MINIVACANTA
DE ADOMRIREA MAICII DOMNULUI – ULTIMA ZI
Un nou rasarit de soare, o noua zi
numai buna pentru plimbare. De data aceasta ruta a fost: Voineasa-Obarsia
Lotrului-Ranca-Novaci-Ramnicu Valcea-Frasinei-Voineasa.
Destul de sceptici de ceea ce vom
vedea, am pornit la drum. Numai ca, de data aceasta, totul a fost magnific, o
adevarata splendoare.
Dar, sa o luam incet-incet. Prima escala
am facut-o la Obarsia Lotrului pentru a mai vizita putin micuta manastire. De
aici am pornit mai departe, spre statiunea Ranca, admirand un peisaj de poveste.
Pe masura ce inaintam si urcam, peisajul se schimba destul de repede, astfel ca
padurile de conifere cu brazii inalti si semeti, lasa usor-usor locul pasunilor
si apoi al crestelor dezgolite.
Sunt sigura ca, atunci cand ajungeti in
zona montana, priviti la crestele muntilor si va intrebati cum ar fi daca ati
reusi sa ajungeti acolo. Ei bine, circuland pe Transalpina, exact asta se
intampla. Se ajunge pana pe varful celui mai inalt masiv muntos si anume pasul
Urdele la o altitudine de 2145 m. Aproapte tot drumul, pana la Ranca, se circula
pe crestele muntilor.
De fiecare data cand am facute scurte
popasuri, senzatia a fost acceasi: de libertate, de descatusare. E minunat sa
vezi ca deasupra este doar cerul, ca te afli pe capacul muntilor, ca ai ajuns
pe “acoperisul” tarii si parca te pregatesti sa zbori mai departe. Te astepti
sa dai mana cu Dumnezeu, atat de aproape pare cerul.
Pe de alta parte, soseaua aflandu-se,
in cea mai mare parte pe versantul muntilor, nu poti decat sa admiri, din mers
(daca te lasa inima), frumusetile ce se afla in “albiile” foarte joase dintre
munti.
Datorita emotiei drumului si a
frumusetii peisajului, nu-ti dai seama ca ti se face si foame. Dar, baciul
Stefanu stie si te asteapta la stana lui, asezata acolo sus, cu bulz cald cu
smantana si un carncior langa, cu delicioase tocanite de vitel sau oaie
asezonate cu muraturi, dar si cu clatite cu gem de fructe de padure sau afine.
Dupa ce ti-ai linistit foamea,
pornesti mai departe, pe acelasi drum minunat. Abia acum am inteles de ce toti
spun ca e frumoasa Transalpina. Le dau dreptate: este splendida. Te poarta spre
cer, intr-un peisaj care iti taie respiaratia.
De la Ranca spre Novaci, revenim spre zona unde incep copacii si lasam, cu regret, in spate toata splendoarea.
Din viteza masinii, statiunea Ranca nu
m-a impresionat foarte mult, dar cred ca ea devine spectaculoasa iarna, cand
pensiunile si hotelurile insirate ca niste margele de-a lungul drumului, se
umplu de turistii amatori de schi.
Restul drumului l-am facut sub
impresia a ceea ce am vazut si a emotiilor pe care le-am trait. Am ajuns la
vila seara, infometati, dar gazdele erau pregatite si ne-au servit delicioasa
saramura de pui.
Dupa ce am mancat, ne-am retras la
camera pentru a ne odihni, pentru ca a doua zi am pornit spre casa.
A fost un sejur de vis, in care ne-am
odihnit, ne-am plimbat si ne-am bucurat de minunata tara in care traim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu