Cand cei doi devin una (I) – fragment

……….“Am sa va povestesc o istorioara despre o pereche, sot si sotie, pe care i-am cunoscut in urma cu multi ani. Intotdeauna le dau acest exemplu oamenilor care se gandesc la casatorie. Asadar, intr-o zi am plecat la un azil ortodox de batrani, unde se afla una dintre enoriasele mele. In vecinatatea ei locuia o familie. Pe hol am intalnit un barbat in varsta care m-a rugat sa intru si sa stau de vorba cu el si cu sotia lui. L-am intrebat:

-Stati aici amandoi?

Batranul mi-a raspuns:

-Sotia mea s-a imbolnavit, nu mai putea sa mearga, iar eu sunt prea batran si neputincios pentru a avea grija de ea. De aceea am fost nevoit sa o plasez intr-un azil de batrani si m-am mutat si eu aici. Stiti, problema nu este ca nu as putea sa am grija singur de gospodarie. Pur si simplunu voiam sa traiesc fara ea.

-Este minunat, i-am spus, ca va iubiti atat de mult. De cati ani sunteti casatoriti?

-De 74 de ani, a raspuns el.

-74?

-Da, eu am 100 de ani, iar ea – 98.

Am fot impresionat!

-Cum ati reusit sa traiti impreuna atat de mult tim? l-am intrebat.

-O, parinte! Am sa va spun ca primii zece ani de viata impreuna au fost un adevarat iad. Ne exasperam unul pe celalalt, bine ca nu s-a ajuns la omor. Deja la un dupa nunta voiam sa divortam. Au venit copiii si grijile legate de ei, facturle neplatite…. Seara nu voiam sa ma intorc acasa. Nu-mi reusea nimic! Sotia se vaicarea neintrerupt. Efectiv, m-am dat batut si eram gata sa plec. Singurul lucru care ne tinea impreuna erau copiii. Copiii insa cresteau cu nervii zdruncinati, fiindca erau martorii certurilor noastre interminabile…. Abia ce veneam acasa, ca si incepeam sa ne certam, iar copiii sa planga.

            Sunt convins ca fiecare dintre voi a auzit istorioare asemanatoare. Si iata ca acest batran a continuat:

-Sora sotiei mele a fost o femeie foarte credincioasa. Ea ne-a sfatuita sa vorbim cu preotul la care se spovedea si pe care il respecta. Eu nu voiam sa merg, deoarece ma asteptam ca el sa fie intru totul de acord cu sotia mea si sa ma invinuiasca pentru tot pe mine. Apoi insa m-am gandit ca nu am nimic de pierdut, iar o asemenea discutie da totusi o oarecare nadajde. Preotul era un om care Il cunostea pe Dumnezeu si nu facea filozofie, ci vedeau in oamenii care veneau la el zidirea lui Dumnezeu. El a spus:”Daca in casnicie nu Il veti pune pe Domnul mai presus de orice, familia voastra va pieri.”

            Auzind asa, barbatul i-a spus preotului acelasi lucru pe care mi l-ati spus mie astazi:

-Bine, bine! Dati-mi un sfat practic. Cum sa fac in asa fel, incat Domnul sa fie pe primul loc in viata mea?

            Preotul i-a raspuns foarte simplu:

-Singurul Izvor al iubirii este Dumnezeu. Iar intre voi nu exista iubire; daca ar exista, nu v-ati certa. Dar Dumnezeu, nu altceva, trebuie sa fie pe primul loc. Nu tu, nici sotia, ci Dumnezeu. Dumnezeu – pe locul intai. Pe locul al doilea pentru sot trebuie sa fie sotia lui. Iar pentru sotie urmatorul dupa Dumnezeu trebuie sa fie sotul. Deci pe primul loc la tine trebuie sa fie Dumnezeu, pe al doilea loc – sotia, iar tu insuti – abia pe al treilea. Nu pe primul, nu pe al doilea, ci pe al treilea!

            Oare ne cladim noi relatiile conform acestui principiu? Nu! Ne dorim intotdeauna sa fim primii. In cel mai bun caz, pe primul loc mai avem un om. Insa niciodata nu ne dorim sa fim ultimii.

-In momentul in care eu si sotia mea am inteles asta, am realizat ca parintele avea dreptate, a continuat batranelul. Am vazut cate vom avea de schimbat in noi si i-am spus asta parintelui. El ne-a raspuns:”Va trebui sa va schimbati, altfel va veti ucide unul pe altul! Ori sa va schimbati, ori sa continuati a va dusmani reciproc. Deci schimbati-va, altfel veti distruge viata copiiilor vostri! Schimbati-va sau nu Il veti vedea niciodata pe Dumnezeu”.

Sursa: “Cand cei doi devin una” – Schiarhimandritul Ioachim Parr