A SAPTEA ZI DE CONCEDIU – PE TRANSRARAU
Luni, 7 septembrie, intr-o dimineata de toamna placuta, cu soare bland ce
ne mangaia cu razele calde am pornit spre Transrarau pentru ca nu se putea ca,
dupa o perioada asa de lunga petrecuta in zona sa nu vedem frumusetile de aici,
mai ales ca drumul este mirific. Este proaspat asfaltat si este o placere sa
circuli pe el.
Felicitari celor ce s-au gandit la o astfel de investitie. Consider ca
exemplul lor ar trebui urmat si de alte persoane cu putere de decizie, care pot
face multe lucruri utile in zona. Ma refer in special la astfaltarea sau cel
putin o usoara modernizare a drumurilor care duc spre schituri, spre varful
muntilor ce ofera piesaje minunate.
Dar, sa ne intoarcem pe Transrarau. Este o zona extrem de frumoasa, un drum
ce traverseaza muntii Rarau, pornind din localitatea Chiril pana in localitatea
Pojorata.
Pana in localitatea Chiril am fost insotiti de raul Bistrita, cu apele ei
cand involburate, cand linistite.
Pe drum am facut un popas la manastirea Rarau, unde ne-am inchinat la
icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si am ramas un timp ceva mai lung in
linistea odihnitoare a bisericii, fiecare cu gandurile lui, fiecare purtand
dialogul lui tainic cu Dumnezeu.
Curtea manastirii, scaldata de razele soarelui, te ademenea la odihna si
relaxare. Nu as fi plecat de acolo, insa dorinta de a vedea si alte lucruri
minunate a fost mai puternica.
Deci, am pornit mai departe la drum, incercand, din viteza masinii, sa
surprind cat mai multe imagini.
Am ajuns si la cabana Rarau, care era in plina renovare, fiind deschis doar
un mic bar. Pentru ca nu am fost echipati corespunzator, nu am reusit sa urcam
pe cele doua trasee recomandate: „Povestea muntelui I si II”, asa ca ne-am
multumit sa facem o multime de fotografii.
Alte fotografii, facute in drum spre Pojorata. Ele spun mult mai mult decat
cuvintele.
Maine sper sa reusesc sa va povestesc despre ultima zi in zona Dornelor,
aceasta fiind si cea mai frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu