In
dimineata celei de-a doua zi de concediu, inainte de a lua micul dejun, am
pornit la o mica plimbare prin padure. Soarele bland de toamna, linistea,
tulburata doar de ciripitul pasarelelor sau de susurul apei au facut din acea
dimineata o dimineata perfecta.
Dupa o astfel de
plimbare, ne-am oprit pe terasa restaurantului pentru a servi micul dejun si a
savura o minunata cafea, dupa care am pornit la drum spre Targu Secuiesc. Aflat
la o distanta de doar 25 km, am ajuns destul de repede.
Pe drum, la o
distanta de 3-4 km de Covasna, se afla localitatea Zabala, unde am vrut sa
vizitam castelu Mikes. Castelul este insa locuit si nu poate fi vizitat. Ulterior,
am aflat ca proprietarii l-au transformat in pensiune turistica, astfel ca, pe
agenda de plimbari a fost trecut si castelul. Cu prima ocazie cand vom reveni
in Covasna, aceasta va fi o posibila locatie de cazare.
Ajunsi in oras, am
parcat masina in piata Gabor Aron si, cu rucsacul in spate, am pornit in
cautarea Muzeului Breslelor. Ne-au atras atentia stradutele inguste din jurul pietei,
stradute numite curtea 1, curtea 2, etc. Misterul ne-a fost lamurit chiar la
Muzeu. Astfel, am aflat ca, deoarece majoritatea locuitorilor erau mestesugari,
acestia si-au construit casele in cele patru laturi ale pietei, pe parcele
inguste, de marimi egale. Cu fata spre piata se afla casa mestesugarului, iar
in spatele acesteia se intindeau acareturile. De-a lungul vremurilor, au
construit in gradinile din spatele cladirilor principale, formandu-se astfel un
sir de case cu curte comuna. Aceste curti s-au transformat, la inceputul
secolului al XX-lea in strazi. In prezent, se mai pastreaza un numar de 70 de
curti, ce dau orasului un aer aparte, fiind unic in Europa.
Dupa o scurta
plimbare prin piata, am ajuns la Muzeul Breslelor, unde am fost intampinati de
oameni calzi, binevoitori si amabili. Dupa achitarea tarifului de 10 lei de
persoana, un muzeograf amabil ne-a condus prin salile muzeului si ne-a povestit
despre principalele mestesuguri din aceasta zona.
Vizitarea muzeului
incepe cu breasla olarilor, bresla ce s-a infiintat in anul 1649 si a disparut
in anul 1966, odata cu moartea ultimului olar. In cadrul muzeului pot fi
admirate ulcioare, cahle ornamentale si diverse vase cu ornament specific.
O alta breasla este
aceea a cizmarilor, meseria de cizma fiind cea mai raspandita in zona.
Cizmarii, alaturi de pantofari, au avut un rol important in dezvoltarea
economica a orasului, cizmele din piele tabacita fiind la mare cautare in
targuri. Breasla cizmarilor a luat fiinta in anul 1638 si a disparut in anul
1947.
Cea mai veche
breasla din Tinutul Secuiesc a fost breasla tabacarilor, ce s-a constituit in
anul 1572.
Breasla cojocarilor
a fost infiintata in anul 1649, fiind reprezentata de oamenii instariti.
Cojocarii prelucrau piei de miel si de oaie, dar si de animale salbatice,
confectionand cojoace, blanuri, caciuli, etc.
Desi breslele au
fost infiintate avand la baza un anumit mestesug, au existat si bresle ce au
reunit mai multe mestesuguri inrudite. O stfel de breasla a fost breasla
fierarilor ce a reunit fierari, armurieri, lacatusi, tihichigii. Desi aceste
meserii au disparut din oras dupa anul 1849, ele se mai practica in unele sate
din apropiere.
Cea mai bogata
brealsa din punct de vedere economic a fost aceea a macelarilor, una dintre
breslele constituite tarziu, abia in anul 1809.
Un rol important in
dezvoltarea orasului l-a avut si breasla tamplarilor.
O alta breasla este
aceea a croitorilor ce a reunit mai multe tipuri de croitori: de uniforme,
pentru haine bisericesti, dupa moda engleazeasca sau franceza, etc.
Prin intermediul
explicatiilor atat de frumos povestite de domnul muzeograf, ne-am intors in
timp, in anii 1700-1900, parca asteptand sa se iveasca un croitor, un pantofar,
un macelar, etc. si sa ne ofere cu multa amabilitate produsul muncii lor.
Tot in cadrul
muzeului se afla si expozitia ce aduce un omagiu lui Gabor Aron, erou local, care
a jucat un rol important in zona in cadrul revolutiei din anul 1848.
Cand am zis ca am
terminat de vizitat muzeul, am avut surpriza de a fi invitati la etaj. Aici se
afla expozitia permanenta de papusi imbracate in costume nationale, colectie
cunoscuta sub denumirea de „Susana si Andrei in costume nationale”.
Aceasta colectie a
luat fiinta in perioada 1970-1971, cand o revista pentru copii in limba
maghiara a lansat concursul „Coase haine pentru Susana asa cum se poarta sau se
purta in satul vostru”. Concursul a avut un larg rasunet, astfel ca, intreaga
colectie numara aproximativ 342 porturi. Dupa cum spunea domnul muzeograf,
fiecare papusa era insotita de o scrisorica in care concurentul/concurenta
explica cum a reusit sa confectioneze costumul, cine a ajutat-o.
Tot la etaj am avut
ocazia de a vizita si o expozitie temporara cu lazi de zestre dintr-un sat din
Ungaria.
Sper ca in urma
acestei scurte plimbari, v-am trezit interesul de a vizita muzeul si de a afla
mult mai multe lucruri interesante decat am reusit eu sa va transmit.
Pozele au fost
facute cu acordul domnilor muzeografi, atat pentru arhiva personala, cat si
pentru a va arata cateva dintre ele.
La plecare, am
intrebat ce mai putem vizita in cochetul oras si ni s-a raspuns ca la cateva
curti departare se afla un muzeu particular – „Casa Colectiilor”
Despre acest muzeu
intr-o postare viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu