Despre Maica Domnului

 Folosul Paraclisului  Maicii Domnului 

Soții Teodor si Sultana Petre din satul Crasani-Ialomita, au fost din tinerețe credincioși buni, milostivi, nelipsiți de la biserica.

Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnăvește greu femeia in vara anului 1950. Internata la Bucuresti in spital, supusa la cel mai bun tratament, boala se agrava, incat sfarsitul apropiat era inevitabil.

Avea o infecție grava la abdomen. Doctorii nu știau ce medicament sa-i mai dea.

Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei sa alerge la manastirea Balaciu (Ialomița), unde, de altfel venea regulat.

-Parinte staret,  imi moare soția! spunea sotul plangand. Este aproape in coma. Nu stiu Doctorii ce sa-i mai faca.

-Sa mergem, frate Teodor, in biserica cu totii, sa facem un Paraclis la icoana Maicii Domnului si sa avem credință, ca mult poate rugaciunea Maicii Domnului înaintea Preasfintei Treimi!

Au căzut cu totii in genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sărutat sfanta icoana si au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnava. In acelasi ceas sotul a pornit spre spital, apăsat de durere. Cum intra pe poarta spitalului brâncovenesc, observa pe soția sa plimbandu-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simțea mai bine, chiar din ceasul cand au facut Paraclisul Maicii Domnului.

Pe cand parintii se rugau la Manastirea Balaciu, Doctorii au fost inspirați sa-i faca injecții cu penicilina amestecata cu streptomicina. Duoa prima injecție s-a simtit tot mai bine, pana cand s-a vindecat cu totul. 

Femeia este astăzi in viata, cu mila Domnului si ajutorul Maicii Domnului. De atunci Paraclisul se face zilnic in casa lor.

(Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IX)

Pe tanarul monah P. l-am cunoscut in balconul unei manastiri din Sfantul Munte Athos. Impletea metanii si repeta rugaciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma pe mine, pacatosul!” Rugaciunea nu se auzea, insa miscarea buzelor lui trada faptul ca se ruga neincetat. La fiecare nod isi marturisea pacatosenia, lucrare care te urca la inaltimea smereniei. Fiecare monah cunoaste foarte bine necesitatea si importanta acestei virtuti pentru sporirea lui duhovniceasca. Monahul cel tanar stia ca smerenia este virtutea de temelie pentru desarvasire, pentru ca ea sporeste bogatia duhovniceasca si nimiceste cu desavarsire patimile.

Ne-am hotarat sa-i intrerupem rugaciunea si sa-l intrebam:

-Parinte P., cum ati hotarat sa veniti in Sfantul Munte, fortareata monahismului, si sa traiti impreuna cu minunatii cei cetateni?

Parintele P. ne-a privit putin in tacere, a strabatut apoi trecutul cu privirea, ne-a zambit ingereste, ca un copil, si ne-a spus:

-Era iarna lui 1982, cand s-a petrecut ceva minunat care a schimbat cursul vietii mele, conceptiile si obiceiurile mele.

Pe atunci noi, tinerii, ne lasam parul mare ca sa nu parem inapoiati, iar viata noastra se desfasura intre cafenele si alte localuri de noapte. Nu ne preocupa suferinta omeneasca, nu ne gandeam cat de mult au cazut oamenii din slava si frumusetea vietuirii in Hristos, ci eram robiti de patimi, orbecaiam in intunericul pacatului, ne intovaraeam cu serpii si cu scorpionii cei intelegatori, adica cu diavolii cei vicleni, dupa care otraveam si pe alti prieteni de-ai nostri cu veninul lor cel stricator de suflet. Eram invesmantati in omul cel vechi, in materia cea moarta. Este un lucru cu anevoie si minunat sa-si stapaneasca cineva firea si patimile, insa noi slujeam patimilor, iar pentru aceasta nu este trebuinta de osteneli si jertfe. Noi insine nu aveam nici cea mai mica dorinta de a intoarce spre folosul nostru nimic din cele ce faceam, deoarece preferam cele nefolositoare si vatamatoare in locul celor folositoare de suflet. Noi, tinerii desertaciunii, incercam sa impletim funia de nisip sau sa masuram apa unui fluviu cu un paharel. Incercam sa adunam vantul si fumul in locul luminii adevarului.

In acea zi de ianuarie plecam de la barul unui prieten de-al meu. Era trecut de miezul noptii si nu am mers mai mult de 70 de metri de la bar, cand deodata am vazut pe bulevardul central o Monahie maiestuoasa iesind de pe o straduta laturalnica. Cand am vazut-o, m-am emotionat, imi treceau prin minte mii de ganduri care ma tulburau si ma nedumereau. Pe atunci aveam douazeci si cinci de ani. Ca sa nu o sperii, am incetinit mersul, dandu-i posibilitatea sa iasa in bulevard. Fata ii era descoperita si un zambet plin de bunatate ii impodobea chipul. Nu pasea pe pamant, ci parca aluneca la 30 de centimetri deasupra pamantului. M-au cuprins fiorii si ma gandeam de ce se intampla aceasta cu mine, pacatosul. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului se milostivise de mine! Domnul ma chema langa El. Am simtit o mare bucurie si mergeam acum vesel cantand Psalmul:”Ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine” si “Fie numele Domnului binecuvantat in veci!”.

Domnul, Care “oile Sale le cheama pe nume”, ma chemase tainic pentru desfatari si nevointe duhovnicesti. Si astfel am venit aici, la locul ascultarii si al smereniei celei urmatoare lui Hristos.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VIII)

Cuviosul Sava, ctitorul Sfintei Manastiri Hilandar, cand a vizitat Constantinopolul, a stat in vechea si vestita Manastire Everghetida (Binefecatatoarea), care a dat Bisericii multi Sfinti. Aici Cuviosul Sava s-a invrednicit de multe cercetari ale Domnului si ale Maicii Domnului.

Intr-o zi, impreuna cu saracii care veneau la manastire pentru a primi milostenie, a venit si o Femeie evlavioasa si foarte impunatoare, care avea pe chipul ei ceva nobil si maret. Aceea, apropiindu-se de Cuviosul Sava, i-a spus cu blandete si smerenie:

-Sfinte al lui Dumnezeu, Domnul si Maica Lui, Binefacatoarea, mi-au poruncit sa-ti transmit porunca Lor: in Sfantul Munte, in cutare loc, se afla doua sipete cu bani de aur. Cauta-le si le vei gasi. Cu banii vei face ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu.

Cuviosul a ramas uimit cand a auzit cele spuse, dar Femeia a disparut indata.

La parastasul tatalui sau, Cuviosul Sava a impartit atata milostenie saracilor, incat a ramas fara nici un ban. Atunci Cuviosul si-a adus aminte de cuvintele acelei smerite Femei din Constantinopol.

Cand a ajuns la locul aratat, a sapat putin si a aflat indata groapa unde erau puse acele sipete cu bani, “ca si cum pamantul i-ar fi dat cu mainile sale ceea ce pastra”.

Teodosie, biograful Sfantului Sava scrie urmatoarele: “Cred ca fost insasi Maica Domnului cea care i s-a aratat Cuviosului in Manastirea din Constantinopol, insa el, din multa smerenie, nu a vrut sa spuna aceasta”.

Cuviosul a socotit ca nu sunt ai lui banii pe care i-a gasit, si o parte a trimis-o la Constantinopol pentru Manastirea Maicii Domnului Everghetida (Binefacatoarea), a doua a impartit-o la manastirile Sfantului Munte, a treia a dat-o pustnicilor de la chiliile sarace, iar a patra a lasat-o Manastirii Hilandar.

Astfel a impartit Cuviosul Sava comoara aflata, el care niciodata nu a fost ademenit de bogatiile pamantesti, nici macar cand era pe tronul Serbiei. Tocmai din aceasta pricina Maica Domnului, Binefacatoarea, i s-a arata, pentru ca dadea tot ce avea, implinind intru toate cuvantul Evangheliei.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-BERZE

 

Cuibul cu berze

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VII)

La Manastirea Grigoriu se savarsea Utrenia. Slujba ajunsese la Cantara a noua, cand parintele G., privind spre Usile Imparatesti, a observat ceva neobisnuit. Din Sfantul Altar au iesit doua femei, una dupa alta. “Cum au ajuns aceste femei aici?” se intreba calugarul. Apoi ele au inceput sa treaca pe la toti calugarii, carora a doua femeie le impartea bani, asa cum poruncea prima.

Dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie si masa de dimineata, parintele G. a alergat la batranul Atanasie.

-Gheronda, cine au au fost femeile care au venit astazi in biserica? l-a intrebat calugarul cu uimire.

Atunci egumenul Atanasie a inteles indata ca ucenicul sau a avut o vedenie cereasca.

-Cum le-ai vazut? Cate erau? Ce infatisare aveau?

-Erau doua. Prima era putin mai inalta si purta un vesmant rosu foarte frumos, care ii acoperea si capul si semana cu o imparateasa. Cealalta era mai tanara, foarte smerita, mica la trup si purta haine gri inchis. Aceasta impartea parintilor monede dupa cum ii poruncea cea dintai.

-Frumoasa vedenie te-a invrednicit Dumnezeu sa vezi, fiule! Prima femeie este Maica Domnului, Stapana Sfantului Munte, iar a doua este Sfanta Anastasia, ocrotitoarea manastirii noastre, ale carei moaste se afla la noi.

-Asa trebuie sa fie, Gheronda, caci asa imi spune si mie sufletul. Insa nu pot intelege de ce imparteau bani. Ce legatura au Sfintii cu banii?

-Prin aceasta voiau sa arate ca sunt multumite de osteneala pe care o fac parintii sculandu-se noaptea si laudand pe Dumnezeu. Pentru aceasta li se cuvine rasplata.

Ascultand cu uimire cuvintele egumenului, parintele G. a inteles ce noima ascundea impartirea banilor. S-a incredintat ca Sfintii sunt vii si supravegheaza cu dragoste ostenelile monahilor.

Din acea zi a inceput sa sarute cu si mai multa evlavie icoanele Maicii Domnului si ale Sfintei Anastasia, precum si sfintele moaste ale celei din urma.

Nu trebuie sa ne miram de aceasta, caci in viata monahului, si mai ales in cea a athonitului, elementul suprafiresc este des intalnit. Monahii sunt obisnuiti cu lucrurile neobisnuite. Numai sa existe, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, “luminati ochii inimii, ca sa priceapa […] care este bogatia slavei lui Dumnezeu, in cei sfinti”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal

 “Mama, povesteste-mi despre tine”-Narcisa Suciu

 

Colegele mele au tot povestit despre cartea Narcisei Suciu, “Mama, povesteste-mi despre tine”, asa ca am achizitionat-o, mai mult din curiozitate. Am rasfoit-o si mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care as dori sa le spun copiiilor mei (unele dintre ele sunt sigura ca le-am spus), astfel ca ideea acestui jurnal mi s-a parut foarte frumoasa. Numai ca amintirile sunt multe, iar fiecare intrebare aduce noi amintiri, astfel ca spatiul necesar pentru completat mi se pare mult prea mic. Am spus aceasta observatie in birou si o colega a venit cu ideea geniala: aceea de a scrie totul in word, de a personaliza si a face pentru fiecare copil cate un jurnal. In acest fel, este si posibilitatea de a completa sau modifica.

Cu emotii, voi porni pe drumul amintirilor. Imi doresc foarte mult sa reusesc sa completez acest jurnal pentru fiecare dintre copiii mei. 

Si daca voi reusi, voi face un astfel de jurnal si pentru nepoti.

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VI)

Atunci cand Sfantul Maxim Kavsokalivitul a venit din Constantinopol in Sfantul Munte, a stat o vreme in Manastirea Marea Lavra fara chilie. “Noaptea statea pe pridvorul bisericii, inchizandu-si pleoapele numai pentru putina vreme, dar nici atunci nu dormea adanc, ci numai cat sa-si odihneasca mult-chinuitul sau trup si cat sa nu moara”. Mancare lua de la trapeza si se retragea intr-un loc ferit, iar acolo, “in ascuns” manca atat cat ii poruncea infranarea. Era un monah silitor.

Dar asa cum Muntele Sinai l-a chemat pe marele Moise, Carminul pe Ilie si pustia Iordanului pe Ioan Botezatorul, tot astfel si varful Athonului l-a chemat pe Cuviosul Maxim Kavsokalivitul.

Acestui om ceresc si inger pamantesc, Cuviosului Maxim, i s-a aratat in Duminica Sfintilor Parinti Stapana Nascatoare de Dumnezeu tinand in bratele sale pe Fiul ei si spunandu-i:

-Maxime, credinciosule rob, urmeaza-mi si urca sus pe Athon ca sa primesti Harul Duhului Sfant!

Dupa ce dumnezeiescul Maxim a vazut de doua ori si de trei ori aceeasi vedenie si a auzit porunca staruitoare a Maicii Domnului, nu s-a putut impotrivi. Dupa sapte zile a parasit Manastirea Marea Lavra si a pornit spre varful Athonului, unde a ajuns in sambata de dinaintea Duminicii Pogorarii Sfantului Duh. Acolo a petrecut toata noaptea priveghind impreuna cu alti monahi. Dupa terminarea Sfintei Liturghii ceilalti monahi au plecat, iar el a ramas singur cu Dumnezeu si cu Maica Domnului si cu tot Cerul care se pogorase pe pamant. Aici s-a invrednicit de cercetarea Maicii Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Jurnal de bunica

 

Jurnal de bunica

 

Saptamana care tocmai s-a incheiat a fost o saptamana dedicata nepotilor: concediu la mare, doar bunici si nepoti. Au fost zile minunate in intregime: vreme frumoasa, numai buna de stat pe malul marii si jucat in nisip, apa calda, limpede si linistita ca un lac, numai buna pentru ca piciulinii mici, usor speriati, sa se obisnuiasc cu ea.

Desi initial am spus ca ne vom plimba, am renuntat si ne-am bucurat de soare.

Alex si Matei, in prima zi, nu au vrut sa intre in apa, insa, incet-incet au intrat si s-au balacit fericiti, iar in ultima zi au plecat de la plaja “tale supalati ca melg acasa si nu mai stau la male" sau ”la apa maie". Desi am cumparat pentru amandoi colac, Alex nu l-a folosit, dar Matei s-a “indragostit” de el, asa ca mi-a spus:”bunica, colacul il iau cu mine, ca imi tlebuie sa ma duca mami si tati la inot”. Pe Alex am reusit sa il obisnuim, “ascunzand” o mica mingiuta in apa. A fost atat de incantat, incat a uitat de teama:”Nica, migea, nu e”.

Seara a fost pentru povesti si putina lectura.

Timp de cateva zile, am fost si noi copii alaturi de ei, construind castele de nisip si balacindu-ne.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului îşi apără biserica şi icoana Sa de profanatorii cruciaţi

Pe vremea când cruciaţii au cucerit cetatea Târnovei, din Bulgaria, prădând-o şi arzând-o, o ceată dintre ei a intrat şi într-o biserică care era închinată Maicii Domnului. Aici, pe un loc mai înalt se afla icoana Maicii Preacurate, având pe cap cunună împărătească. Unul dintre cruciaţi întinzându-şi arcul său, a vrut să arunce săgeata în chipul Maicii Domnului de pe icoană. Dar mai înainte de a slobozi el săgeata, arcul lui sa frânt în mai multe bucăţele, care au lovit pe mai mulţi dintre ei. Văzând ei lucrul acesta, s-au căit de fapta lor, aducându-şi aminte că şi ei sunt creştini, dar care au făcut o faptă pe care şi păgânii se tem să o facă. Speriaţi de aceasta, au lăsat biserica Precistei în pace neluând nimic, ba încă au dat şi de la sine multe daruri. (Reamintire de la acţiunea cruciaţilor în lupta cu Ioaniţiu, împăratul româno-bulgar) (239, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului vindecă pe un creştin care avea dureri de cap şi de picioare 

Un om care se numea Timotei Nelepcovici, din Gorodişte, era foarte bolnav de cap, având dureri şi la picioare. Având mare evlavie şi dragoste către Maica Domnului, s-a rugat ei pentru vindecarea de boală, postind zece vineri. În cea din urmă vinere de post, având mare durere de cap, a adormit puţin. Atunci i s-a arătat în vis Maica Precista care, atingându-se de capul lui, i-a poruncit să meargă la mănăstirea Cupiatici, unde se afla o icoană a Ei, făcătoare de minuni, şi să se spovedească. Deşteptându-se din somn, n-a mai simţit nici o durere. A doua zi, plin de bucurie, a mers la mănăstirea Cupiatici, s-a spovedit şi a povestit cu mare căldură sufletească, tuturor oamenilor şi călugărilor, despre minunata vindecare dăruită de Maica Milostivirii, după care fericit s-a întors la casa lui (347, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor DumiDumitrunescu, 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr. Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (V)

Odata, in timp ce parintele Paisie se ruga dupa obiceiul sau cu Rugaciunea lui Iisus, a avut o cercetare dumnezeiasca. Era in chilia sa, cand deodata a auzit pe hol niste pasi. Cand a deschis usa, a vazut-o pe Maica Domnului, “care mergea ca o imparateasa”, asa cum spunea Staretul, “si toate fiinta sa era invaluita de o nespusa noblete imparateasca”. Cand ea a ajuns in dreptul bisericutei, s-a intors si a intrat inauntru. In urma ei mergea Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Dupa ce au intrat amandoi in bisericuta lasand inauntru o lumina alb-albastruie, care a ramas pentru putina vreme si apoi a disparut. Sufletul Staretului s-a umplut atunci de recunostinta si de smerenie. Plangea de bucurie ca Maica Domnului l-a cercetat, desi el insusi se simtea si spunea ca este cel mai pacatos om din lume.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IV)

Cu vreo saizeci si cinci de ani in urma (prin anii 1930-1935) in Manastirea Vatoped era paracliser monahul Teodul. Din toata purtarea sa se vedea ca este nebun pentru Hristos. Isi alesese aceasta cale grea a nebuniei pentru Hristos, care nu este pentru toti, si isi pusese pe umeri crucea propriei mucenicii. Cu ajutorul Maicii Domnului, a suferit fara murmur mucenicia.

Nebunia pentru Hristos este o sarcina mare si are trebuinta de un Har deosebit al Duhului Sfant. Ea se da foarte putinor oameni, si anume celor alesi, care au puterea sufleteasca sa sufere tot felul de injosiri si necinstiri. Si Sfantul Apostol Pavel si-a luat asupra sa, intr-un fel, crucea nebuniei, pentru ca a urmat calea “nebuniei Crucii”. Iar aceasta se arata si din cele pe care le scrie Corintelor:

“Noi, apostolii […] ne-am facut priveliste lumii […]nebuniei pentru Hristos […], slabi […], necinstiti […] flamanzim si insetam; si suntem goi si suntem palmuiti si pribegim […]. Ocarati […] Prigoniti […] Huliti […] Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi”.

Este un lucru foarte greu ca, fiind un om normal, sa o faci pe nebunul si sa suporti consecintele nebuniei adevarate. Insa acesti nebuni pentru Hristos fac “acrobatiile lor sfinte dintr-un abis de smerenie si din zdrobirea inimii”. Ei doresc sa ajunga la inaltimea sfinteniei dispretuind orice cinste si lauda in aceasta lume. Cei mai alesi fii ai lui Dumnezeu dintre Sfinti sunt nebunii. Ei se deosebesc de ceilalti nu atat prin postirile peste firea omeneasca si prin ostenelile nenumarate, prin privegherile de multe ore si lacrimile neincetate, prin nemasurata lor patimire si nevointa, ci pentru ca au ajuns la adevarata smerenie, care il ridica pe om pana la Dumnezeu. In concluzie, putem spune ca nebunia pentru Hristos nu este pentru toti, ci pentru cei chemati de Dumnezeu si care au fost cuprinsi de dragostea dumnezeiasca in masura in care o descrie Sfantul Ion Scararul: ”Fericit cel ce are fata de Dumnezeu un dor asemanator celui pe care il are indragostitul nebun fata de iubita lui”.

Ca paracliser, parintele Teodul se scula cu o ora mai devreme decat ceilalti monahi pentru a putea aprinde cele saizeci-saizeci si cinci de candele din biserica. In linistea noptii afla prilejul sa se roage Domnului si Maicii Domnului, al carei preacurat nume il rostea zilnic. A fost cu adevarat un rob al lui Dumnezeu.

Maica Domnului vedea mucenicia de buna voie a lui Teodul si de aceea a vrut sa-l cinsteasca si sa-i arate si ea cat il iubea si il ocrotea. Intr-o dimineata, foarte devreme, pe cand toti monahii manastirii dormeau, Teodul a iesit din chilie si s-a dus la ascultarea sa. Atunci Maica Domnului a iesit din Sfantul Altar pe usa diaconeasca de miazanoapte ca o femeie simpla, imbracata in negru, urmata de un copil mic descult. O scena de familie, asa cum ar fi intalnit-o pe Maica Domnului in casa ei din Nazaret. Femeia s-a uitat cu atentie prin toata biserica apoi a intrat din nou in Sfantul Altar prin Usile Imparatesti. Arata multumita de slujirea constiincioasa a robului ei, Teodul, si de dragostea lui fata de ea.

Parintele Teodul, vazand acea femeie in biserica si stiind ca nu se ingaduie intrarea femeilor nu numai in biserica, dar nicaieri in Sfantul Munte, s-a mirat de aceasta.

Dupa putina vreme si-a da seama ca fusese Maica Domnului si lasand aprinsul candelelor, a cazut la pamant si ca Moise si Iacov s-a inchinat la locul unde pasisera picioarele Domnului si ale Prea Curatei Stapanei Nascatoare de Dumnezeu.

Aceasta taina a pastrat-o adanc inlauntrul sau multa vreme, fara sa spuna nimanui nimic. Desigur, aceasta este o dovada a smereniei sale. Odata, luminat fiind de Maica Domnului, a descoperit vedenia arhondarului manastirii, parintele Stefan, care a slujit in aceasta ascultare patruzeci de ani.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (III)

Monahul Ambrozie de la Manastirea ruseasca Sfantul Panteleimon din Sfantul Munte a avut o viata duhovniceasca minunata. Cu toata dragostea si-a predat voia sa lui Hristos si a luat asupra sa jugul cel bun al Sau. Ii era necunoscuta vorbirea impotriva, era neobosit in ascultarile incredintate, treaz in toate si intotdeauna vesel. Chipul sau stralucea de bucurie duhovniceasca.

Odata monahul Ambrozie, pe cand se afla in biserica manastirii, a vazut-o deodata pe Maica Domnului in Altar, de-a dreapta Sfintei mese, inspre Proscomidiar. Era plina de maretie si de o slava nespusa. Coborase din Cer pe pamant aducand cu ea toata slava pe care o are in Ceruri de-a dreapta tronului Fiului si Dumnezeului ei. Era imbracata intr-o lumina dumnezeieasca si imprastia in jur raze ceresti de o stralucrie nespusa. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu stralucea ca Soarele Dreptatii cel neapus. Parintele Ambrozie a fost cuprins de nespusa bucurie. iesise din spatiu si timp si se desfata de acea priveliste cereasca. Se ruga ca acest Rai pamantesc sa ramana vesnic si dorea sa faca doua colibe, una pentru Maica Domnului, iar cealalta pentru el.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Final de iunie

 

BUCURIILE LUNII IUNIE

Prima luna de vara si-a luat ramas bun de la noi. A trecut, insa ne-au ramas amintirile:

-am inceput luna participand la hramul Sfantului Visarion;

-in primul weekend din luna am fost in pelerinaj in Moldova, “Athosul romanesc”, vizitand numeroase manastiri, inchinandu-ne si multumind pentru tot, dar si asculatand cate un cuvant de invatatura. Printre ele mentionez (intr-o ordine aleatorie): manastirea Nechit, manastirea Petru Voda, Manastirile Agapia si Secu, Manastirea Sihastria, etc. (in total au fost 12 manastiri);

-impreuna cu copiii de la Centrul Educational am fost din nou la fabrica de ciocolata Heidi;

-Am iesit impreuna cu Mihai si Denisa (fiul si nora) la un pranz pescaresc;

-ne-am bucurat de nepoti un week-end intreg;

-Impreuna cu doamnele de la biserica, la sezatoare, am pregatit si savurat un desert al copilariei: colarezi cu lapte;

-am participat la hramul Sfntilor Apostoli Petru si Pavel, la biserica din satul sotului meu;

-am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim;

-am fost la cules de cirese si de visine  

-am achizitionat cartea "Mama, spune-mi despre tine" -Narcisa Suciu si sper ca ea sa devina un cadou frumos pentru copiii mei.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (II)

Parintele Teofil de la Manastirea Marea Lavra, mai inainte cu vreo patruzeci si cinci de ani, spunea intr-o discutie duhovniceasca ca un batran stravazator din aceeasi manastire i-a povestit ca la marile sarbatori imparatesti si ale Maicii Domnului, a vazut-o de multe ori pe Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu impreuna cu alti doi Sfinti. Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si Sfantul Atanasie Athonitul, pe care ea ii numea “batrani cuviosi”. Maica Domnului le poruncea supusilor ei sa slujeasca cat mai bine monahilor si inchinatorilor care mancau la trapeza manastirii. Era foarte bucuroasa, iar cei doi Sfinti alergau cu mult respect si supunere sa implineasca poruncile ei.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-BUNICUTE

 SEARA LINISTITA

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara, este o vreme caniculara, cu temperaturi ridicate in termometru. Dar, nu trebuie sa uitam ca este vara, ca de maine incepe luna lui cuptor. E cald, asa este, insa sunt convinsa ca tot disconfortul este accentuat, pe de o parte, de stirile alarmiste difuzate pe toate programele TV (Slava Domnului ca nu ma mai uit), iar pe de alta parte am devenit toti vesnic nemultumiti: daca vin cativa fulgi de zapada ne vaitam (vaii, ninge si este nasol. A trebuit sa dau zapada, e greu sa incalzesc masina, etc), daca ploua, iar ne vaitam (aoleu, ce vreme este afara, o vreme de…., nu se mai termina, etc), daca bate vantul, iar nu este bine (ma enerveaza vantul, uff, nu se mai opreste, ca mi-a stricat coafura, mi-a stricat nu mai stiu ce, etc), iar de caldura nu mai zic: jale si durere. Insa sunt foarte putini cei care spun: Slava lui Dumnezeu pentru aceasta vreme. Cand am fost la parinti, ma uitam la lanurile frumoase de cereale, care abia asteapta sa fie recoltate, la porumbul verde si crescut “ca din apa”, dar si la pomii fructiferi incarcati de roade. Ce buna a fost apa de ploaie din aceasta primavara. Din pacate, nici asa nu este bine, pentru ca sunt prea multe🤦‍♀️🤷‍♀️.

Ma gandesc: ca, in sfarsit, este pe cale sa mi se implineasca un vis. Am sa va vorbesc despre el la momentul oportun, insa tot pot spune ceva.  Dintotdeauna mi-au placut copiii: am visat sa fiu medic pediatru (am încercat chiar sa imi conving parintii sa dau la Facultatea de Medicina, insa nu am reusit), mi-am dorit sa fiu profesor, învățător, insa nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. De șapte, ani impreuna cu copiii de la Centrul Educational de la Parohie (un centru unde vin copiii enoriasilor si prieteni ai acestora) facem lucruri minunate impreuna. De aici mi-a venit ideea.

Sunt recunoscatoare:

-pentru weekendul petrecut impreuna cu nepotii. Ne-am bucurat unii de altii. Sambata a fost o zi de vara minunata, asa ca dimineata am plecat la parintii mei la tara, pentru ca au o curte minunata, iar piciulinii bunicii se puteau juca in voie. Si asa a fost. Le-am luat piscinuta, iar mama si tata au incalzit continuu apa pentru stranepoti 😂😂.

Seara, ne-am plimbat, pe Bulevardul cu Castani, din Ploiesti si am fost melomani😁

Dar si mici cercetări

 Duminica insa, fiind mult prea cald pentru ei, am fost la biserica, s-au impartasit si, dupa o scurta oprire la Mc Donalds, am mers acasa si am facut sala de cinema, dar si de joaca.

-pentru faptul ca, lucrand intr-un birou mai mare, putem tine geamul deschis si astfel ma bucur de aer;

-pentru ca nasul meu se desfunda. Am o luna de zile de cand nu mai iau nici un fel de tratament pentru alergie si ma simt din ce in ce mai bine. Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale!

-pentru faptul ca sunt consecventa la lectiile de germana de pe Duolingo. Imi doresc sa am timp si sa lucrez exercitii in limba germanain mod clasic, pentru ca mi se pare ca tot cu creionul pe hartie se invata mai bine.

Bucatarie: Desi cald afara, aseara tarziu si pana spre miezul noptii, am pregatit pentru o colega pateuri cu diferite umpluturi, dar si o prajitura cu foi de miere. M-am bucurat ca am avut iar ocazia de a gati clasic. Fericirea a fost si mai mare dimineata, cand toata lumea a savurat cu placere preparatele. Azi insa a urmat partea mai putin frumoasa: restabilirea ordinii in bucatarie, insa sotul meu este un ajutor de nădejde si totul s-a rezolvat mai repede.

Mesteresc: - crosetez si tricotez cu drag, incercand sa finalizeze proiectele incepute.

Citesc – carti pentru suflet. Am citit "Sfinti...langa noi", o carte in care parintele Bithas arata ca langa noi pot fi multi sfinti. A doua carte citita a fost "Pilde pentru suflet", scrisa de Părintele Pimen.

Urmaresc – nu urmaresc nici un serial.

O fotografie:

Despre Maica Domnului

Cercetari ale Maicii Domnului (I)

Un monah aghiorit a povestit urmatoarea vedenie:

Ierodiaconul Macarie din Manastirea Vatoped a fost un nevoitor duhovnicesc harismatic. In toata viata sa a pus in lucrare acest cuvant al Parintilor: “monah inseamna o neincetata sila a firii”. Prezenta sa si viata lui monahala plina de traire duhovniceasca au fost de mare insemnatate pentru Manastirea Vatoped in acele momente grele, cand in Sfantul Munte scazuse foarte mult numarul monahilor. Intr-o vreme, pentru a evita smintelile care se petreceau in manastire, parintele Macarie a hotarat sa plece.

Dar Maica Domnului, care veghea asupra vietii din manastire si asupra celei a parintelui Macarie, a randuit altfel. Voia ei cea sfanta era sa ramana in manastirea de metanie ca sa-i slujeasca prin viata lui cea sfanta si prin discernamantul sau. Maica Domnului avea nevoie de el, pentru ca avea sa ajute mult manastirea.

La 1 ianuarie, dupa privegherea de noapte, parintele Macarie s-a intors la chilia sa ca sa-si continuie acolo canonul. Dupa ce a aprins focul in soba, a inceput sa-si faca canonul. Nu se stie cum, in chilia sa aparut un fotoliu cu rotile pe care parintele Macarie l-a asezat langa soba. In timp ce-si facea canonul, la un moment dat a vazut o “priveliste neobisnuita”: o Femeie statea in acel fotoliu. Arata mahnita si istovita din pricina neoranduielilor si smintelilor care se petreceau in manastire. Si aceasta pentru ca monahii umblau ca niste neintelepti, iar nu “ca niste intelepti, rascumparand vremea”. Parintele Macarie a ramas uimit cand a vazut-o pe aceasta Femeie si se intreba in sinea sa: “Cum o fi aparut aceasta femeie in chilia mea? Ce cauta o femeie intr-o manastire din Sfantul Munte?”

Dupa un timp, cand privirile lor s-au intalnit, acea Femeie l-a intrebat:

-De ce vrei sa pleci din manastire? Unde vrei sa mergi? Nu vezi ca sunt bolnava si am nevoie de tine? Ramai aici!

Acestea le-a spus Maica Domnului si a disparut.

Atunci parintele Macarie a cazut in genunchi si a sarutat locul unde au stat picioarele Maicii Domnului, rugand-o totodata sa-l ierte pentru hotararea lui nechibzuita.

Cunoscand voia dumnezeiasca a Maicii Domnului pentru el, a rostit cuvintele pe care candva le-a spus ea Arhanghelului Gavriil: “Iata robul tau, Stapana!Faca-se mie dupa cuvantul tau!”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Taina Harului

Cei care se fac partasi ai vechii frumuseti a celor intai ziditi, afla inca din aceasta viata cele care se vor descoperi in veacul viitor. Unii ca acestia pot vedea neimpiedicati Soarele Dreptatii si vorbesc cu El cu indrazneala, ca fiii cu tatal lor, asa cum ne asigura Domnul in Evanghelii cand spune: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Sfantul Paisie cel Mare, retragandu-se odata in adancul pustiei, a locuit acolo trei ani intr-o pestera si se ruga cu multa ravna si osteneala. De aceea Domnul nostru I S-a aratat, asa cum a fagaduit in Sfanta Evanghelie. In vreme ce Cuviosul se ruga, iata ca i s-a aratat Domnul. Cel mai dorit decat toti si decat toate. Acela insa, nesuferind sa vada dumnezeiescul Chip al Domnului, a cazut la pamant fiind cuprins de frica si cutremur. Atunci Domnul, intinzandu-Si mana, l-a ridicat si i-a spus: “Pace tie, slujitorule al Meu! Nu te teme, deoarece mult Se bucura bunatatea Mea de faptele tale, iar rugaciunea ta Imi este bineprimita si placuta. Bucura-te si primeste si mai mare rasplata pentru aceste fapte ale tale! Iata ca iti dau acest dar: orice lucru vei cere in numele Meu, sa ti se dea. Si pentru orice fel de pacatosi vei mijloci la Mine, li se vor ierta pacatele “ (Sfantul Ioan Colov). Aceasta este cu adevarat desfatarea viitoare a dreptilor, adica Imparatia Cerurilor. De pregustarile acesteia se invrednicesc inca din aceasta viata cei care au ajuns la starea de infiere datorita nemasuratei lor curatii.

In Noul Testament taina dumnezeiesitii Iconomii este descoperita, pe cand in Vechiul Testament ea este umbrita, enigmatica si ascunsa. Totusi, aceasta Taina s-a descoperit oarecum deslusit si unora din vremea Vechiului Testament, si anume, Proorocilor si Judecatorilor.

Ceea ce a fost pentru cei vechi iconomia Intruparii, este pentru noi mostenirea viitoare. Aceasta este taina “Evangheliei lui Hristos si a Harului”, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel: “Propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa”. Si Sfantul Grigorie Teologul spune:” Ne impartasim acum de Pasti tot prin savarsirea unui ritual, dar de un Pasti mai curat decat cel vechi. Si aceasta, deoarece Pastile Legii a fost chip al chipului si chiar mai nedeslusit decat chipul. Insa la vremea potrivita ne vom impartasi intr-un chip mai adevarat si mai curat”.

Toate acestea, pentru noi cei de astazi, constituie taine pe care nu le putem cunoaste, insa celor desavarsiti li se descopera inca din aceasta viata. Si aceasta o face Dumnezeu ca sa-i cinsteasca pe aceia, iar noua sa ne adevereasca tainele nadajduite prin experierea lor de catre acesti barbati sfinti. Toate acestea sunt taine ale veacului viitor, ale Imparatiei ce va sa fie.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)