Cand cei doi devin una (I) – fragment
……….“Am
sa va povestesc o istorioara despre o pereche, sot si sotie, pe care i-am
cunoscut in urma cu multi ani. Intotdeauna le dau acest exemplu oamenilor care
se gandesc la casatorie. Asadar, intr-o zi am plecat la un azil ortodox de
batrani, unde se afla una dintre enoriasele mele. In vecinatatea ei locuia o
familie. Pe hol am intalnit un barbat in varsta care m-a rugat sa intru si sa
stau de vorba cu el si cu sotia lui. L-am intrebat:
-Stati aici amandoi?
Batranul mi-a raspuns:
-Sotia mea s-a imbolnavit, nu mai
putea sa mearga, iar eu sunt prea batran si neputincios pentru a avea grija de
ea. De aceea am fost nevoit sa o plasez intr-un azil de batrani si m-am mutat
si eu aici. Stiti, problema nu este ca nu as putea sa am grija singur de
gospodarie. Pur si simplunu voiam sa traiesc fara ea.
-Este minunat, i-am spus, ca va
iubiti atat de mult. De cati ani sunteti casatoriti?
-De 74 de ani, a raspuns el.
-74?
-Da, eu am 100 de ani, iar ea – 98.
Am fot impresionat!
-Cum ati reusit sa traiti impreuna
atat de mult tim? l-am intrebat.
-O, parinte! Am sa va spun ca
primii zece ani de viata impreuna au fost un adevarat iad. Ne exasperam unul pe
celalalt, bine ca nu s-a ajuns la omor. Deja la un dupa nunta voiam sa
divortam. Au venit copiii si grijile legate de ei, facturle neplatite…. Seara nu
voiam sa ma intorc acasa. Nu-mi reusea nimic! Sotia se vaicarea neintrerupt. Efectiv,
m-am dat batut si eram gata sa plec. Singurul lucru care ne tinea impreuna erau
copiii. Copiii insa cresteau cu nervii zdruncinati, fiindca erau martorii
certurilor noastre interminabile…. Abia ce veneam acasa, ca si incepeam sa ne
certam, iar copiii sa planga.
Sunt
convins ca fiecare dintre voi a auzit istorioare asemanatoare. Si iata ca acest
batran a continuat:
-Sora sotiei mele a fost o femeie
foarte credincioasa. Ea ne-a sfatuita sa vorbim cu preotul la care se spovedea
si pe care il respecta. Eu nu voiam sa merg, deoarece ma asteptam ca el sa fie
intru totul de acord cu sotia mea si sa ma invinuiasca pentru tot pe mine. Apoi
insa m-am gandit ca nu am nimic de pierdut, iar o asemenea discutie da totusi o
oarecare nadajde. Preotul era un om care Il cunostea pe Dumnezeu si nu facea
filozofie, ci vedeau in oamenii care veneau la el zidirea lui Dumnezeu. El a
spus:”Daca in casnicie nu Il veti pune pe Domnul mai presus de orice, familia
voastra va pieri.”
Auzind
asa, barbatul i-a spus preotului acelasi lucru pe care mi l-ati spus mie
astazi:
-Bine, bine! Dati-mi un sfat
practic. Cum sa fac in asa fel, incat Domnul sa fie pe primul loc in viata mea?
Preotul
i-a raspuns foarte simplu:
-Singurul Izvor al iubirii este
Dumnezeu. Iar intre voi nu exista iubire; daca ar exista, nu v-ati certa. Dar Dumnezeu,
nu altceva, trebuie sa fie pe primul loc. Nu tu, nici sotia, ci Dumnezeu. Dumnezeu
– pe locul intai. Pe locul al doilea pentru sot trebuie sa fie sotia lui. Iar pentru
sotie urmatorul dupa Dumnezeu trebuie sa fie sotul. Deci pe primul loc la tine
trebuie sa fie Dumnezeu, pe al doilea loc – sotia, iar tu insuti – abia pe al
treilea. Nu pe primul, nu pe al doilea, ci pe al treilea!
Oare
ne cladim noi relatiile conform acestui principiu? Nu! Ne dorim intotdeauna sa
fim primii. In cel mai bun caz, pe primul loc mai avem un om. Insa niciodata nu
ne dorim sa fim ultimii.
-In momentul in care eu si sotia
mea am inteles asta, am realizat ca parintele avea dreptate, a continuat
batranelul. Am vazut cate vom avea de schimbat in noi si i-am spus asta
parintelui. El ne-a raspuns:”Va trebui sa va schimbati, altfel va veti ucide
unul pe altul! Ori sa va schimbati, ori sa continuati a va dusmani reciproc. Deci
schimbati-va, altfel veti distruge viata copiiilor vostri! Schimbati-va sau nu
Il veti vedea niciodata pe Dumnezeu”.
Sursa: “Cand cei doi devin una” –
Schiarhimandritul Ioachim Parr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu