Anii pe care ii strabatem sunt foarte grei si foarte primejdiosi, dar in cele din urma va birui Hristos”

 

Azi incepe postul Sfintelor Pasti, o perioada in care ne infranam de la mancare si nu numai, o perioada in care incercam sa fim mai buni, sa facem mai multa milostenie si chiar sa ne rugam mai mult. Asa ca, in aceasta perioada, va propun sa ne incepem ziua citind cate un cuvant de invatatura al parintelui Paisie Aghioritul.

 

 

“Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu – inceputul intelepciunii este firca de Dumnezeu – ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte amtetiti. Si-au pierdut orientarea. Incet – incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?

Si vezi in toate tarile furtuna, ameteala mare. Sarmana lume – Dumnezeu sa se milostiveasca – fierbe ca oala-minune. Si cei mai mari cum lucreaza! Bucataresc – gatesc, le arunca pe toate in oala-minue si acum oala fluiera! Peste putin va sari supapa. Am spus unuia care avea o functie mare:”De ce nu luati aminte la unele lucruri? Ce va fi?”. “Parinte, imi spune, mai intai raul era ca putina zapada. Acum s-a facut un troian. Numai o minune poate ajuta.”. Dar in felul in care inteleg unii sa ajute intr-o situatie, fac troianul raului si mai mare. In loc sa ia unele masuri pentru invatamant, etc, ei fac mai rau. Nu cauta cum sa strice acest troian, ci il maresc. Vezi, la inceput zapada este putina. Daca se rostogoleste la vale se face un bulgare. Bulgarele, adunand alta zapada, lemne, pietre, etc, incet-incet se face mai mare si mai mare, si in cel;e din urma se face un troian mare. Asa si raul: putin cate putin a devenit troian si se rostogoleste. Acum e nevoie de o bomba ca sa-l spargi.

-Va nelinistiti, Parinte?

-Ah, mi s-a albit barba inainte de vreme. Pe mine ma doare de doua ori mai mult. O data ca prevad o situatie si strig ca sa prevenim un rau ce e pe cale sa se produca si o data pentru ca lumea nu da importanta – poate nu din dispret – si se petrece raul, iar apoi vine ca sa o ajut. Acum inteleg cat au suferit proorocii. Mucenici mai mari decat toti mucenicii, cu toate ca n-au murit toti cu moarte muceniceasca. Pentru ca mucenicii sufereau pentru putin, in timp ce proorocii vedeau o situatie si sufereau mereu. Strigau mereu, dar ceilalti ramaneau indiferenti. Iar cand venea vremea si ii ajungea mania lui Dumnezeu din pricina nepasarii lor, erau chinuiti si proorocii impreuna cu ceilalti. Cel putin atunci numai atata ii ducea mintea pe oameni. Il lasau pe Dumnezeu si se inchinau idolilor. Astazi, pe cat inteleg, este cea mai mare idolatrie.

            N-am constientizat ca diavolul s-a pus cu tot dinadinsul sa distruga fapturile lui Dumnezeu. A facut panaghia ca sa distruga lumea. A turbat, pentru ca a inceput sa intre in lume nelinistea cea buna. Este foarte salbaticit, pentru ca stie ca timpul lui e scurt. Acum face ca un criminal care atunci cand il inconjoara spoune:”Nu mai am izbavire!Ma vor prinde!” si sparge tot. Sau ca militarii care in vreme de razboi, atunci cand li se termina munitiile, scot sulita sau sabia si se arunca in lupta orbeste, spunandu-si:”Si asa suntem pierduti. Sa omoram cat putem mai multi.” Lumea arde. Pricepeti aceasta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de vapaie a aprins diavolul, incat de s-ar aduna toti pompierii, n-o pot stinge. Vapaie duhovniceasca. N-a ramas nimic. Numai de rugaciune e nevoie ca sa se milostiveasca Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci cand se aprinde un foc mare si pompierii nu mai pot face nimic, oamenii sunt nevoiti sa se intoarca la Dumnezeu si sa-L roage sa trimita o ploaie puternica pentru a-l stinge. Tot astfel si pentru vapaia duhovniceasca pe care a aprins-o diavolul, e nevoie numai de rugaciune ca Dumnezeu sa ajute.

            Toata lumea se indreapta spre o stricaciune generala. Nu poti spune: ”Intr-o casa s-a stricat putin fereastra sau altceva, ca sa o repar.”, ci toata casa este stricata. Toata casa este in dezordine. S-a stricat chiar tot “satul”. Situatia a scapat de sub control. Numai de sus mai este nadejde, la ceea ce va face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu sa lucreze cu surubelnita, cu mangaieri, cu palmute ca sa o indrepte. Lumea are o rana care s-a ingalbenit si trebuie sparta, dar inca nu s-a copt bine. Se coace raul, ca atunci in Ierihon cand a fost ars pentru “dezinfectie”.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)

Catehism Ortodox

SFANTA LITURGHIE (II)

LITUGRHIA CELOR CHEMATI: este partea intai a Liturghiei propriu-zse, la care – in vechime – puteau lua parte si cei chemtai (cateuhmenii), adica aceia care se pregateau sa intre in biserica crestina. Partea aceasta tine de la binecuvantarea de inceput a Sfintei Liturghii pana la cuvintele „Cei chemati iesiti.....”

Partile mai insemnate ale Liturghiei celor chemati sunt:

A Ectenia mare, care cuprinde mai multe cereri pentru trebuintele sufletesti si trupesti ale credinciosilor.

B. Cele trei antifoane, care sunt cantari de lauda si inchipuiesc vremea cand Mantuitorul venise, dar nu se aratase in lume ca Mantuitor; ele inchipuiesc si inceperea propovaduirii Domnului, cu „Fericirile”; iar deschiderea usilor imparatesti de la sfarsitul antifoanelor inseamna ca Domnul incepe a se arata lumii.

C.Iesirea cu Sfanta Evanghelie (vohodul mic), inchipuie iesirea in lume a Mantuitorului pentru poropovaduirea adevarului mantuitor; iar lumanarea care merge inainte inchipuie Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan si pe proorocii Vechiului Testament, care au vestit pe Mantuitorul.

D. Cantarea: „Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos....” si imnul „Sfinte Dumnezeule....”. In timpul acestor cantari, preotul rosteste in taina rugaciuni anume.

E. Apostolul si Evanghelia arata trimiterea Sfintilor Apostoli la propovaduire si insasi propovaduirea Mantuitorului.

F. Ectenisa intreita si ectenia pentru cei chemati.

LITURGHIA CREDINCIOSILOR este acea parte a Sfintei Liturghii la care nu pot fi de fata decat credinciosii, adica cei care au primit Botezul. In aceasta parte a Sfintei Liturghii se savarseste Sfanta Jertfa si Taina a Euharistiei. Incepe cu ectenia: „Cati suntem credinciosi, iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam” si tine pana la sfarsitul Sfintei Liturghii.

Partile mai importante sunt:

a.Iesirea cu Sfintele Daruri (vohodul mare), adica mutarea Darurilor de la proscomidier, unde au fost pregatite, pe Sfanta Masa a altarului unde vor fi sfintite. Iesirea aceasta inchipuie ultimul drum facut de Iisus din Betania, in Ierusalim, unde El urma sa se jertfeasca, precum si ducerea trupului Sau de la Golgota la mormant.

Pomenirile care se fac la vohodul mare au fost randuite dupa pilda rugaciunii talharului care, rastignit fiind de-a dreapta Mantuitorului, a zis: „Pomeneste-ma Doamne cand vei veni intru imparatia Ta”, iar Domnul i-a fagaduit raiul.

Apoi, preotul aseaza Darurile pe Sfantul Antimis, savarsind cele dupa randuiala.

b.Pregatirea credinciosilor pentru infricosatoarea clipa a Jertfei Liturgice a Domnului se face dupa punerea cinstitelor Daruri pe Sfanta Masa si anume:

- prin ectenia cererilor;

- prin porunca iubirii;

- prin rostirea Crezului;

- prin indemn la luare aminte, la frica, la mila, la pace, la multumire, la jertfa de lauda.

c.Aducerea Jertfei este momentul cel mai inaltator, mai important, mai infricosator al intregii Liturghii, pentru ca acum se face aducerea jertfei celei fara de sange. Anume, dupa ce preotul rosteste cu glas mare „Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate”; si cand se canta „Pe tine te laudam....” preotul roaga pe Dumnezeu-Tatal sa trimita Duhul Sfant ca sa sfinteasca si sa prefaca Darurile. In timpul acestei rugaciuni, Duhul Sfant coboara si, prin lucrare nevazuta si neinteleasa de minte, sfinteste si preface painea si vinul in Sfantul Trup si Sange al Domnului. In acest timp credinciosii ingenuncheaza.

d.Pregatirea pentru Cuminecare si Cumnecarea insasi. Dupa sfintirea Darurilor urmeaza, dupa randuiala:

- rugaciunea de mijlocire pentru toti membrii Bisericii, pomenindu-se Maica Domnului si toti sfintii, ca ei sa se roage pentru noi sa dobandim viata vesnica;

- pregatirea preotului si a credinciosilor pentru impartasire;

- impartasirea cu dumnezeiasca Euharistie;

- ultima aratare a Potirului si ducerea lui la Proscomidier (care inseamna Inaltarea Domnului la cer);

- ectenia de multumire pentru Sfanta impartasanie;

- rugaciunea numita a Amvonului si incheierea Liturghiei, dupa care se imparte anafora.

Rugaciunile facute in timpul Sfintei Liturghii au o putere deosebita prin apropierea de Mantuitorul. Domnul este de fata, este prezent si cu trupul pe Sfantul Altar. El da credinciosilor pputere in aceasta viata pamanteasca si nadejde in viata vesnica; El se roaga impreuna cu credinciosii si mijloceste pentru ei la Dumnezeu-Tatal.

Impreuna cu Domnul si cu credinciosii se roaga ingerii si sfintii, astfel ca la Sfanta Liturghie sunt unite cu rugaciunea mantuitorului rugaciunile Bisericii intregi. Pentru aceasta, rugaciunile din timpul Sfintei Liturghii au mare putere si sunt deosebit de bine primite de Dumnezeu.

Pentru Sfanta Liturghie trebuie sa ne pregatijm prin curatire trupeasca si sufleteasca si anume, crestinul inceteaza inca din ajun obisnuita munca, se infraneaza de la orice intinare, iar a doua zi dimineata se spala deosebit, se imbraca cu haine curate si ingrijite, se roaga, alunga din suflet orice ura si vrajmasie si asa, cu inima impacata, merge la biserica. Cel care poate, este bine sa duca la biserica daruri: prescuri, vin, lumanari, untdelemn.

In toate Duminicile si sarbatori este bine sa luam parte la Sfanta Liturghie de la inceput sau cel putin de la citirea Sfintei Evanghelii si sa ramanem pana la sfarsitul slujbei liturgice.

(extras din catehism ortodox-Sfanta Liturghie)

PATURA PATCHWORK

PATURA PATCHWORK

Cand eram eleva, imi aduc aminte ca erau orele de lucru manual unde ne erau explicatE tehnici simple de crosetat, tricotat, unde am invatat sa folosim masina de cusut. Imi erau foarte dragi aceste ore, desi, culmea, nu intelegam nimic, nu-mi iesea nimic. Aveam, asa cum se spune, doua maini stangi. Si totusi, aceste ore mi-au ramas in suflet, asa ca de-a lungul anilor am tot cautat informatii despre aceste tehnici.

Cele mai putine informatii am gasit despre tehnicile de crosetat, asa ca atunci cand pe piata a aparut revista „Usor de crosetat” nu am ezitat sa o cumpar. Si tot studiind si studiind, nu stiam cu ce anume sa incep, asa ca pana la urma m-am hotarat: primul lucru crosetat din aceasta revista a fost Patura Patchwork, mai ales ca aveam si materialul si croseta adecvata.

Crosetand patrat cu patrat, am invatat sa combin culorile, am invatat sa folosesc diverse tehnici de crosetat (combinatii de diferite tipuri de picioruse), iar patratele au iesit din ce in ce mai bine.

A urmat etapa a II-a, unirea patratelor, etapa care mi s-a parut putin mai grea, avand in vedere ca totul trebuia potrivit foarte bine, iar la fiecare patrat trebuia schimbata ata. Cu toate acestea, pe masura ce patura capata contur, imi placea din ce in ce mai mult.

Finalul, m-a fascinat. Nu ma gandeam ca pot realiza un lucru atat de frumos.

Bineinteles ca deja m-am gandit la un nou proiect, la un nou model de patura, insa il pun pe lista de asteptare, pentru ca acum sunt altele la rand si despre care va voi povesti cu mare drag.

Catehism Ortodox

SFANTA LITURGHIE (I)

Sfanta Liturghie este cea mai insemnata slujba obsteasca a Bisericii, pentru ca in ea se aduc necontenit sfanta si mantuitoarea Jertfa a Domnului nostru Iisus Hristos, de care se impartasesc credinciosii in dumnezeiasca Euharistie.

Sfanta Liturghie a fost asezata de Insusi Mantuitorul Hristos, la Cina cea de Taina, poate fi savarsita de arhiereii si preotii sfintiti si asezati canonic, adica dupa randuiala Bisericii si se savarseste in biserici sfintite, in sfantul altar, pe sfantul antimis.

Antimisul este o panza patrata, de in sau de matase, avand intiparita pe el icoana punerii in mormant a Domnului. Antimisul este sfintit de episcopul locului si are in cusatura lui sfinte moaste.

Pentru desfasurarea Sfintei Liturghii sunt necesare urmatoarele:

1.Sfinte vase:

a) Discul, pe care se aseaza painea sau sfantul Agnet pentru Sfanta Cuminecatura si reprezinta ieslea in care s-a nascut Mantuitorul, precum si locul unde a fost pus dupa luarea de pe cruce.

b) Potirul, in care se pune vinul, care se preface in sangele Domnului si reprezinta paharul mantuitorului de la Cina cea de Taina, precum si mormantul Lui;

c) Steluta, asezata peste Disc, reprezinta steaua pe care au vazut-o magii la Nasterea Domnului;

d) copia, cu care se taie prescura si care inseamna lancea cu care a fost impuns Domnul in coasta, cand era pe cruce;

e) Lingurita, cu care se da credinciosilor Sfanta Cuminecatura

2.Acoperaminte sau Procovete sunt in numar de trei si anume: unul se aseaza peste Disc si Steluta, altul peste Potir si al treilea, mai mare, peste amandoua.

3. vesminte:

a) pentru diacon: stiharul si orarul;

b) pentru preot: stiharul, manecarile (manecutele), epitrahilul, braul si felonul;

c) pentru arhiereu: stiharul, manecutele, epitrahilul, braul, sacosul, omoforul, epigonatul, entgolpionul, mitra si mantia.

La fel ca si sfintele vase, lucrurile si vesmintele liturgice simbolizeaza, fiecare, cate un fapt din istoria mantuirii sau cate un adevar dumnezeiesc.

Partile Sfintei Liturghii sunt: Proscomidia, Liturghia celor chemati si Liturghia credinciosilor.

PROSCOMIDIA: este slujba de pregatire a Darurilor (a painii si a vinului liturgic), care se face de catre preot la proscomidiar, dupa o randuiala anume, inainte de inceperea Liturghiei propriu-zise.

Cele ce se savarsesc la proscomidie inchipuiesc atat nasterea si copilaria Domnului, cat si patimile si moartea Lui si anume:

Prescura din care se scoate Sfantul Agnet inchipuie pe Sfanta Fecioara;

Scoaterea Sfantului Agnet inchipuie intruparea si nasterea Mantuitorului din Fecioara;

Proscomidiarul inchipuie pestera din Betleem;

Discul inchipuie ieslea in care s-a nascut Domnul;

Acoperamintele inchipuiesc scutecele cu care a fost infasat Domnul dupa nastere;

Steluta inchipuie steaua care a calauzit pe magi spre Betleem;

Tamaierea Darurilor inchipuie aducerea Darurilor (aur, smirna si tamaie) de catre magi;

Acoperirea Darurilor, ramanerea lor pe proscomidier, pana la vohod, inseamna timpul din viata lui Iisus de dinainte de inceperea propovaduirii sale in public.

(extras din catehism ortodox-Sfanta Liturghie)

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA A TREIA

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Marti, 17.02.2015, orele 16.00

 Afara:

Este o zi placuta in care iarna, parca doreste sa lase locul primaverii. Soare timid, aer putin cam rece, insa totul este placut.

Mă gândesc:

La aceeasi problema de sanatate care inca nu s-a rezolvat.

 Am invatat:

Sa incerc sa accept totul cu inima deschisa.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru fiecare zi daruiata de Dumnezeu

Din bucătărie:

Nimic sau aproape nimic. Adica o salata de rosii, castraveti si ridichii cu branza. Usor si racoros.

 Ce mai mesteresc:

Lucrul la aceeasi patura. Mai am de cusut 15 patrate si gata. Abia astept sa incep un nou proiect

Intentionez sa:

Lucrez cat de mult pot.

Ceea ce astept (sper):

Ziua de sambata, cand voi merge la Manastirea Dintr-un lemn. Abia astept sa ascult cuvintele linistitoare ale parintelui si maicilor de acolo.

Citesc:

“Crima si pedeapsa”

 Ascult:

Deocamdata nimic

 În casa:

Ar fi multe de facut, insa nu am nici un chef de nimic.

In gradina:

Nimic.

 Ce-mi place:

Sa citesc.

 Ce planuri am:

Deocamdata nu am planuri.

GUSTUL BUN AL MANCARII....

 

„Venind intr-o zi la cuviosul Teodosie voievodul Izaslav, acesta i-a pus dinainte bucate simple, manastiresti: paine si linte.

Gustand din ele, Izaslav a grait cu mirare:

-Dupa cum stii, cuvioase, casa mea este plina de toate bunatatile din care se infrupta pantecul, dar niciodata n-am gustat o dulceata ca aceasta de acum. Rogu-te, parinte, a-mi da deslusire de unde vine aceasta dulceata.

Teodosie i-a raspuns:

-De voiesti, bunule stapan, sa stii aceasta, asculta-ma si-ti voi spune ca la noi, cand fratii vor sa fiarba bucatele sau sa coaca painea, au randuiala ca mai intai sa ceara binecuvantare de la mai – marele lor. Merge, asadar, fratele la egumen, capata binecuvantare, pe urma se duce in altar si se inchina de trei ori pana la pamant, aprinde lumanare de la Sfantul Altar si cu ea aprinde focul in bucatarie  sau in pitarie. Pe urma, cand toarna apa in caldare, zice fratele catre cel mai mare de acolo:”Binecuvinteaza, parinte”, iar el ii raspunde: „Dumnezeu sa te binecuvanteze frate”. Si asa, tot lucrul se face cu binecuvantare si de aceea toate capata o mare dulceata. Pe cand slugile tale jertfesc certand sau blestemand, sau primesc bataie de la mai-marele lor pe cand gatesc bucatele, si de aceea ele n-au dulceata...”

Voievodul a zis:

-Cu adevarat, parinte, asa este precum graiesti!”

SA CITIM

Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti

„Judecarea este un pacat asa de mare incat il lipseste pe om de Harul cel Sfant si de ajutor dumnezeiesc, de vreme de Dumnezeu se scarbeste foarte tare de acest pacat...Deoarece nimic nu ne indeparteaza mai mult de Dumnezeu cat ne indeparteaza dispozitia sufleteasca egoista, credinta ca suntem mai buni decat altii care nu sunt vrednici decat de jignire si de defaimare. Sa fim, de asemenea, aspri in judecatile noastre catre ceilalti, ca sa nu fim judecati pentru faptele noastre de catre Dumnezeu in acelasi mod, adica cu asprime, in Ziua Judecatii.”

„Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:

-Gheronda, daca imi dau seama de caderea fratelui, este bine sa o acopar?
Batranul i-a raspuns:
-Ori de cate ori acoperim caderea fratelui nostru, si Dumnezeu ne acopera pacatele noastre; de asemenea, ori de cate ori le dezvaluim, ne dezvaluie si Dumnezeu pacatele noastre.”

„Acela care este criticat, daca nu murmura impotriva celui ce-l critica, se foloseste duhovniceste. Acela care insa critica, ia asupra lui si pacatul celui pe care il critica, asa cum se arata clar in parabola vamesului si fariseului.”

„Sfantul Isaia spune: Daca vrei sa primesti ceea ce ai nevoie, nu te rascula impotriva fratelui gandind ca de ce nu s-a gandit el singur sa iti ofere acel lucru; ci direct, cu indrazneala frateasca spune-i:”te rog, da-mi acest lucru, deoarece am nevoie de el.” Aceasta este sfanta nevinovatie a inimii; daca insaiti exprimi clar dorinta ta, ci murmuri si il judeci pe fratele, atunci ai gresit.”

PRIN PLOIESTI

DOR DE PLIMBARE

 

            Iarna asta, plina de „atata frig si ceata....”, dupa cum spune Toparceanu, parca nu se mai termina. Desi ea este anotimpul meu preferat, anul acesta nefiind aproape deloc zapada, in loc de bucurie mi-a adus doar o stare de lancezeala.

            Vremea de afara te face sa renunti din start la orice idee de plimbare si, cu toate acestea, m-am plictisit de aceleasi drumuri zilnic, de parca as fi robot: serviciu – casa si retur. Si tot gandindu-ma unde as putea pleca pe o astfel de vreme, am ajuns la concluzia ca nu imi cunosc deloc orasul in care traiesc. Desi este un oras industrial, sunt convinsa ca are multe locuri frumoase, multe locuri ce pot aduce un strop de bucurie.

            Asa ca vineri, dupa orele de program, primul drum pe care l-am facut a fost la Biblioteca orasului: Nicolae Iorga. Acolo, o doamna amabila, m-a indrumat spre sectorul de documentare.

            Nimic nu-i ma placut decat sa stai intr-o biblioteca sau librarie si sa rasfoiesti diverse carti. Atmosfera calda si placuta din biblioteca mi-a dat senzatia ca timpul s-a oprit in loc.

            Dupa intense cautari am gasit cartea lui Paul D. Popescu – „Ploiesti 2000 - Ghid al obiectivelor turistice, culturale, economice si arhitectonice”. Era exact ceea ce cautam. O carte care sa fie punctul de plecare al plimbarilor mele prin orasul natal.

            In week-end am rasfoit cartea si, impreuna cu sotul meu, am extras din ea principalele obiective pe care le vom vizita:

1.    Muzeul de istorie si arheologie al judetului Prahova;

2.    Muzeul ceasului – acest muzeu este momentan in renovare, asa ca v-a trebui sa mai astept.;

3.    Muzeul „I.L.Caragiale”;

4.    Casa Hagi Prodan;

5.    Muzeul de Arta, pe langa care trec in fiecare dimineata in drum spre serviciu;

6.    Muzeul petrolului;

7.    Muzeul Paul Constantinescu;

8.    Palatul Culturii;

Un alt obiectiv pe ni l-am propus in aceasta iarna cetoasa si ploioasa este acela de a merge la cateva specacole la:

1.    Teatrul „Toma Caragiu”;

2.    Filarmonica „Paul Constantinescu”

Asa cum spune sotul meu, este un proiect indraznet avand in vedere greutatile si problemele de zi cu zi, insa este un proiect frumos, pe care l-am numit: „Ploiesti in luna februarie”.

 

ATELIER DE GATIT-CIORBA DE CARNE SI NU NUMAI

Lectia nr. 4: Ciorba de carne si nu numai

O alta etapa pe care am invatat-o sambata a fost: cum sa prelucram carnea. Fetele au ales din nou retete diferite: Loredana a ales „Ciorba radauteana”, iar Stefania a ales „Ciorba din carne de porc”. Numai ca, fetele aducand ingrediente mai multe decat erau necesare pentru o ciorba, am facut mai multe retete.

Reteta nr.1 – Ciorba radauteana

Pasul 1: Pregatirea ustensilelor

-       Tocator;

-       Cutit;

-       Castron inox sau plastic pentru legumele curatate;

-       Castron inox sau plastic pentru carne;

-       Spumiera;

-       Castron pentru spuma;

-       Oala pentru ciorba

Pasul 2: Pregatirea ingredientelor

-       1 pui intreg si 1 piept de pui (preferabil de tara);

-       zarzavat pentru supa (morcov, pastarnac, telina)

-       2 cepe mari;

-       1 ardei gras;

-       2 oua;

-       1 pahar mare cu iaurt;

-       1 pahar mic cu smantana;

-       Patrunjel;

-       2-3 catei de usturoi.

Pasul 3: Mod de preparare:

-       se spala si se curata foarte bine carnea, se ciobaneste puiul si se pune apoi la fiert;

-       se ia spuma, iar dupa ce s-a limpezit se lasa carnea la fiert 40 minute la foc mic (daca este pui de tara, daca este pui din comert se lasa la fiert 20 minute);

-       se adauga intregi zarzavaturile curatate.

-       cand carnea si zarzavaturile au fiert se scot separat;

-       se strecoara zeama;

-       cei doi piepti de pui se taie fasii sau cuburi si se pun in zeama strecurata.

-       Se arunca ceapa si ardeiul, iar radacinoasele se paseaza sau se maruntesc cu mixerul;

-       Cateii de usturoi se piseaza, se freaca foarte bine cu sare, dupa care se amesteca cu smantana;

-       Amestecul de usturoi, iaurtul si cele doua galbenusuri se adauga in pasta de legume si se amesteca foarte bine;

-       Supa se pune la foc mic;

-       In amestecul de legume si lactate se pun treptat 4-5 polonice de supa (se amesteca foarte bine dupa fiecare polonic adaugat) sau pana cand acesta este cald;

-       Amestecul cald se adauga in supa, se amesteca si se lasa la foc mic sa dea un clocot, se potriveste de sare si piper, dupa care se stinge focul;

-       Se adauga patrunjelul verde si se acopera cu un capac;

-       Se aduce la masa cu ardei iute, otet si sare.

Pentru ca Loredana a adus doi pui de tara destul de maricei si a insistat sa ii gatim pe amandoi, am facut mai multa supa. Asa ca, supa am impartit-o in doua: o parte am facut ciorba radauteana, iar o parte le-am invatat sa faca supa cu taitei de casa.

Taitei de casa

Ingrediente: 3 oua mijlocii, 270 faina alba

Mod de preparare:

-       se bat ouale cu furculita;

-       se adauga putina sare si apoi se amesteca cu faina cernuta, pusa treptat si se omogenizeaza aluatul;

-       se framanta aluatul cca 5 minute, pe planseta presarata cu faina, aducandu-i marginile spre centru;

-       cand se desprinde cu usurinta de mana si de planseta si a devenit vartos, se impart in doua sfere, care se invelesc in folie de plastic si se lasa sa se odihneasca;

-       dupa 10 minute se intind pe rand cu sucitorul, in strat cat mai subtire, aproape transparent, de 1-2 mm;

-       cand este suficient de subtire si uniforma, se presara cu un strat fin de faina si se lasa la uscat pe o hartie;

-       dupa aproximativ 1 ora, se taie fiecare foaie in sferturi, se aseaza bucatile unele peste altele, se ruleaza si se taie in fasii late de 0,5-2 cm, evitand presarea ruloului;

-       se rasfira taiteii pe hartie si se lasa sa se usuce.

-       Supa strecurata se pune pe foc mic si, cand a inceput sa fiarba incetisor, se adauga taiteii;

-       Se lasa sa fiarba aproximativ 10 minute, dupa care se potriveste supa de sare si piper;

-       Se stinge focul si se adauga patrunjelul tocat marunt.

  

Din carnea de pui ramasa de la ciorba, fetele au invatat sa faca un ostropel.

Ostropel de pui

 Ingrediente:

-       800 ml suc de rosii;

-       4-5 catei mai mari de usturoi;

-       Cimbru;

-       Foi de dafin;

-       ulei

Mod de preparare:

-       Intr-o cratita mai inalta, se pune la incins putin ulei;

-       Se adauga sucul de rosii, usturoiul pisat, cimbrul, foaia de dafin si carnea;

-       Se completeaza cu putina apa (cat sa acopere bucatile de carne);

-       Se lasa sa dea doua-trei clocote, se potriveste de sare si piper si se stinge focul;

-       Se pune patrunjel verde.

Reteta nr. 2 – Ciorba din carne de porc

Pasul 1: Pregatirea ustensilelor

-       Tocator;

-       Cutit;

-       Castron inox sau plastic pentru legumele curatate;

-       Castron inox sau plastic pentru carne;

-       Spumiera;

-       Castron pentru spuma;

-       Oala pentru ciorba

Pasul 2: Pregatirea ingredientelor

-          250 gr carne de porc;

-          1 morcov,

-          1 radacina de patrunjel,

-          1 ceapa mai mare,

-          1 ardei gras,

-          200 gr varza,

-          1 cana mazare congelata sau la conserva,

-          1 litru de bors,

-          zarzavat pentru ciorbe;

-          leustean, patrunjel, marar

-          sare, piper macinat

Pasul 3: Mod de preparare:

-          Se spala carnea, se portioneaza si se pune la fiert in 2 ½ litri de apa;

-          se indeparteaza spuma care se formeaza;

-          se curata legumele si se spala;

-          se taie varza fideluta, iar celelalte legume in cubulete;

-          dupa ce s-a luat spuma, se lasa carnea la fiert la foc potrivit aproximativ 30 minute;

-          se adauga varza, morcovul, patrunjelul si ardeiul

-          dupa atle 10 minute se adauga mazarea;

-          cand carnea si legumele sunt fierte, se pune sare, piper dupa gust;

-          pentru ca au ramas taitei, i-am pus in ciorba;

-          se continua fierberea 10 minute, apoi se toarna zarzavatul si borsul;

-          se mai lasa sa dea 2-3 clocote, dupa care se stinge focul si se adauga amestecul de verdeturi.

Din carnea de porc ramasa am facut frigarui. Pe langa carne am folosit, ceapa, ardei gras, ciuperci si rosii cherry.