COVASNA SI TINUTUL SECUIESC (II)

CONCEDIU 2016 – COVASNA SI TINUTUL SECUIESC (II)

            In dimineata celei de-a doua zi de concediu, inainte de a lua micul dejun, am pornit la o mica plimbare prin padure. Soarele bland de toamna, linistea, tulburata doar de ciripitul pasarelelor sau de susurul apei au facut din acea dimineata o dimineata perfecta.

Dupa o astfel de plimbare, ne-am oprit pe terasa restaurantului pentru a servi micul dejun si a savura o minunata cafea, dupa care am pornit la drum spre Targu Secuiesc. Aflat la o distanta de doar 25 km, am ajuns destul de repede.

Pe drum, la o distanta de 3-4 km de Covasna, se afla localitatea Zabala, unde am vrut sa vizitam castelu Mikes. Castelul este insa locuit si nu poate fi vizitat. Ulterior, am aflat ca proprietarii l-au transformat in pensiune turistica, astfel ca, pe agenda de plimbari a fost trecut si castelul. Cu prima ocazie cand vom reveni in Covasna, aceasta va fi o posibila locatie de cazare.

Ajunsi in oras, am parcat masina in piata Gabor Aron si, cu rucsacul in spate, am pornit in cautarea Muzeului Breslelor. Ne-au atras atentia stradutele inguste din jurul pietei, stradute numite curtea 1, curtea 2, etc. Misterul ne-a fost lamurit chiar la Muzeu. Astfel, am aflat ca, deoarece majoritatea locuitorilor erau mestesugari, acestia si-au construit casele in cele patru laturi ale pietei, pe parcele inguste, de marimi egale. Cu fata spre piata se afla casa mestesugarului, iar in spatele acesteia se intindeau acareturile. De-a lungul vremurilor, au construit in gradinile din spatele cladirilor principale, formandu-se astfel un sir de case cu curte comuna. Aceste curti s-au transformat, la inceputul secolului al XX-lea in strazi. In prezent, se mai pastreaza un numar de 70 de curti, ce dau orasului un aer aparte, fiind unic in Europa.

Dupa o scurta plimbare prin piata, am ajuns la Muzeul Breslelor, unde am fost intampinati de oameni calzi, binevoitori si amabili. Dupa achitarea tarifului de 10 lei de persoana, un muzeograf amabil ne-a condus prin salile muzeului si ne-a povestit despre principalele mestesuguri din aceasta zona.

Vizitarea muzeului incepe cu breasla olarilor, bresla ce s-a infiintat in anul 1649 si a disparut in anul 1966, odata cu moartea ultimului olar. In cadrul muzeului pot fi admirate ulcioare, cahle ornamentale si diverse vase cu ornament specific.

O alta breasla este aceea a cizmarilor, meseria de cizma fiind cea mai raspandita in zona. Cizmarii, alaturi de pantofari, au avut un rol important in dezvoltarea economica a orasului, cizmele din piele tabacita fiind la mare cautare in targuri. Breasla cizmarilor a luat fiinta in anul 1638 si a disparut in anul 1947.

Cea mai veche breasla din Tinutul Secuiesc a fost breasla tabacarilor, ce s-a constituit in anul 1572.

Breasla cojocarilor a fost infiintata in anul 1649, fiind reprezentata de oamenii instariti. Cojocarii prelucrau piei de miel si de oaie, dar si de animale salbatice, confectionand cojoace, blanuri, caciuli, etc.

Desi breslele au fost infiintate avand la baza un anumit mestesug, au existat si bresle ce au reunit mai multe mestesuguri inrudite. O stfel de breasla a fost breasla fierarilor ce a reunit fierari, armurieri, lacatusi, tihichigii. Desi aceste meserii au disparut din oras dupa anul 1849, ele se mai practica in unele sate din apropiere.

Cea mai bogata brealsa din punct de vedere economic a fost aceea a macelarilor, una dintre breslele constituite tarziu, abia in anul 1809.

Un rol important in dezvoltarea orasului l-a avut si breasla tamplarilor.

O alta breasla este aceea a croitorilor ce a reunit mai multe tipuri de croitori: de uniforme, pentru haine bisericesti, dupa moda engleazeasca sau franceza, etc.

Prin intermediul explicatiilor atat de frumos povestite de domnul muzeograf, ne-am intors in timp, in anii 1700-1900, parca asteptand sa se iveasca un croitor, un pantofar, un macelar, etc. si sa ne ofere cu multa amabilitate produsul muncii lor.

Tot in cadrul muzeului se afla si expozitia ce aduce un omagiu lui Gabor Aron, erou local, care a jucat un rol important in zona in cadrul revolutiei din anul 1848.

Cand am zis ca am terminat de vizitat muzeul, am avut surpriza de a fi invitati la etaj. Aici se afla expozitia permanenta de papusi imbracate in costume nationale, colectie cunoscuta sub denumirea de „Susana si Andrei in costume nationale”.

Aceasta colectie a luat fiinta in perioada 1970-1971, cand o revista pentru copii in limba maghiara a lansat concursul „Coase haine pentru Susana asa cum se poarta sau se purta in satul vostru”. Concursul a avut un larg rasunet, astfel ca, intreaga colectie numara aproximativ 342 porturi. Dupa cum spunea domnul muzeograf, fiecare papusa era insotita de o scrisorica in care concurentul/concurenta explica cum a reusit sa confectioneze costumul, cine a ajutat-o.

Tot la etaj am avut ocazia de a vizita si o expozitie temporara cu lazi de zestre dintr-un sat din Ungaria.

Sper ca in urma acestei scurte plimbari, v-am trezit interesul de a vizita muzeul si de a afla mult mai multe lucruri interesante decat am reusit eu sa va transmit.

Pozele au fost facute cu acordul domnilor muzeografi, atat pentru arhiva personala, cat si pentru a va arata cateva dintre ele.

La plecare, am intrebat ce mai putem vizita in cochetul oras si ni s-a raspuns ca la cateva curti departare se afla un muzeu particular – „Casa Colectiilor”

Despre acest muzeu intr-o postare viitoare.