitatea Horezu. Daca doriti sa vizitati ”pietrele care cresc” trebuie sa fiti extrem de atenti, pentru ca foarte usor se trece de indicator si de portile ce permit accesul in rezervatie.

Pe partea opusa, este amenajata o mica parcare pietruita, unde poate fi lasata masina. Nu pot spune ca am vizitat aceasta rezervatie care se intinde pe o suprafata de aproximativ 1 ha, pentru ca doar am facut cativa pasi, fiind obositi si infometati. Aceste pietre se formeaza din malul nisipos din apropiere, luand diverse forme, se desprind si cad rostogolindu-se. Cand am intrat in rezervatie, am avut o senzatie stranie, ca acele pietre “ne simt”, parca le asteptam sa se miste. A fost un sentiment tare ciudat, care mi-a creat o stare de neliniste, dar m-am bucurat ca i-am vazut si imi doresc sa merg sa ii revad, dar nu asa obositi dupa o lunga calatorie.

 se poate observa un trovant agatat, care se forma