Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VIII)

Sfantul Serafim de Sarov prin nevointa sa duhovniceasca a devenit un locas ales al virtutilor, luminandu-si inima si cugetarea cu lumina Harului Sfantului Duh. Avea multa indrazneala catre Dumnezeu si de aceea a primit darul facerii de minuni.

In anul 1823 Staretul Serafim l-a vindecat pe boierul M.V. Mantorov de o boala incurabila. Boala era atat de grava, incat de la picioare ii cadeau bucatele de os. Stiinta s-a aratat neputincioasa ca sa-l ajute cu ceva. Atunci rudele sale l-au sfatuit sa nu-si mai puna nadejdea in medicina, ci sa ceara mila lui Dumnezeu si a Maicii Sale.

Mantorov a hotarat sa-l cerceteze pe Staret, desi moasia sa era la 40 de kilometri departare de Sarov. Staretul l-a primit cu dragoste, dupa care l-a intrebat:

-Crezi in Dumnezeu?

-Cred in Dumnezeu! Cred in Dumnezeu! Cred in Dumnezeu!

Atunci Staretul i-a spus:

-Bucuria mea, daca tu asa crezi, atunci crede ca “toate sunt cu putinta la Dumnezeu”. Domnul te va vindeca iar eu, sarmanaul Serafim, ma voi ruga si voi cere ajutorul si mijlocirea Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu.

Apoi Staretul s-a retras in chilia sa saracacioasa pentru a se ruga. Peste putin timp a iesit tinand in mana o sticluta cu untdelemn din candela care ardea nestinsa inaintea icoanei Maicii Domnului. L-a rugat pe Mantorov sa-si descopere piciorul, dupa care i-a uns ranile cu untdelemn si indata ranile s-au vindecat.

De bucurie, Mantorov a cazut la picioarele Staretului si i le saruta cu recunostinta. Atunci Staretul cu smerenie si cu un ton aspru in voce a spus:

-Nu cumva Serafim este cel care “omoara si face viu, pogoara in iad si ridica”?. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu Care implineste voia celor ce se tem de El si asculta rugaciunea lor. Multumeste Atotputernicului Dumnezeu si Prea Curatei Sale Maici.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VII)

Intr-o zi a venit la Sfantul Tedosie un preot din Kiev si a cerut vin pentru Sfanta Liturghie, pentru ca i se terminase. Cuviosul a chemat atunci pe paracliser si i-a poruncit sa-i dea preotului tot vinul pe care il aveau.

-Prea Cuvioase, a spus fratele, vinul s-a imputinat si avem abia pentru trei-patru liturghii.

-Da-l tot, iar pentru noi Se va ingriji Dumnezeu si Maica Domnului!

Cuviosul Teodosie o iubea mult pe Nascatoarea de Dumnezeu pe care o slujea cu credinta de multi ani, iar increderea in ea era fara margine.

Paracliserul nu a dat tot vinul preotului, ci numai o parte, iar pe cealalta a tinut-o pentru nevoile manastirii. Preotul a luat vinul si vazand ca este prea putin, a venit din nou la Cuviosul. Atunci acela l-a chemat pe paraclisier si l-a mustrat:

-Nu ti-am spus sa dai tot vinul? De ce te nelinistesti pentru ziua de maine? Nu este cu putinta ca Domnul sa lipseasca Biserica Maicii Sale de Sfanta Liturghie. Sa stii ca foarte curand vinul va fi atat de mult, incat se va revarsa din butoaie.

Atunci paracliserul a mers si a dat preotului tot vinul. Dar mare i-a fost uimirea paracliserului cand in aceeasi zi, seara, au venit binecuvantarile Maicii Domnului, care pe toti i-a umplut de bucurie. O oarecare femeie evlavioasa a trimis trei care pline cu butoaie de vin.

Toata noaptea aceea Cuviosul a multumit Domnului si Maicii Sale ca au ascultat rugaciunile “pacatosului si netrebnicului robului Lor”, asa cum se numea pe sine insusi.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VI)

Sfantul Teodosie de la Kiev (1029-1074) a fost un lucrator al Rugaciunii mintii si al privegherii pe care le facea zi si noapte. Din aceasta pricina a ajuns la mari masuri de sfintenie. Era simplu ca un copil, si traia dupa randuiala marilor Parinti de demult. Ajunsese un povatuitor experimentat in lucrarea Rugaciunii mintii. Printre alte harisme o avea si pe cea a stravederii.

Odata boierul Clement Genevici, insuflat fiind de Maica Domnului, a hotarat sa daruiasca o Evanghelie Lavrei Pecerska. Intr-o zi, avand Evanghelia ascunsa sub hainele sale, l-a vizitat pe egumenul Teodosie. Dupa Slujba Utreniei voia sa stea si sa discute cu Cuviosul. Clement nu spusese inca nimic despre Evanghelia pe care voia s-o dea. Insa Sfantul, luminat fiind de Maica Domnului, i-a spus:

-Frate Clement, da mai intai Sfanta Evanghelie pe care ai fagaduit-o Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si dupa aceea vom sta sa discutam.

Auzind acestea, boierul s-a minunat de harisma Cuviosului. Uitase ca Dumnezeu si Prea Curata Fecioara lumineaza pe cei care se afierosesc Lor si ca toate faptele noastre cele ascunse sunt descoperite si “goale inaintea ochilor Lor”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (V)

Multi stareti rusi, dupa ani indelungati de nevointa in viata duhovniceasca au primit in dar de la Dumnezeu, pe langa multe alte harisme, si pe cea a stravederii.

Unui zavorat din Manastirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Zadonsk i-a venit gandul viclean sa-si schimbe locul unde se nevoia si sa se duca intr-un loc mai retras ca sa ia asupra sa niste nevointe duhovnicesti mai aspre. Inainte de a descoperi cuiva gandurile si hotararea sa, l-a vizitat un inchinator din pustia Sarovului, de prin partile unde se nevoia Sfantul Serafim de Sarov, si i-a spus:

-Parintele Serafim mi-a poruncit sa-ti spun urmatoarele: “Atatia ani te nevoiesti in viata de zavorat. Va fi rusinos pentru Sfintia Ta sa fii biruit de gandurile diavolesti si sa-ti parasesti locul. Sa nu pleci nicaieri! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu iti porunceste sa stai aici unde esti!”

Apoi omul a disparut. Cand au inceput sa-l caute pe inchinator, nu l-au aflat nicaieri, nici in manastire, nici in afara ei. Cu siguranta ca fusese Sfantul Serafim, care din dragoste fata de cel zavorat, luase chipul unui simplu inchinator si venise sa-l izbaveasca de gandurile viclene ale diavolului, spunandu-i totodata si porunca Maicii Domnului.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (IV)

Este cunoscuta tuturor dragostea pe care o avea Sfantul Serafim de Sarov fata de Maica Domnului. Sfantul ii poruncise egumenei de la Manastirea Divievo sa tina intotdeauna o candela aprinsa inaintea icoanei Maicii Domnului. I-a mai spus ca daca va implini cu acrivie aceasta porunca, “nu va lipsi niciodata untdelemnul, iar manastirea va fi indestulata cu de toate”.

Odata insa candela s-a stins. Manastirea nu avea untdelemn si nici banii necesari ca sa cumpere. Atunci paraclisiera Xenia si-a adus aminte de porunca Sfantului si s-a gandit cu mahnire: “Daca ceea ce a proorocit Staretul despre candela nu s-au implinit, de vreme ce nu exista nici untdelemn, nici bani, inseamna ca nu se vor infaptui nici celelalte preziceri ale sale, in implinirea carora credeam cu neindoire”.

O multime de ganduri chinuiau mintea calugaritei. Si-a pus capul intre maini si s-a departat cativa pasi de icoana. Deodata aude o trosnitura usoara care venea de la icoana Maicii Domnului.se intoarce si vede o candela aprinsa. Se apropie si uimita vede paharul candelei plin cu untdelemn, iar pe suprafata lui pluteau doua monede mici. Inspaimantata, a incuiat biserica si a alergat la chilia staretei Elena Vasilievna sa-i vesteasca minunea. Pe drum a ajuns-o din urma o alta monahie insotita de un taran.

-Sfintia Voastra sunteti paraclisiera aici? A intrebat taranul.

-Da, a raspuns monahia Xenia.

-V-am adus trei sute de ruble pentru untdelemnul de la candela Maicii Domnului, pe care Staretul v-a poruncit sa o tineti permanent aprinsa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (III)

Sfantul Nil Sorski (1433-1508) a izbutit prin nevoina sa sa-i imite pe cei fara de trup. S-a daruit nevointei rugaciunii, contemplatiei dumnezeiesti si mai ales “lucrarii duhovnicesti monahale”, adica Rugaciunii lui Iisus, punand in lucrare tot ceea ce invatase. Astfel s-a aratat barbat placut lui Dumnezeu, izbutind sa-si curete “vasul launtric”. Rugaciunea sa la icoana Maicii Domnului “Odighitria”, pe care o avea in chilie, era atat de puternica, incat datorita ei se faceau multe semne minunate.

“Intr-o vreme vietuia in schitul sau un monah, pe nume Adam, impreuna cu fiul sau, Mihail. Adam l-a trimis odata pe fiul sau la biserica sa ceara de la paracliser niste obiecte bisericesti. In timp ce copilul era pe drum, a aparut deodata inaintea lui un om ciudat (diavolul) care l-a rapit si l-a dus intr-o clipita intr-o padure deasa, unde se afla locuinta lui. L-a asezat intr-o camera inaintea ferestrei si a poruncit femeii lui sa-i de a de mancare. Ii aducea tot felul de ierburi salbatice si incercau sa-l faca sa manance. Insa copilul nu manca nimic, ci statea nemiscat in locul unde il pusese acela si plangea nemangaiat.

Intre timp tatal sau a inceput sa se nelinisteasca si a mers sa-l caute pe copil prin tot schitul, dar nu l-a aflat nicarieri. Apoi a mers impreuna cu parintii la paraclisul de langa padure, in care se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Odighitria”, si au cantat Paraclisul, cerand cu lacrimi Sfantului Nil, facatorul de minuni, sa-i ajute. Si indata Sfantul Nil a venit in ajutorul copilului. A stat inaintea camerei unde era copilul si a batut cu toiagul in fereastra. Atunci cladirea s-a cutremurat si toate duhurile necurate au cazut la pamant. Copilul care statea nemiscat si plangea, l-a vazut pe Sfantul Nil pe fereastra si l-a auzit strigand:

-Duhuri neucrate, de ce va luptati impotriva schitului meu? Luati copilul si duceti-l acolo de unde l-ati luat si lasati-l acolo!

De indata ce Sfantul a spus acestea, duhurile necurate au disparut. Pe copil l-au lasat langa o capita din livada schitului. Acela a povestit apoi monahilor tot ceea ce i se intamplase, tot ceea ce vazuse si auzise. Atunci cu totii au preaslavit pe Domnul si pe Maica Lui, care ii asculta pe cei care Le cer ajutorul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat aievea Sfântului Serghie, mângâindu-l

Preafericitul Părinte, stând oarecând noaptea la obişnuita sa pravilă înaintea Sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi adeseori căutând la Dânsa, zicea: „Preacurată Maica Hristosului meu, Apărătoarea şi tare ajutătoarea neamului omenesc, fimnouă nevrednicilor mijlocitoare, pururea rugându-te Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care este întemeiat spre lauda şi cinstea Sfânt numelui Lui în veci. Pe tine Maica dulcelui meu Hristos, ca pe ceea ce ai câştigat multă îndrăzneală către Dânsul, rugătoare te punem înainte noi robii Tăi, căci tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi adăpostire”.

Aşa se ruga şi canonul cel de mulţumită, adică Acatistul Preacuratei cântându-l, a şezut puţin să se odihnească. Iar ucenicului său, care se numea Mihail, i-a zis: „Fiule, fii treaz şi priveghează, de vreme ce o cercetare minunată şi de spaimă ni se va face nouă în ceasul acesta”. Acestea grăind el, îndată s-a auzit un glas care a zis: „Iată, Preacurata vine”, iar sfântul auzind acestea, degrabă s-a sculat vrând să iasă din chilie şi iată o lumină mare, strălucind mai mult decât soarele, a luminat pe Sfântul. Atunci îndată a văzut pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu însoţită de doi Apostoli, Petru şi Ioan, care întru negrăită lumină strălucea. Cum a văzut-o Sfântul, a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi acea lumină preastrălucitoare. Atunci Preacurata cu ale sale mâini s-a atins de Sfântul, zicându-i: „Nu te spăimânta alesul meu, iată am venit să te cercetez, căci s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi, pentru care tu te rogi. Şi pentru locaşul tău să nu te mai mâhneşti, căci de acum cu toate va fi îndestulat, nu numai cât vei fi tu în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul, nedepărtată voi fi de la locaşul tău, dându-I cele de trebuinţă nelipsit, păzindu-l şi acoperindu-l. Acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Iară Sfântul, ca întru uimirea minţii aflându-se, de frică şi de cutremur era cuprins. După puţin timp venindu-şi în sine, a aflat pe ucenicul său, ca un mort zăcând de frică şi l-a ridicat, iar el a început a se arunca la picioarele Stareţului, zicându-i: „Spune-mi, Părinte, pentru Domnul, ce era această vedenie minunată şi strălucită, de vreme ce puţin a fost de nu s-a despărţit duhul meu de trupeasca legătură”. Iar Sfântul se bucura cu sufletul şi strălucea faţa lui de acea negrăită bucurie şi nu putea nimic altceva să grăiască, fără numai aceasta: „Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură întru mine de această vedenie minunată”. Şi minunându-se, stătea tăcând. Apoi, după puţină vreme, a zis ucenicului său: „Fiule, cheamă la mine pe Isaac şi pe Simeon”. Şi venind ei, le-au spus toate pe rând, cum a văzut pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu cu Apostolii şi ce i-a zis lui. Acestea auzind ei, se umpleau de bucurie şi de veselie şi toţi împreună au cântat Paraclisul Maicii Domnului. Apoi Sfântul a petrecut toată noaptea aceea fară de somn, socotind cu mintea pentru milostiva cercetare a Stăpânei celei Preacurate, căreia fie preacinstirea în vecii vecilor. Amin.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Caluti

 Caluti

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Micii bucatari

 Am facut sarmale……

De mult timp copiii de la Centrul Parohial ma roaga sa facem sarmale. Ei bine, la finalul saptamanii am facut cu totii sarmale. Si nu numai sarmale, pentru ca ne-am gandit sa facem o masa calda pentru bunici si bunicute, pe care sa o oferim la pachet dupa Sfanta Liturghie. Pe langa sarmale, propunerea a fost de ciorbita de pui si orez cu lapte.

Vineri, toata lumea a infasurat la sarmale

Sambata, doua fetite au facut echipa si au pus la foc ciorbita si orezul, insa de cele doua preparate au avut grija toti (bineinteles, pe rand). Sarmalele au fost puse si ele la cuptor.

Ceilalti au pregatit preparatul pe care il punem in fiecare duminica pe masa de prinoase. De obicei facem o prajiturica, insa am am hotarat sa facem pateuri cu carne. Alegerea mea a dus la distractie cu faina, la rasete si veselie.

 

Dupa atata munca, bucatarul “foame” a fost cel mai tare. Toti au savurat sarmalele aburinde, abia scoase din cuptor, dar si orezul cu lapte pregatit pentru bunici😂😂.

Orezul cu lapte a fost servit afara, in curtea bisericii. 

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (II)

Domnul nostru Iisus Hristos, prin mijlocirile Maicii Sale, a daruit Staretului Chiril de la Iezerul Alb harisma facerii de minuni.

Odata trebuia sa savarseaca neaparat Sfanta Liturghie in manastire, dar nu aveau vin pentru slujba. Atat de saraca era manastirea! Preotul care avea sa slujeasca a spus aceastea Cuviosului, care a inceput indata sa se roage in taina Maicii Domnului. Apoi a cerut paraclisierului Nifon sa cerceteze daca intr-adevar nu exista vin pentru slujba. Desi Nifon il asigura ca nu exista nici o picatura, caci se incredintase de aceasta cu ochii sai. Staretul insa se indoia de spusele paraclisierului si a cerut sa-i aduca vasul in care tineau vinul. Nifon a facut ascultare, dar cand a ajuns la vas, a vazut cu uimire ca el era atat de plin cu vin, incat se revarsa pe jos. Pentru multa vreme vasul acesta nu s-a golit de vin, asa cum s-a petrecut si cu untdelemnul din vasul vaduvei care nu se imputina pentru rugaciunile Proorocului Ilie.

Altadata a fost foamete in tinutul in care locuia Staretul Chiril. Manastirea Cuviosului nu avea terenuri pe care sa cultive cele trebuincioase vietii. Cu toate acestea, chiar si acele lucruri putine pe care le avea le impartea cu darnicie tuturor. Singurul venit al manastirii era din lucrarea monahilor, deoarece tot ce aduceau mirenii in manastire drept milostenie era atat de putin, incat abia ajungea pentru ei. In ciuda saraciei lor, cu cat imparteau mai mult, cu atat se inmulteau in manastire binecuvantarile Domnului si ale Maicii Sale. Monahii care imparteau alimentele vedeau zilnic minunea si spuneau:

Asa cum Cuviosul Chiril a inmultit vinul pentru Sfanta Liturghie, tot astfel si acum, ca sa potoleasca foamea, inmulteste paine cu ajutorul Maicii Domnului ca sa-i mangaie pe fii sai duhovnicesti.

Cuviosul Chiril a aratat de multe ori marimea credintei sale in Domnul si in Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, precum si statornicia sa in ea. Iubirea de oameni si instrainarea sa desavarsita de cugetarile si dorintele pamantesti erau cunoscute tuturor. Rasplata pentru biruinta a primit-o de la Domnul si de la Maica Domnului, Stapana Noastra Nascatoarea de Dumnezeu, prin icoana ei “Odighitria” (Povatuitoarea), pe care Cuviosul o avea in chilia sa si la care se ruga, intotdeauna ii asculta rugaciunea, plinind orice lipsa din manastirea sa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (I)

Cuviosul Chiril de la Iezerul Alb a fost descendentul unei familii evlavioase. Dorind viata linistita, a impartit toate saracilor si s-a facut monah. Ardea de ravna dumnezeieasca si se nevoia sa traiasca o viata aspra in ascultare desavarsita. Nemilostiv cu sine insusi, si-a smerit trupul, dar si-a intarit duhul. Slujind la bucatarie, focul vremelnic de la vatra ii amintea de focul vesnic si nestins al iadului.

Odata, Cuviosul Chiril a hotarat sa ceara de la egumen sa-l slobozeasca de ascultarea de la bucatarie si sa-l lase sa se nevoiasca la chilie, nu pentru a se odihni, ci pentru mai multa liniste. De aceea s-a rugat fierbinte Maicii Domnului sa randuiasca ea aceasta spre folosul sau. Duhovnicul lui, arhimandritul Teodor, voia sa transcrie o oarecare carte si a randuit ca monahul Chiril sa faca aceasta. Atunci el a observat ca noaptea, in vremea rugaciunilor, nu avea atata trezvie cum avea in bucatarie, desi erau multi calugari acolo.

De aceea a inceput iarasi cu lacrimi si cu rugaminti fierbinti sa o roage pe Maica Domnului sa-l ajute sa afle iarasi caldura de mai inainte in rugaciune. Atunci egumenul, inspirat fiind de Maica Domnului, i-a poruncit sa-I ia din nou ascultarea la bucatarie. Cuviosul a pus metanie egumenului si vreme de cinci ani a ramas in aceasta ascultare grea. Ziua il dogorea focul, iar noaptea era chinuit de frig, dar nu-si ingaduia sa se imbrace cu o haina mai calduroasa. Totdeauna insa se ruga Maicii Domnului, care il acoperea cu harul ei, racorindu-l ziua si incalzindu-l noaptea.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Rugaciunea lui Iisus (IV)

Atunci cand Sfantul Siluan era frate incepator in Manastirea Sfantul Panteleimon din Sfantul Munte Athos, era razboit foarte tare de gandul care ii spunea:

-Mergi in pustie, imbraca-te in sac si mantuieste-te acolo!

-Bine, voi merge la egumen ca sa cer binecuvantare pentru aceasta.

-Nu te duce la egumen, deoarece el nu-ti va da binecuvantare! ii spunea iarasi gandul.

-Putin a lipsit cu catava vreme mai inainte sa nu ma scoti din manastire si sa ma duci in lume (avusese o ispita pe care o biruise cu ajutorul Maicii Domnului), iar acum vrei sa ma duci in pustie…. Daca egumenul nu binecuvinteaza, inseamna ca nu ma indemni la bine.

Apoi imbarbatandu-se, a spus din adancul sufletului:

-Pentru pacatele mele voi muri aici.

De atunci Sfantul Siluan a inceput lupta duhovniceasca si nevointa supunerii gandurilor viclene care, potrivit traditiei de veacuri a monahismului athonit, se savarseste prin neincetata pomenire a lui Dumnezeu:

“Rugaciune de unul singur in chilie, slujbe lungi in biserica, postiri si privegheri, deasa spovedanie si impartasire, studiu duhovnicesc, osteneala, ascultare….:.

Sfaturile egumenului, ale duhovnicilor si ale batranilor erau, in general, scurte si aratau cum trebuie sa se nevoiasca.

Chemarea neincetata a dumnezeiescului Nume a lui Iisus indulcea sufletul fratelui Simeon. Se bucura atunci cand auzea ca ne putem ruga in orice loc si neincetat cu aceasta rugaciune. De aceea el se ruga mult si cu ravna, deoarece sufletul sau era profund indurerat si cauta cu staruinta pe Cel puternic ca sa-l mantuiasca. Traia propriul sau iad si durerea lui Adam. Inima sa era cuprinsa de o durere nemangaiata si de aceea pocainta sa era nemarginita, staruitoare si plina de lacrimi.

Dupa vreo trei saptamani, intr-o dupa-amiaza, in timp ce se ruga inaintea icoanei Maicii Domnului, s-a savarsit urmatoarea minune: Rugaciunea i-a intrat in inima si a inceput sa se savarseasca in ea zi si noapte. Atunci nu a inteles inca maretia darului pe care il primise de la Maica lui Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus devenise una cu vointa si cu toata existenta sa. Buzele sale rosteau neincetat Rugaciunea.

Minunea aceasta a savarsit schimbari profunde in sufletul si in constiinta sa.

