MINIWEEK-END SINAIA
In ultimul week-end al lunii septembrie, intotdeauna, la
Sinaia, este frumosul festival „Sinaia Forever”. Desi pentru mine reprezinta
regalul festivalurilor de toamna din zona, anul acesta am fost foarte
dezamagita de organizarea lui. Nu a mai avut frumusetea si eleganta anilor
trecuti.
Noi am ajuns sambata, si nu vineri asa cum obisnuiam in
alti ani, iar Festivalul era in plina desfasurare. Cu toate ca tema a fost
minunata, „Bon Ton”, foarte putine au fost momentele si standurile care sa te
duca cu gandul la aceasta tema.
Cel mai interesant si frumos a fost teatrul
Masca, cu reprezentatiile lui in aer liber.
Interesante au fost si
standurile cu mici mestesugari:
Cabana unde am fost cazati,
este situata la poalele muntelui, ceva mai departe de centrul orasului, asa ca
linistea si aerul curat ne-au insotit permanent.
Duminica, am pornit spre
culmile muntilor, insotiti de un om caruia muntele ii este foarte drag si pe
care il cunoaste in profunzime, vorba romanului : ca pe propriul buzunar.
Pentru ca drumul este
asfaltat, am urcat cu masina pana aproape de cabana „Piatra Arsa”. Cand am
ajuns pe platou, sus pe culmea muntelui, am lasat masina in parcare si am
pornit in pas agale, mangaiati de razele blande ale soarelui de toamna, spre
cabana.
Drumul a fost insotit de
explicatiile dragului nostru insotitor, insa cred ca cel mai bine vorbesc
pozele.
Soseaua spre cabana Piatra Arsa.
In zare se vede complexul „Piatra
Arsa”
Platoul Bucegilor, cu
terenul erodat de turmele de oi..
Con si ramura de jneapan
Desi nu am fi plecat de
acolo, foamea ne-a trimis inapoi la cabana unde ne asteptau aburinde o tocanita
de curcan si una de porc, gatite nu de un bucatar vestit ci de un.........padurar.
Au fost delicioase.
Dupa ce am servit acele gustoase
tocanite, ne-am grabit spre casa, pentru ca sa ajungem la timp la cununia uneia
dintre cele mai dragi colege ale mele.
Am ajuns la timp pentru a
participa la slujba si pentru a-i ura „Casa de piatra.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu