FOLOSUL NECAZURILOR

 

FOLOSUL NECAZURILOR

“Necazurile ne slujesc noua ca ajutor intru pazirea poruncilor lui Dumnezeu.” (Avva Iasia).

“Necazurile sunt precum hrana si exercitiile mai inainte de lupta, care il apropie pe nevoitor catre slava cea parinteasca.” (Sfantul Vasile cel Mare)

“Cum medicul, desi produce suferinta si durere trupului, cu toate acestea se arata binefacator, caci se lupta cu boala si nu cu bolnavul, tot un astfel de bine si Dumnezeu face atunci cand pedepseste o parte spre mantuirea intregului.” (Sfantul Vasile cel Mare)

“Aurul se incearca in cuptor, iar virtutea in necazuri. Adeseori, necazul este o stare mai usoara de nevatamare.” (Sfantul Grigorie Teologul).

  

(Sfintii Parinti despre Biruirea Necazurilor)

BLOG DE NOIEMBRIE

BLOG DE NOIEMBRIE – ZIUA 3

Azi a fost o zi cu de toate. Dimineata i-am dat colegei prajturelele. 

La serviciu a fost o zi linistita si cu multa bucurie in birou. Nu-mi venea sa cred. De obicei este o atmosfera incarcata, de parca abia ne suportam unii cu altii. Si nu suntem multi, doar 6 cu sefa cu tot. Ei bine azi toti am fost relaxati, am vorbit despre tot si despre toate. Chiar am glumit si ne-am amuzat. Iar hartiile au fost rezolvate cu mult mai mult spor. Zi scurta, asa ca de la serviciu direct acasa, cu gandul sa calc, numai ca, afara fiind umezeala, in casa cald si placut, paturile nefacute, numai bine ca am tras un somnic dulce de 2 ore. Ne-am trezit amandoi odihniti si “ne-am inghitit galbensul” in acea perioada de relaxare de 30 minute, dupa care la treaba: Al meu sot a intrat in bucatarie la spalat de tavi, platouri, etc si la curatat de cartofi, iar eu m-am apucat de calcat. Dupa 2 ore ce calcat intens, am reusit sa calc doar varful mormanului de rufe. Voi continua probabil maine. Tocmai cand am terminat de calcat si am pregatit masa, a sosit Matei cu ai lui parinti. Am mancat impreuna, iar acum dorm toti, iar eu sunt alaturi de voi.

Asa ca, sunt recunoscatoare pentru ploaia de azi, pentru veselia de la serviciu, pentru odihna si calcatul rufelor, ca si pentru vizita lui Matei, dragul bunicii drag.

Dimineata, cand ne-am trezit ploua atat de tare, incat am crezut ca va tine aceasta ploaie cel putin cateva zile. Din pacate a tinut doar cateva ore, dar dam Slava lui Dumnezeu si ne rugam in continuare. Pe urma ziua a fost insorita si frumoasa.

Gandurile azi m-au dus inapoi cu 32 de ani, intr-o zi de toamna tarzie, placuta, cu soare, insa cu multa zapada. Este ziua in care eu si sotul ne-am cununat la biserica. O zi plina de bucurie. Si azi imi aduc aminte cum am iesit in parcarea din fata blocului pentru a dansa “apa” impreuna cu nuntasii. Totul in jur inspira veselie si bucurie: vremea insorita, glasurile copiiilor care se dadeau cu sania pe un mic derdelus din apropiere, lautarii si nuntasii si, nu in ultimul rand noi (eu si sotul), bucurosi si emotionati pentru inceputul de viata in doi. Parca totul a fost ieri.

Este destul de tarziu, asa ca va spun noapte buna. Eu voi mai tricota putin la lumina calda a veiozei. 

DESPRE DRAGOSTE

 

DRAGOSTEA DUPA TRUP

 

“Dragostea trupeasca, betia, gelozia si indracirea sunt aceleasi intru sine. Cand ele vin in cineva, mintea aceluia este distrusa”. (Sfantul Grigorie Teologul)

“Cei e iubesc cele trupesti pe buna dreptate se rusineaza, iar cei ce asculta de acestea se vatama.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Cel ce se da pe sine dragostei neinfranate e mai de compatimit decat oricine altcineva.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Cugeta la frumusetea binecuvantarilor celor ceresti, si nu va patrunde in tinenicium dragostea pentru indulcirile cele trupesti.” (Sfantul Nil Sinaitul)

 

(Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste)

BLOG DE NOIEMBRIE

 

JURNAL DE NOIEMBRIE – ZIUA 2

Ei bine, prima postare din acest jurnal de noiembrie nu a fost conform provocarilor Irinei. Si aceasta pentru ca, dimineata incerc sa postez cuvantul de folos. Deci voi adapta putin provocarea luand in considerare si pe aceea a Corinei, aceea a recunostintei.

Si, cel mai bine este sa incep cu recunostinta pentru ziua de azi. Deci, sunt recunoscatoare ca am terminat prajiturile pentru coleguta mea. Sunt deliciose, iar maine vor deveni si foarte aspectuoase. Daca nu uit, poate reusesc sa le fac si o poza. Sunt recunoscatoare pentru ca am reusit sa mai si lucrez putin.

Vremea este schimbatoare: dimineata destul de frig, insa dupa-amiaza este chiar placut. Numai ca este nevoie de ploaie. Chiar vorbeam cu al meu sot ca ar fi bine sa incepem sa facem rugaciunea de seceta a Sfantului Ilie. Vom vorbi si cu parintele duhovnic si poate vom fi mai multi care sa ne rugam.

Ce gand mi-a venit azi in minte? Ei bine, tot rasfoind blogurile in asteptarea noilor postari, mi-am dat seama ca aceste postari sunt pentru mine ca o intalnire cu vechi prietene. Asa mi-am adus aminte ca, prima data cand am citit blogul Irinei am aflat si de comunitatea “Pilde”, o comunitate de femei ortodoxe. Mi-a placut tare mult sa fac parte din aceasta comunitate, insa nu am reusit sa ma integrez, doamnele cunoscandu-se de foarte mult timp. Totusi, asa am cunoscut-o pe Ionela, o doamna mai tinerica si pot sa spun ca si azi suntem foarte bune prietene. De aici s-a desprins o alta comunitate de femei ortodoxe - “Sarea ortodoxiei”. Fiind de la inceput aici, am “crescut” impreuna, am imbatranit impreuna.

Asa am cunoscut-o si pe Corina, un suflet cald, un om deosebit, lucru care se  simte si din postarile ei.

Tot asa am cunoscut-o si pe Daniela, un om deosebit, o luptatoare. Si alaturi de ele multe, multe alte femei de la care am avut multe de invatat si de care imi este dor.

Am cazut in borcanul cu amintiri dragi, insa este cazul sa inchid si eu calculatorul.

Va doresc o seara frumoasa.

DESPRE DRAGOSTE

 

DRAGOSTEA FATA DE VRAJMASI

 

“Hristos ne-a poruncit noua sa-i socotim prieteni pe aceia care ne vatama pe noi si in privinta banilor, si in privinta sanatatii trupesti, si in toate celelalte.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Daca iubesti nu doar pe cei iubiti, ci si pe cei care se vrajmaseasc impotriva ta, te asemeni dupa puterea ta Domnului.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Nu trebuie sa te socotesti pentru milostenie, caci binefacerile facute vrajmasului deschid pentru tine portile indraznelii inaintea lui Dumnezeu si ajungi la iertarea greselilor.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

 

(Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste)

BLOG DE NOIEMBRIE

 

JURNAL DE NOIEMBRIE – ZIUA 1

 

Imi place tare mult ideea Irinei ca in luna noiembrie sa scriem in fiecare zi, asa ca ma voi alatura si eu.

Azi a fost o zi incarcata. Pentru ca zilele trecute sotului i s-au rupt ochelarii, de la serviciu am mers la un centru de reparatii recomandat de un coleg. Doamne, sa ii dea Dumnezeu sanatate si colegului si doamnei care a reusit sa ii repare. Fiind ochelari cu lentila progresiva peste tot ne spuneau ca este nevoie de ochelari noi. Numai ca, doamna a cautat vreo jumatate de ora o rama care sa se potriveasca cu lentilele. Cat timp sotul a stat la reparat ochelarii eu am tricotat in masina.

Ne-am propus foarte serios sa luam atitudine impotriva kilogramelor in plus, asa ca, urmatoarea oprire a fost la Sala Sporturilor pentru o plimbare de o jumatate de ora. As fi vrut mai mult, insa timpul ne cam preseaza.

Ajunsi acasa, dupa perioada de relaxare (un alt lucru la care ne impunem sa nu renuntam), am inceput sa pregatesc prajiturile pentru o coleguta, care face sambata pomenirea de un an de zile de cand socrela ei a trecut la Domnul. Dumnezeu sa o ierte. Azi am facut foile. Cat timp eu am prajiturit, al meu sot a pregatit masa de seara: cartofi prajiti cu usturoi si mamaliguta. Ce pofta mi-a fost. Un deliciu de zile mari.

Acum, in timp ce scriu, tricotez si ma uit la filmul de pe Diva "Speranta de Craciun" (bine ca sunt reclame, ca sa pot termina postarea 😂).

La final de seara putin citit si la somn.

JUDECAREA APROAPELUI

 

PACATUL JUDECARII APROAPELUI (1)

 

Atunci cand vorbim despre judecare intelegem patima prin care condamnam, defaimam, umilim pe cineva sau pe mai multi, fie prin cuvintele rostite, fie prin actiunile noastre, fie chiar si numai prin gandurile pe care le avem. Este de la sine inteles, desigur, ca a critica pe cineva prin cuvinte sau prin diferite actiuni (si printr-o simpla strambatura a fetei putem face acest lucru) este mai de condamnat decat a judeca pe cineva numai prin gand, pentru ca in cel din ultim caz ne rezumam numai la noi insine neimplicandu-i si pe altii. Acest lucru nu inseamna insa ca, daca avem ganduri rele despre viata si activitatea aproapelui nostru si il condamnam numai in strafundul sufletului nostru, suntem nevinovati.

Cuviosul Dorotei ne explica clar ce inseamna exact judecarea aproapelui:

“Nimic nu il manie mai mult pe Dumnezeu, nimic nu il indeparteaza pe om de Acesta si nu il duce la parasire precum o fac cuvintele rele, judecarea si defaimarea aproapelui. Alt lucru este vorba rea, alt lucru este judecarea si alt lucru este defaimarea.

Vorbirea rea este atunci cand cineva transmite prin cuvinte pacatele aproapelui; de exemplu, cutare a spus minciuni, sau s-a maniat, sau s-a desfranat, sau a facut alte lucruri asemanatoare cu acestea. Spunand toate acestea deja acel om il vorbeste de rau, il barfeste pe aproapele sau, adica vorbeste cu rautate impotriva cuiva, discuta cu patima despre pacatele aceluia.

Judecarea consta in faptul de a condamna insusi omul despre care spunem ca este mincinos, sau manios, sau desfranat. Facand aceasta, criticam insasi aplecarea sufletului lui si tragem concluzii pentru intreaga lui viata spunand ca astfel este viata lui, acesta este el si asa il judecam; acesta este un pacat foarte mare. Este o mare diferenta intre a spune cineva despre altcineva ca s-a maniat si altceva a spune ca acela este un tip manios si sa traga astfel, cum am spus, concluzii pentru intreaga lui viata.”

In ceea ce priveste defaimarea aproapelui, Cuviosul Dorotei ne explica aceasta patima prezentand parabola vamesului si fariseului (Lc.18, 9-14):

“Fariseul din parabola, atunci cand se ruga si multumea Domnului pentru realizarile lui, nu spunea minciuni, ci adevarul. Nu a fost judecat insa pentru ca a multumit Domnului, deoarece avem obligatia sa multumim Domnului atunci cand ne-am invrednicit sa facem ceva bine, deoarece El a lucrat impreuna cu noi, ajutandu-ne la acel lucru. De aceea, asa cum am spus, nu a fost judecat fariseul deoarece a spus:”Nu sunt ca ceilalti oameni”, ci a fost judecat atunci cand si-a intors privirea catre vames si a spus:”Nu sunt nici ca acest vames de aici”. Atunci a pacatuit, deoarece in acest mod a criticat insasi persoana, a criticat aplecarea sufletului aceluia; cu o simpla expresie a judecat intreaga lui viata; de aceea vamesul a iesit din templu mai indreptat decat acesta. Deoarece nimic nu este mai greu, nimic nu face stricaciuni mai mari, dupa cum spun de multe ori, decat a judeca pe cineva si a condamna pe aproapele sau”.

Fapta de mai sus a fariseului constituie un exemplu clar de defaimare a aproapelui, adica de dispretuire totala a acestuia, de anihilare a personalitatii lui.

 

(Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti-arhimadrit Vasilios Papadari)

POVESTIRE

 

SFANTUL EFREM CEL NOU

Un an de zile l-am rugat pe Sfantul Efrem sa ma primeasca la el fara bani. I-am spus Sfantului ca atunci cand am avut bani i-am dat diavolului prin lucruri lumesti, trecatoare, iar acum as vrea sa merg la el, dar nu am bani. Dupa un an a venit un barbat crestin, ghid. Acesta ii spune parintelui ca ar vrea sa faca ceva pentru dumnealui, dar sa nu dea alimente, bani, ci altceva.

Parintele il intreaba daca mai face pelerinaje in Grecia. Acesta ii spune ca da. Atunci parintele ma cheama si ii spune:”Daca vrei sa faci o fapta buna, ia-o pe baba asta cu tine la Sfantul Efrem cel Nou (am saizeci si patru de ani). “Cu bucurie!, a raspuns. Pe data de 2 mai.” Am inceput sa plang si am plecat la chilie, dar apoi m-am intors hohotind si spunandu-i parintelui: “Parinte, un an de zile l-am rugat pe Sfantul Efrem sa ma primeasca la el fara bani si m-a primit de ziua lui. Pe 5 mai sunt acolo”.

Abia asteptam intalnirea. Am ajuns seara la Vecernie. Lume foarte multa. Afara, la o icoana a Sfantului, am ingenunchiat si m-am rugat. Cand m-am ridicat, nu mai era nimeni. Eram singura. Am zis: ”Acum e momentul sa merg in biserica la Sfantul”. M-am dus la Sfanta racla si m-am asezat la picioare. Cand m-am uitat era coada ca la Sfanta Parascheva si un grec ii trecea pe rand sa sarute Sfintele Moaste. Atunci am realizat ca Sfantul imi eliberase calea. Acolo ii multumeam si spuneam:”Sfinte Efrem, am venit, sunt aici ca tu m-ai primit si m-ai ajutat.” Vorbeam cu Sfantul. Nu va imaginati ce bucurie. O maicuta stergea geamul Sfintei Racle si se uita tare urat la mine ca stateam acolo. Dar eu ii zambeam si rugam pe Sfantul sa o imbuneze, ca nu fac nimic rau. Ea nu ajungea sa stearga geamul pana la picioare si i-am facut semn ca pot sa sterg eu, dar s-a strambat la mine. Eu i-am zambit si i-am spus Sfantului:”Sfinte Efrem, eu nu voiam decat sa sterg unde ea nu ajunge, imbuneaz-o tu”. Atunci imi arunca vata si eu i-am multumit Sfantului.

Dupa toate acestea, se apleaca maicuta peste racla, ia o floare si mi-o daruieste. Am inceput sa plang si am spus:”Multumesc, Sfinte Efrem. Aceasta este o floare de la tine prin mana ei”.

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

PROVOCARE-ULTIMA SAPTAMANA

 

CAMINUL TAU, UN COLT DE RAI – ULTIMA SAPTAMANA – A CINCEA

 

Ultima saptamana a fost dedicata rasfatului.

Andreea si Matei au fost in vizita la surioara mea la Brasov, iar duminica s-au intors la ei acasa. Gata cu santierul, centrala a fost montata, iar casa curatata lacrima.

Sotul a fost foarte simpatic cand m-a intrebat ce tema avem in aceasta saptamana. Cand i-am raspuns ca tema este rasfatul, a fost foarte prompt: superrr, de la serviciu, ma voi relaxa din plin citind si savurand cate o cafeluta si un pahar de vin.

In primele zile ale saptamanii am vizionat impreuna filme cu tema de craciun, (eu tricotand in acelasi timp) si am citit mai mult. Tot in prima parte eu am facut o scurta vizita la coafor si cam acesta a fost rasfatul, pentru ca in cea de-a doua parte a trebuit sa pregatim tot ceea ce trebuia pentru pomenirea mortilor.

Ca o concluzie la aceasta provocare, vreau sa spun ca ne-a prins foarte bine la amandoi. Am devenit putin mai grijulii cu noi, pastrand acel timp de rugaciune de o jumatate de ora. Am devenit mai organizati. Dimineata, la micul dejun de la serviciu, stabilim ce avem de facut dupa-amiaza, astfel incat sa avem si ceva timp liber. Pana acum nu luam in considerare timpul liber. Toate acestea au dus la faptul ca am avut spor mai mult, fiind mai odihniti.

Multumesc Irina pentru aceasta provocare.

DESPRE DRAGOSTE

 

DRAGOSTEA DE DUMNEZEU - II

 

“Sufletul care iubeste pe Dumnezeu intru Acesta dobandeste odihna”. (Sfantul Isaac Sirul).

“Inima care simte dragostea de Dumnezeu nu poate sa amestece in ea ceva din cele schimbatoare”. (Sfantul Isaac Sirul).

“Cel ce iubeste pe Unul Dumnezeu, pe toti ceilalti ii lasa deoparte si, temandu-se doar de Acesta, de nimic altceva nu se teme’. (Sfantul Teodor Studitul)

“Cand omul izbandeste in iubirea catre Binefacatorul sau, Insusi Binfecatatorul se afla intru sine, caci El pe deplin e inlauntrul celui pe care il iubeste”. (Sfantul Simeon Nou Teolog)

 

(Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste)