BLOG DE NOIEMBRIE

BLOG DE NOIEMBRIE ZIUA 22

 Pentru ca sunt zob de obosita, m-am asezat comod si pornesc la scris.

Postarea de azi este, de fapt, o combinatie de blog de noiembrie si jurnal de calatorie si cred ca va fi lungaaaa, ca o zi de post. Sper sa nu va plictisiti citind.

Asa cum deja v-ati obisnuit, la mine postarile din luna noiembrie au fost intotdeauna scrise pentru ceea ce s-a intamplat cu o zi inainte. Deci, ca sa nu imi pierd obiceiul: ieri a fost zi ceva mai scurta la serviciu (adica am plecat la ora 15), drept pentru care am pornit direct spre Provita, un sat la aproximativ 45 km de Ploiesti, pentru ca a fost hramul bisericii parohiale – Sfantul Andrei. Am dat si noi un bilet de pomenire, am stat putin la slujba si apoi spre casa.

Anul trecut am fost aici la hram si ne-a placut tare mult comunitatea pe care am gasit-o. Si anul acesta am gasit aceeasi "familie" frumoasa in care toata lumea avea cate ceva de facut astfel incat se completau unii pe altii. Mi-a mers la suflet.

Acasa, repejor la bagaje, care au fost facute foarte repede, pentru ca avem de ani de zile o metoda bine stabilita (despre ea, promit ca va spun intr-o noua postare, ca sa nu o transform pe aceasta in roman), am pregatit o cina usoara, adica o pizza de post facuta la foc automat (cat am facut bagajele, am pus aluatul la pregatit, iar restul a mers ff repede-voi pune cat de curand si reteta) si pe urma bunatatile pentru drum: seminte coapte de dovleac si de floarea soarelui si floricele de porumb, la care am adaugat mancarica: conserva de ton, saramura de peste si baby hering prajit.

Desi ne-am asezat in pat in jur de ora 21, eu una nu am reusit sa adorm decat cu putin inainte de miezul noptii, iar cand ceasul a sunat la 3.30, imi venea sa planga. Insa, stiam ca drumul este lung si greu si ca trebuie sa pornim devreme. Si bine am facut. La ora 4.30, am pornit spre Iasi. Drumul a fost destul de greu: la inceput noapte, burnita si ceata, iar cand s-a luminat, am dat de ploaie, chiciura si aglomeratie.La ora 9.30, ne-am oprit la manastirea Miclauseni pentru a participa la Sfanta Liturghie. Am ajuns cand se terminase de citit Acatistul Sfantului Andrei si incepea Liturghia. Ne-am dat seama ca mai putem intarzia 30 minute, timp in care am mancat pestele prajit si am servit o cafeluta fierbinte de la termos. Conservele si fructele le-am daruit copilasilor care erau pe acolo.

Tot aici se afla si Castelul Sturdza, care se viziteaza, insa numai la ore fixe si un anumit numar de turisti. ca sa il vizitam trebuia sa mai asteptam o ora si nu ne-am simtit in stare, asa ca am facut fotografii doar la exterior. Sigur vom reveni si vom vizita mai pe indelete aceasta frumoasa locatie.

Dupa Sfanta Liturghie, poze si la drum.

La ora 13.30 am ajuns la Iasi si ne-am oprit la Casa de oaspeti Sfantul Nicolae pentru a servi pranzul. Al meu sot a tot cautat pe net unde putem servi mancare de post si a gasit aceasta locatie. Ce sa va spun: mancarea este delicioasa si deloc scumpa. Noi am servit: ciorbita de peste, parjoale de peste cu salata de rucola (eu) sau cu salata de varza (Radu), cate o sticla de apa si cate o portie de clatite cu gem. Toate acestea si doua portii de mamaliguta pentru diseara au costat doar 80 lei. Parjoalele au fost superdelicioase. Pe langa ceea ce am mancat noi, oferta era foarte mare: biban de mare, prajit, trunchi de merluciu prajit, somon la cuptor, macrou marinat cu lamaie la cuptor, icre, salata de cruditati cu peste murat, supa crema de mazare, pilaf, ghiveci, tocanita calugareasca si mai erau, dar nu le-am retinut.

De la masa, imediat la cazare: apartamente hotel Prestige, o locatie excelenta care se afla doar la 2 minute de parcul Copou. Dupa ce am despachetat si ne-am tras sufletul vreo 30 de minute, am zis sa mergem sa ne plimbam prin Copou. Doar am ajuns si ne-am intors, pentru ca simt ca nu mai pot sta in picioare.

Si, inainte sa inchei, imbratisez si urez din tot sufletul

La multi si binecuvantati ani, cu sanatate si bucurii duhovnicesti tuturor celor ce poarta numele Sfantului Andrei. Sfantul Sa va ocroteasca intotdeauna.

Ei bine, aceasta a fost prima zi la Iasi. Acum, ma retrag la un film de Craciun.

DESPRE POST

 

SCOPUL POSTULUI-IV

“Nevointa, omorarea trupului si masura infranarii de la hrana si bautura se fac in principal pentru neinfranare, nu pentru silirea gandurilor.” (Sfantul Grigorie Palama)

“In rugaciune, in post, in priveghere si in orice alte fapte crestine nu aflam scopul vietii crestinesti. Ele slujesc doar ca mijloace pentru atingerea lui.” (Sfantul Serafim de Sarov)

“Daca primiti mai mult dintru postul cel dumneziesc sa postiti; daca primiti mai mult din milostenie, faceti milostenie. In acest chip, despre toate virtutile faptuite pentru Hristos sa socotiti voi.” (Sfantul Serafim de Sarov).

“Nevointa postului este de folos si de trebuinta nu doar pentru trup, ci este de folos si de trebuinta intai de toate pentru minte si inima.”(Sfantul Ignatie Briancianinov)

 

 

(Sfintii Parinti despre Folosul si Puterea Postului)

DESPRE POST

 

SCOPUL POSTULUI-II

“Cand postesti sa nu te gandesti la osteneala postului, ci la usuratatea lui si astfel vei birui postul.”(Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Scopul postului este impartasirea curata cu Sfintele Taine. Daca in vremea postului nu implinim aceasta randuiala, atunci in zadar ne ostenim fara sa dobandim cununa si rasplata postului.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Ia postul ca insotitor al tau pentru intreaga viata, ca el sa te pazeasca pe tine si sa te izbaveasca de moarte, sa te izbaveasca de ispite si sa te duca pe tine catre limanul Imparatiei Cerurilor.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Postul cel adevarat este infranarea de la pacat”. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Postul ne indeamna pe toti sa lucram si sa semanam cele bune. El nu indeparteaza de la sine nici pe femei, nici pe batrani, nici pe tineri, nici chiar pe copii. Tuturor le deschide poarta, pe toti ii primeste, ca toti sa se mantuiasca asemenea ninivitenilor.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

 

 

(Sfintii Parinti despre Folosul si Puterea Postului)

BLOG DE NOIEMBRIE

 BLOG DE NOIEMBRIE – ZIUA 20

Week-endul a trecut si a fost ca un maraton sau ca in poezia lui Toparceanu “a trecut acceleratul”. Numai ca, acest week-end a adus in sufletele noastre multa, multa bucurie.

Pe langa faptul ca am reusit sa facem tot ceea ce ne-am propus, am fost iar impreuna cu copiii. Sambata dupa-amiaza, noi fetele (eu si Adi), acompaniate de Matei am reusit sa coacem briosele pentru comanda. Totul s-a facut cu distractie si bucurie. Cat noi am copt, Matei a reusit sa scoata tot din sertarele la care ajunge. Cand treaba era in toi, a venit si bunicul intr-o scurta vizita prin bucatarie😃

Seara ne-am strans cu totii la o saramura de peste si un peste prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi. 

Duminica, alta zi, alte bucurii. Stiam ca la biserica Sfantul Ilie se sfinteste o icoana a Sfantului Stelian si am mers acolo la Sfanta Liturghie. Mai multe despre aceasta icoana, intr-o noua postare.

