ARCHIA SI IMPREJURIMILE

CONCEDIU IN HUNEDOARA – PRIMA ZI

Ufff, ce repede trece timpul. Parca am fost in concediu acum 10 ani si nu acum 10-15 zile. Da, in perioada 13-19 octombrie am fost in concediu foarte aproape de Deva, pentru ca ne-am dorit sa vizitam si aceasta parte superba a tarii foarte putin “cercetata” de noi.

          Si, asa cum v-am obisnuit deja, in prima postare va spun de locatia aleasa, de dragostea cu care multi stiu sa faca turism si chiar turism de calitate. Ma enervez foarte tare cand aud: “la noi este jecmaneala”, “in Romania nu gasesti nimic frumos” si multe astfel de rautati. Ei bine, va spun ca nu este adevarat, ca se gasesc numeroase locatii frumoase, elegante, unde totul este facut cu bun gust, unde te simti ca acasa. Si astfel de locatii sunt pentru toate buzunarele, in toate colturile tarii.

          Dar sa revin la concediul de vis. Locatia aleasa a fost bineinteles, un conac -Conacul Archia. Amplasat chiar la iesirea din orasul Deva, ascuns de dealurile din jur, se arata dintr-o data falnic si elegant.

          De cum intri in curte, te inconjoara o atmosfera de pace si liniste, de relaxare. Totul in jur parca iti sopteste sa lasi grijile si problemele la poarta si sa te bucuri din plin de tot ceea ce ti se ofera. Din parcare se poate vedea manejul cailor, iar in drumul spre receptie am admirat piscina si locul de relaxare.

          Ajunsi la receptie, foarte repede si cu foarte multa amabilitate am fost cazati la camera dorita de noi – FRUNZE, o camera luminoasa si foarte frumoasa, in care ne-am simtit cu adevarat rasfatati.

          Cand esti in trafic, mai ales cand ajungi in zone noi, atentia si concentrarea sunt atat de mari incat foamea si oboseala nu se fac simtite foarte tare Mai rontai ceva, mai bei o cafea si mergi mai departe pentru a ajunge la destinatie. Dar, dupa 8 ore de mers, cand ajungi intr-un astfel de loc, prima care se face simtita este foamea, asa ca, dupa un dus rapid, am coborat la restaurant. Aici am fost intampinati de tineri frumosi si extrem de politicosi care ne-au servit cu multa placere. Imi dadea o stare de bucurie cand le multumeam pentru ceva, iar ei raspundeau mereu “Cu drag”. I-am adorat si ii felicit pentru modul lor de comportament, pentru rabdarea si profesionalismul cu care s-au manifestat de fiecare data, chiar si cu unii clienti care duceau pretentiile dincolo de ridicol (bine ca sunt foarte putini astfel de clienti).

          Mancarea a fost mai mult decat delicioasa si foarte variata. Asa cum am citit in meniul prezentat si, asa cum proprietarii spun pe site-ul conacului, Restaurantul Carol este dedicat bunicului si este locul unde se incearca recuperarea valorilor si traditiilor gastronomice.

diverse bruschete

cotlet de berbecut

supa de vita cu hrean si ardei iuti

Babgulyas (ciorba de fasole in stil unguresc)

          Dupa o masa copioasa, fiind o seara calda de octombrie, ne-am plimbat, am admirat copacii plini de frunze ce bucura ochiul cu frunzele lor multicolore, in numeroase nuante, dupa care am savurat o cafeluta asezati comod langa piscina.

          La Archia totul a facut ca, pentru cateva zile, sa ne simtim in lumea boierilor si a domnitelor: designul interior (unde lucruri vechi ce pareau pierdute au fost puse in valoare alaturi de cele noi), modul cum am fost tratati (sentimentul a fost acela de musafiri si nu turisti), ca si intreaga atmosfera.

imagini din spatiile comune

          Foarte multe informatii si detalii despre aceasta frumoasa locatie gasiti pe site-ul conacului.

Va recomand sa popositi la conacul Archia si sa va bucurati de ospitalitatea oferita.

WEEK-END DE POVESTE

WEEK-END DE POVESTE

Povestea s-a „desfasurat” la conacul Bratescu in perioada 6-8 septembrie, luna de toamna, numai buna pentru plimbari. Ea a inceput de la drumul parcurs, a continuat cu primirea facuta si, mai ales la timpul petrecut acolo. Daaar….sa o luam cu inceputul.

          Vineri, dupa o zi destul de grea la serviciu, ne-am facut bagajele pregatindu-ne sa plecam la Bran. Chiar ne gandeam ca va trebui sa avem foarte multa rabdare, indiferent daca am fi ales ruta pe Valea Prahovei sau pe Cheia. Insa, sotului i-a venit minunata idee de a plecat pe ruta Targoviste-Razvad-Campulung-Moeciu, o ruta ceva mai lunga dar, am sperat noi, ceva mai putin aglomerata. Si asa a si fost. A fost un trafic putin mai intens pana la Targoviste insa, de acolo, prietenul nostru „Waze” a ales multe scurtaturi care au facut ca drumul sa fie o placere. Printre dealuri si munti, pe o sosea buna, pe care ne-am intersectat cu cateva masini, admirand un peisaj de vis, am ajuns la Bran. Ne-am dat seama ca prietenul nostru chiar a facut ca drumul sa fie mai scurt decat calculasem noi si foaaarte placut.

          Am ajuns in jur de ora 18,00. Conacul se afla foarte aproape de centrul orasului, dar intr-o zona extrem de linistita. Si... povestea continua cu primirea facuta de gazdele noastre. De cum am intrat, am fost intampinati de un domn foarte amabil, zambitor, care n-ea intrebat cum am calatorit si ne-a servit, din partea casei, cu o delicioasa palincuta si o parfumata visinata. Dupa toata agitatia zilei, in momentul in care am ajuns, cea mai mare dorinta a mea era aceea de a savura o cafeluta pe terasa si de a ma bucura de mangaierile ultimilor raze ale soarelui caldut de toamna. Asa ca, am intrebat, putin cam sceptici, daca au cafea fara cofeina. Am spus sceptici, pentru ca sunt multe vile care nu au. Aici, nici nu s-a pus problema, astfel ca, pana ne-am cazat si am dus bagajele la camera, cafelutele au fost gata.

          Dupa ce ne-am tras sufletul si, intr-un decor de vis, am savurat visinata si palinca, o domnisoara numai zambet a continuat povestea si ne-a insotit pana la camera. Am fost cazati la camera 3 - Imperial Suite. Daca intrati pe site-ul conacului o sa puteti admira camera. Fotografiile corespund exact cu realitatea. Ce nu va pot spune aceste fotografii este atmosfera relaxanta a camerei, cat de comod a fost patul, cat de comode au fost fotoliile, atat cele din interior, cat si cele din balcon. Nu va pot spune sentimentul pe care il ai: acela de a te simti rasfatat, de a te simti cu adevarat musafir la conac si nu un turist oarecare.

          Toata aceasta atmosfera de calm, liniste, frumos si bun gust a facut ca, in mod automat sa ne „resetam” si noi astfel ca, inainte de orice, ne-am asezat confortabil pe canapeaua din balcon si am admirat intunericul care, incet-incet cuprindea totul. Cred ca am fi stat mult si bine pe balcon daca burticile noastre nu ar fi dat semne ca e vremea cinei. Am coborat la restaurant, care, reprezinta,de fapt, parterul conacului si este amenajat ca un salon de primire. Aici era o atmosfera insufletita de ceilalti musafiri ai conacului, atmosfera care m-a dus putin in timp, semanand foarte mult cu cea a serilor literare organizate candva de domnul Bratescu. Am simtit ca timpul s-a oprit in loc.

          Ma plec in fata bucatarului si ii multumesc pentru preparatele delicioase pe care le-am savurat. Totul este pregatit cu dragoste si pasiune, cu mult respect fata de musafiri, mancarurile servite sunt "specific romanesti, dar reinterpretate intr-o abordare actuala", asa cum ne spune chiar el in meniul prezentat. Cea mai mare surpriza a fost insa, la micul dejun, cand am fost rasfatati cu delicatese: rulada cu carnita si cu ciuperci, crema de branza cu hrean si boia doar usor picanta, dovlecei pane, pate de ficat de casa (da, ati citit bine pate-ul era facut in bucataria conacului), chiftelute delicioase cu gust de verdeata proaspata, branza usor afumata. Nu au lipsit nici dulciurile: chec facut ca la mama acasa, prajitura cu gem si glazura de bezea. Yummmmm, numai bunatati. Cand ajungeti aici, sa savurati ciorba de burta, pastrama de oaie la tigaie si carnea la garnita. Acestea sunt doar cateva din delicioasele preparate. 

pastrama

carne la garnita

Aaaa, daca este vara (si nu numai), nu uitati sa comandati delicioasa inghetata asortata de casa: vanilie si cacao cu ciocolata. Da, ati inteles bine: chiar este facuta in bucataria de la conac. Un deliciu.

          Asa cum ne stiti, in acest week-end aveam un program incarcat, sa vizitam cat mai multe, inclusiv Castelul Bran, dar am taiat totul de pe lista si doar ne-am relaxat.

          Sambata dimineata, am pornit pe jos spre Castelul Bran, cu intentia de a-l vizita. Cand am vazut cata aglomeratie este, cati turisti, ne-am razgandit, asa ca am vizitat doar muzeul satului amenajat in apropiere, dupa care ne-am intors la conac.

A fost singura iesire. In rest plimbarile au fost in jurul conacului, pe ulite de sat, admirand casute delicate ascunse printre pomi, gospodarii meticulos organizate. Ne-am delectat cu latratul cainilor, cantecul cocosilor si zumzetul albinelor.

          Duminica, cu mult regret in suflet ca perioada de sejur nu a fost mai lunga, am pornit spre casa. Bineinteles ca am evitat din nou Valea Prahovei si ne-am intors acasa prin statiunea Cheia.

JUDETUL VALCEA

MINIVACANTA DE ADOMRIREA MAICII DOMNULUI – ULTIMA ZI

Un nou rasarit de soare, o noua zi numai buna pentru plimbare. De data aceasta ruta a fost: Voineasa-Obarsia Lotrului-Ranca-Novaci-Ramnicu Valcea-Frasinei-Voineasa.

          Destul de sceptici de ceea ce vom vedea, am pornit la drum. Numai ca, de data aceasta, totul a fost magnific, o adevarata splendoare.

Dar, sa o luam incet-incet. Prima escala am facut-o la Obarsia Lotrului pentru a mai vizita putin micuta manastire. De aici am pornit mai departe, spre statiunea Ranca, admirand un peisaj de poveste. Pe masura ce inaintam si urcam, peisajul se schimba destul de repede, astfel ca padurile de conifere cu brazii inalti si semeti, lasa usor-usor locul pasunilor si apoi al crestelor dezgolite.

Sunt sigura ca, atunci cand ajungeti in zona montana, priviti la crestele muntilor si va intrebati cum ar fi daca ati reusi sa ajungeti acolo. Ei bine, circuland pe Transalpina, exact asta se intampla. Se ajunge pana pe varful celui mai inalt masiv muntos si anume pasul Urdele la o altitudine de 2145 m. Aproapte tot drumul, pana la Ranca, se circula pe crestele muntilor.

          De fiecare data cand am facute scurte popasuri, senzatia a fost acceasi: de libertate, de descatusare. E minunat sa vezi ca deasupra este doar cerul, ca te afli pe capacul muntilor, ca ai ajuns pe “acoperisul” tarii si parca te pregatesti sa zbori mai departe. Te astepti sa dai mana cu Dumnezeu, atat de aproape pare cerul.

          Pe de alta parte, soseaua aflandu-se, in cea mai mare parte pe versantul muntilor, nu poti decat sa admiri, din mers (daca te lasa inima), frumusetile ce se afla in “albiile” foarte joase dintre munti.

          Datorita emotiei drumului si a frumusetii peisajului, nu-ti dai seama ca ti se face si foame. Dar, baciul Stefanu stie si te asteapta la stana lui, asezata acolo sus, cu bulz cald cu smantana si un carncior langa, cu delicioase tocanite de vitel sau oaie asezonate cu muraturi, dar si cu clatite cu gem de fructe de padure sau afine.

          Dupa ce ti-ai linistit foamea, pornesti mai departe, pe acelasi drum minunat. Abia acum am inteles de ce toti spun ca e frumoasa Transalpina. Le dau dreptate: este splendida. Te poarta spre cer, intr-un peisaj care iti taie respiaratia.

          De la Ranca spre Novaci, revenim spre zona unde incep copacii si lasam, cu regret, in spate toata splendoarea.

          Din viteza masinii, statiunea Ranca nu m-a impresionat foarte mult, dar cred ca ea devine spectaculoasa iarna, cand pensiunile si hotelurile insirate ca niste margele de-a lungul drumului, se umplu de turistii amatori de schi.

          Restul drumului l-am facut sub impresia a ceea ce am vazut si a emotiilor pe care le-am trait. Am ajuns la vila seara, infometati, dar gazdele erau pregatite si ne-au servit delicioasa saramura de pui.

          Dupa ce am mancat, ne-am retras la camera pentru a ne odihni, pentru ca a doua zi am pornit spre casa.

          A fost un sejur de vis, in care ne-am odihnit, ne-am plimbat si ne-am bucurat de minunata tara in care traim.