Relaxarea de duminica
Azi este o zi friguroasa, cu ploaie
si vant, o zi in care mi-am propus sa va povestesc de ziua de duminica de
saptamana trecuta care a fost o zi plina, inceputa, bineinteles, cu
participarea la Sfanta Liturghie. Este momentul in care ii aducem multumire lui
Dumnezeu pentru toate cate le primim.
Cu sufletul hranit cu cele
duhovnicesti, ne-am oprit la restaurantul “La Placinte” pentru a linisti
soriceii din burtici. Desi este a doua oara cand alegem aceasta locatie (prima
data a fost in Bucuresti, alaturi de prietenii nostri dragi: Anca si Petre),
ne-am simtit la fel de bine. Atomosfera tipic romaneasca ce te intampina inca
de la intrare - aranjamentele din covoare de lana, presuri si basmale, muzica traditionala – precum si
meniul bogat si extrem de delicios, fac atractiv acest restaurant pentru toate
categoriile de clienti.
Astfel, la o masa erau mai multe
doamne cu o varsta venerabila, ce m-a dus cu mintea la un veritabil “Five
o’clock” al lui Caragiale; o alta masa era ocupata de doi tineri frumosi si
atat de indragostiti incat nu vedeau absolut nimic in jurul lor. O alta masa
era rezervata pentru cateva familii cu copilasi ce venisera sa serbeze o zi de
nastere.
Dupa ce ne-am instalat comod, am
comandat din bunatatile oferite si ne-am delectat cu sarmalute de post cu
mamaliguta, fasole batuta cu muraturi, cartofi prajiti.
Si, pentru
ca deserturile aratau teribil de bine, am incheiat aceasta masa bogata cu o
tarta cu fructe de padure si o salata de fructe. Cine spune ca nu se poate tine
post? Din punctul meu de vedere mancarurile de post sunt mai gustoase si mai
variante.
Dupa-amiaza, am pornit spre Bucuresti,
mai precis spre Bragadiru, pentru a ne intalni cu o alta familie de prieteni:
Daniela si Vasile. Cand am ajuns Vasile sapa in gradina din curtea casei, iar
Daniela si mamica ei pusesera la crescut aluatul pentru scovergi. Pana ce ne-am
tras noi putin sufletul, mama Danielei a si prajit scovergile, asa ca ne-am
strans cu toti la masa si, intr-o atmosfera plina de veselie si bucurie le-am
servit calde, asezonate cu diverse dulceturi, care de care mai fina si udate
din plin cu bere si suc proaspat de portocale. Am ras, am povestitfiecare am
depanant amintiri si uite asa, nici nu am simtit cand a trecut timpul si a
trebuit sa pornim spre casa.
La plecare, am primit de la Daniela
o minunatie de vaza, lucrata chiar de ea ( O stiu ca este tare priceputa).
Pe drumul spre casa ne-am oprit si
am cumparat urzici, asa ca luni am avut de lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu