“SA PRAZNUIM, CREDINCIOSILOR, PRAZNUIRE DUHOVNICEASCA….”

            In marea Lui dragoste si prin negriata Lui veselie, pe care o aduce in sufletele credinciosilor in toate Sfintele Lui sarbatori, Hristos ne invie cu adevarat ridicandu-ne duhovniceste la inaltime. Este destul sa participam si sa avem dorinta de a praznui duhovniceste. Atunci petrecem sarbatorile duhovniceste si ne imbatam duhovniceste de vinul paradisiac, pe care i-l aduc Sfintii si ne cinstesc cu el.

            -Parinte, cum poate trai cineva duhovniceste in sarbatori?

            -Ca sa traim sarbatorile trebuie sa avem mintea noastra la acele zile sfinte, iar nu la treburile pe care le avem de facut pentru aceste zile sfinte. Sa ne gandim la faptele fiecarei zile sfinte – Nasterea Domnului, Botezul Domnului, Pastile, etc – si sa rostim Rugaciunea lui Iisus slavoslovind pe Dumnezeu. In felul acesta vom sarbatori cu multa evlavie fiecare sarbatoare. Mirenii vor sa inteleaga Craciunul cu porcul, Pastile cu mielul, Lasaturile de sec cu dulciuri. Insa monahii adevarai in fiecare zi traiesc faptele dumnezeiesti si se veselesc necontenit. In fiecare saptamana ei traiesc Saptamana Mare. In fiecare miercuri, joi si vineri traiesc Marea Meircuri, Mare Joi si Marea Vineri, adica Patimile lui Hristos, iar in fiecare Duminica Pastile, Invierea. Oare va trebui sa vina Saptamana Mare ca sa ne aducem aminte de Patimile lui Hristos? Trebuie sa vina Pastile cu mielul ca sa pricep pe “Hristos a Inviat” ca mirenii? Ce a spus Hristos? Fiti gata, a spus. N-a spus “Pregatiti-va acum!”. Din clipa in care Hristos a spus:”Fiti gata!, mireanul si mai ales monahul trebuie sa fie gata mereu. Sa cerceteze si sa traiasca mereu faptele dumnezeiesti. Cand cineva cerceteaza faptele fiecarei sarbatori, fireste, va fi miscat si se va ruga cu mai multa evlavie. Apoi la slujbe, mintea sa fie la faptele pe care le sarbatorim si sa urmarim cu evlavie troparele ce se canta. Cand mintea este la intelesurile dumnezeiesti, omul traieste faptele si astfel se schimba. Atunci cand, de pilda, ne gandim la un sfant pe care il avem la evlavie sau la Sfantul pe care il pranzuim, mintea va merge si putin mai susș va merge in Cer. Iar cand ne gandim la Sfinti, atunci si Sfintii se gandesc la noi si ne ajuta. In felul acesta omul isi face prietenie cu Sfintii, care este cea mai sigura prietenie. Atunci, desi este singur, poate trai impreuna cu totiȘ cu Sfintii, cu ingerii si cu toata lumea. Sa fie singur si sa simta toata aceasta comuniune! Prezenta sfintilor este vie. Toti Sfintii sunt copiii lui Dumnezeu care ne ajuta pe noi, oamenii, copiii cei necajiti ai lui Dumnezeu.

            Pe Sfintii nostri, care si-au varsat fie sangele, fie sudoare si lacrimile pentru dragostea lui Hristos, intotdeauna trebuie sa-I praznuim cu evlavie, ca sa fim ajutati, iar cand auzim la Sinxar: “In aceasta zi pomenirea Sfantului….”, in clipa aceea sa ne sculam in picioare, precum soldatii stau in pozitie de drepti atunci cand se citesc numele fratilor eroi cazuti. “In ziua cutare a lunii…..soldatul cutare a cazut pe frontul cutare”.

            Ca sa simtim evenimentul sarbatorii nu trebuie sa lucram. In Vinerea Mare, de pilda, daca vrei sa simti ceva, nu trebuie sa faci nimic afara de rugaciune. In lume sarmanii mireni au multe treburi. In Vinerea Mare isi trimit urari:”La multi ani! Sa traiti!”. Nu se potriveste! In Vinerea Mare eu ma inchid in Coliba. Precum in saptamana de dupa primirea Schimei Mari linistea ce urmeaza ajuta, pentru ca Harul dumnezeiesc adapa sufletul si schimonahul intelege ce s-a petrecut cu el insusi, tot astfel si la sarbatori mult ajuta linistea. Ni se da prilejul sa ne odihnim putin, sa citim si sa ne rugam. Va veni gand bun, ne vom cerceta pe noi insine, vom rosti putin si Rugaciunea lui Iisus si astfel vom intelege ceva despre faptul dumnezeiesc al zilei.