 Cu surprindere am vazut ca pe masa pentru prinoase se aflau, pe langa alte bunatati si…..briosele. Doamna care le-a comandat voia sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru toate si parintele ii spusese sa aduca un pomelnic (pe care l-a pomenit de mai multe ori la Sfanta Liturghie) si sa daruiasca si ceva. Dansa a ales sa daruiasca o briosa si un acatist “Slava lui Dumnezeu pentru toate”. Mi-a placut tare mult ideea dansei si am retinut-o.

Pranzul l-am servit impreuna la restaurant. Ni s-au alaturat si Mihai cu Denisa.

Dupa ce i-am pregatit pe copii si au plecat spre casutele lor eu si “domnule Radule” am incheiat seara cu un castron de floricele, un pahar de vin si un film bun: “Intoarcere la Christmas Creek” – un film cu actori frumosi, bucurie multa si zapada si mai multa.

Aaa, si am reusit sa pozam pe micul print cu jacheta.

 In Ploiesti zi autentica de toamna, inchisa, mohorata, umeda. Foarte buna pentru stat la gura sobei sau la caldurica si lucrat sau citit.

Gandurile sunt indreptate spre mica noastra calatorie la Iasi. Azi trebuie sa fac lista cu ceea ce avem de vizitat.

DESPRE POST

 SCOPUL POSTULUI-III

“Scopul postului nu este acela ca noi sa ne abtinem doar de la hrana, ci ca mancarea pregatita pentru noi sa o impartim saracilor.” (Sfantul ioan Gura de Aur)

“Nu pacatuiesti doar ca nu postesti, ci pacatuiesti si ca postesti, nefacand cele ce se cuvin Domnului in vremea postului.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Postim ca sa nu pacatuim si ca sa ramanem intru cele pe care le-am dobandit” (Sfantul Ioan Gura de Aur).

“Postul ne imbraca intru nemurire si ne adauga pe noi ingerilor. Prin nimic altceva nu ne asemanam puterilor ingeresti ca prin post.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

 

 

(Sfintii Parinti despre Folosul si Puterea Postului)

BLOG DE NOIEMBRIE

 

BLOG DE NOIEMBRIE – ZIUA 17

Se apropie week-endul cu pasi repezi si nu stiu cat voi reusi sa scriu pe blog, pentru ca sunt multe de facut intr-un timp relativ scurt: mancarica pentru saptamana viitoare, un numar destul de mare de briose de post pentru o comanda, bagajul pentru calatoria de la…..Iasi, repetitii cu copiii de la centru si, cel mai important, il avem in vizita pe Matei.

Dam Slava lui Dumnezeu pentru toate si ne rugam sa ne dea putere sa le rezolvam.

Avand in vedere ca sunt zile cu dezlegare la peste, meniul este urmatorul:

Icre de peste, pateuri cu dovlecei si ketchup, chiftelute cu soia (o delicioasa reteta de la prietena Iasmin de pe grupul Sarea Ortodoxiei), ciorbita de fasole boabe, saramura de peste, mancarica de spanac si negresa de post.

Nici ieri nu am reusit sa scriu, pentru ca, de la serviciu am pornit spre Bucuresti pentru cateva cumparaturi si am ajuns acasa destul de tarziu, obositi si infometati. Pe drum am mai lucrat la paturica lui Matei, pe care sper sa o termin cat mai repede.

 

Cand am ajuns acasa, am pus repejor masa si ne-am uitat la un film cu tema de Craciun pe Netflix – “Jurnalul lui Noel” pe care vi-l recomand din suflet.

Este un film in care se gasesc de toate: suferinta, frustrare, jertfa pentru binele celor dragi si, nu in ultimul rand, o frumoasa poveste de dragoste.

Aseara vorbeam cu sotul meu cat de rau imi pare ca nu am reusit sa ii fac poza la jacheta lui Matei. Si, ce credeti? A facut el, dar nu a zis nimicut. Mi-a spus ca nu este foarte reusita (in sensul ca nu reiese foarte bine culoarea acesteia), dar mai bine decat nimic. voi inlocui poza cand voi primi alta de fiica mea.😀

In Ploiesti vremea este placuta: ceva nori, putin soare si nu foarte frig. Numai buna pentru gatit si copt.

Gandurile se indreapta deja spre Craciun. Abia astept sa revin de la Iasi (nici nu am plecat:😊) si voi incepe sa fac ceva decoratiuni de Craciun si sa amenajez casuta.

Va doresc un week-end minunat.

CUVANT DE FOLOS

 

 

CUVINTE DE FOLOS PENTRU MIRENI (III)

“-Multi credinciosi spun ca au slabit in rugaciune si nu se mai pot ruga. Ce sa facem ca sa avem ravna si evlavie pentru rugaciune.

-Credinciosii nu trebuie sa inceteze a se ruga macar cu mintea. Aceste momente de vid, sau de urcus, sau de coboras, se constata si-n lumea sfintilor, pentru smerenia lor.

Dumnezeu cumpaneste darurile cu fiecare, pentru un echilibru duhovnicesc. Unii pierd din calitatea rugaciunii, altora, care s-au rugat cu smerita inima, le-a venit un fel de mangaiere, iar apoi cu parere de sine se roaga sa le vina numai mangaieri, si este o simpla amagire, un fel de a se targui. Astfel de mangaieri pot veni si de la diavolul, ca simti falsa satisfactie a amagirii.

Diavolii sunt bucurosi sa te tina in starea aceasta de falsa linistire, ca tu sa ramai insensibil fata de adevarata managaiere a unei rugaciuni rupte, fara interes si fara oprire. Roaga-te smerit s-aduci pe Dumnezeu in inima ta, decat sa te inalti cu mintea si sa te ratacesti cumva pe sus. Ca mai bine este sa nu fii nimic decat sa fii eroul altcuiva si nu al lui Hristos.

De rugaciune avem nevoie fara de incetare, pentru ca este cuviincioss a fim mereu cu Dumnezeu. Si apoi suntem panditi de cel rau, de asemenea, fara incetare.

Mila lui Dumnezeu este cu noi, sa nu se teama nici o inima plecata, caci suntem rascumparati cu Sangele Mantuitorului si pretuim deci cat pretuieste El.

Sunt multi care, daca se roaga cineva din ai lor sau multi alti traitori crestini, se amagesc sa creada, macar ca traiesc intr-o condamnata nepasare, ca vor avea si ei fericita binecuvantare a acelora. E bine sa se stie din vreme ca, prin florile lor, buruienile campului se roaga in zadar sa fie iertate de coasa.

“Nu este rusinos pentru un om a cadea strivit de dureri, ci e rusinos de a muri nepasator si istovit de placeri””

(sursa: arhimandrit Arsenie Papacioc – Mici indemnuri spre mantuire)

DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 

 

SIMPLITATEA

“Parintele Paisie, intr-una din zile a fost cautat de catre un credincios, iar intalnirea si felul in care s-a petrecut discutia au fost minunate, fiind consemnate intr-o carte:

“Odata, la Slatina, venise un credincios care l-a intrebat din intamplare chiar pe el:

-Vreau sa-l vad pe Parintele Paisie, unde este?

Si el a raspuns:

-Ei, nu este aici! Parintele Paisie a plecat!”

Dar uitandu-se la crestin cum a plecat dezamagit si fiindu-i mila de el, l-a strigat:

-Mai crestine, vino sa stai de vorba oleaca cu mine! Iaca eu sunt!

-Mata esti parinte? intreaba crestinul.

-Ei, iaca mai gresesc si eu.”

Mi-a placut mult relatarea! In ea gasim de toate: mila, umor, iertare, firesc, iubire, simplitate. Drag trebuie sa fi fost parintele Paisie celor ce l-au cunoscut!”

 

“Asa era parintele Paisie: smerit, balnd, tacut, intelept la cuvant, foarte milostiv si iubitor de aproapele, intotdeauna cauta pacea cu toti si iubea linistea. Nu-i placea sa traiasca intre multi si isi ascundea viata si nevointa. Nimeni nu stia cum se roaga in chilie, ce lucrare are mintea si inima lui, cat sta la masa si cat se odihneste. Pe langa liniste, iubea mult si pe fiii sai duhovnicesti, pe care ii primea la spovedanie la orice ora din zi si din noapte si purta mare grija de mantuirea lor. El nu era prea aspru de canoane, ca tinea cont de asezarea sufleteasca a fiecaruia si era bland cu toti, preum spunea Sfantul Efrem Sirul ca” chipul aducerii la pocainta este numai al blandetii”. Cu iertarea, cu rabdarea si blandetea lui a castigat mii de suflete, jertfindu-se pe sine pentru altii”.

 

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasuia iubirea).

BLOG DE NOIEMBRIE

 

BLOG DE NOIEMBRIE – ZIUA 15

Doamne, ce repede trec zilele. In fiecare zi mi-am propus sa scriu pe blog, nu am reusit si iata ca deja am sarit de la ziua 9 la ziua 15. Dupa ce am terminat curatenia, mi-a venit ideea de a schimba pe ici, pe colo in bucatarie, astfel incat sa imi fie mai usor cu borcanelele de condimente sau cu asezarea cratitelor. Deci, bucataria s-a transformat intr-un mic santier.🤣

Ca sa recuperez ceea ce am promis si nu am facut la timp, in week-endul ce tocmai a trecut am reusit sa ii fac un mic parastas si bunicii din partea tatalui, celei care m-a crescut pana la varsta de 6 ani.

Se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna, prin urmare am inceput repetitiile cu copiii de la Centrul Parohial. Repetam cu spor o mica sceneta despre Nasterea Domnului. Anul acesta vom incerca sa mergem cu ei si la colindat. I-am anuntat si sunt tare incantati.

Pe langa programul de la serviciu si cel administrativ-gospodaresc, am reusit sa termin si jacheta lui Matei.

Slava Tie Doamne, pentru toate.

Afara chiar a venit toamna, cu ploaie, ceata si frig. Insa este vremea ei si ne bucuram pentru aceste zile ce ne indeamna sa lasam “motoarele” la o viteza mai mica. In casa, in aceste zile miros de paine coapta, de gutui, dovleac si mere coapte.

Gandul nostru se indreapta spre zilele libere din perioada 30 noiembrie-4 decembrie. Avem ceva mancarici la talpi si ne tot gandim incotro sa pornim.

CUVINTE DE FOLOS

 

CUVINTE DE FOLOS PENTRU MIRENI (II)

“-De ce ne temem de moarte si cum putem spori in bucuria vesnica?

-Se tem toti cei care nu s-au pregatit deloc pentru o viata in Hristos. Dar nu este rau ca se tem, ca prin aceasta se recunoaste viata vesnica si “frica este un inceput de intelepciune”. Si asa vor pune primii pasi spre cunoastere si vor simti mireasma adunand flori din gradina duhovniceasca a Bisericii lui Hristos. Se spune ca sunt trei categorii de mantuiti: intai, categoria fiilor, care isi dau silinta din iubire pentru Hristos. A doua este categoria negustorilor, adica aceia care fac fapte bune pentru plata de la Hristos. Si a treia categorie este a robilor, care fac de frica cele ale lui Dumnezeu. Ce bine ar fi sa ne depasim mereu, sa ne silim, ca este singura vreme cand bataia inimii noastre poate cuceri intreg cerul! Ce zici, frate crestine? Te prinzi sa te silesti la o alergare salvatoare si la o ajungere atat de laudata de nesfarsitele cete ingeresti si sa vezi slava Maicii Domnului, care, nestiuta de tine, te-a plans si te-a ocrotit, si-n cinstea aceasta, in lumina cerurilor deschise, te va incununa ca pe un biruitor Hristos Dumnezeu? Cu adevarat spune Sfantul Apostol Pavel ca:”nu sunt vrednice patimirile vremii de acum de a se asemana cu slava cea viitoare, care va sa se descopere intru noi”. “Sfarsitul filosofiei este sa stii ca trebuie sa cre\i” (citat din Emanuel von Geibel) si sa stii sa mori linistit.

(sursa: arhimandrit Arsenie Papacioc – Mici indemnuri spre mantuire)