Atunci au disparut flacarile gheenei care il inconjurau, au incetat chinurile iadului pe care le traise timp de o jumatate de an. Acum i s-a dat sa traiasca o bucurie deosebita si sa simta multa odihna sufleteasca. Si-a vazut propria inviere si traia bucuria pascala.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului, arătându-se prin tabloul judecăţii, atrage la pocăinţă pe un tânăr

Fericitul Dositei şi-a petrecut primii ani ai vieţii sale într-un chip cu totul lumesc şi într-o ignoranţă profundă de adevărurile creştinismului. Fiindcă auzise vorbindu-se mult despre Ierusalim, a călătorit acolo numai de plăcere. Dar milostivirea lui Dumnezeu îl aştepta acolo. Ea (milostivirea) s-a servit spre a-l îndupleca la pocăinţă, de un tablou ce reprezenta judecata şi muncile iadului, zugrăvit pe un perete al unei biserici din Ghetsimani. În timp ce el privea şi se mira de cele văzute, deodată a apărut o Femeie îmbrăcată în veşminte scumpe care, stând lângă dânsul, a început a-l învăţa, cu blândeţe, ce muncă primesc oamenii, pentru fiecare păcat pe care îl fac. Dositei a zis către Dânsa: „Scumpă Doamnă, dar cine ar vrea să se izbăvească de aceste munci, ce să facă?”. La care Dânsa i-a răspuns: „Posteşte, roagă-te, fă binele cât poţi şi te vei izbăvi de munci”, şi acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Această Doamnă a fost Preabinecuvântata Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu. Dositei luând aceste cuvinte în inima lui, şi-a îndreptat viaţa, a intrat în monahism, urcând cu mare nevoinţă pe treptele sfinţeniei, izbăvindu-şi sufletul de muncile iadului, aşa cum l-a îndemnat Preasfânta Maică (380, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Bunatati

 Bunatati pentru o zi speciala

Zilele acestea, o colega de serviciu si-a serbat ziua de nastere si m-a rugat sa ii fac prajituri si aperitive. Pentru ca de ceva timp gatesc mai mult fara gluten, rugamintea colegei a venit la fix. Chiar imi era dor de gatitul clasic, de un maraton de gatit.

Minitarte cu crema de mango fara zahar

 

Prajitura egipteana

 

Minitriunghiuri cu aluat de casa si carne, dar si Minipateuri cu aluat de casa si ciuperci

 

Minipateuri cu branza in foi de placinta.

 

La aceste bunatati se adauga si prajitura Tosca, pe care insa, nu am reusit sa o fotografiez.

Bucuria a fost mare cand le-am preparat, insa si mai mare cand am primit aprecierile de la colegele care le-au servit, dar si de la sotul sarbatoritei.

despre Maica Domnului

 Rugându-se Maicii Domnului, au dobândit fiu binecuvântat care a pătimit pentru credinţă

Sfântul mucenic Ştefan, numit cel tânăr (764), care a pătimit pentru cinstirea Sfintelor icoane, sub împăratul iconoclast Constantin Copronim, s-a născut la anul 714 în cetatea Constantinopolului, din părinţi drept-credincioşi, bogaţi în averi, dar mai bogaţi în virtuţi. Mai înainte de a se naşte el, părinţii lui erau foarte întristaţi pentru că nu năşteau fii. Pentru aceasta, ei s-au rugat foarte mult Maicii Domnului, în biserica din Vlaherne, să le dăruiască lor odraslă. Ei au făgăduit că orice vor avea, fiu sau fiică, îl vor închina slujirii lui Dumnezeu.

Odinioară rugându-se lui Dumnezeu şi Maicii Sale, noaptea, i s-a arătat în vis Maica Precista înconjurată de multă lumină, care i-a zis: „Mergi cu pace căci vei naşte fiu, după rugăciunea ta”. Aflându-se în acel timp în biserica din Vlaherne, deşteptându-se din acea uşoară aţipire, s-a dus fericită la casa sa, şi în scurt timp a zămislit în pântece fiu, care la timpul cuvenit născându-se, din Sfântul Botez i-au pus numele Ştefan. Acesta făcându-se mare, după făgăduinţa părinţilor, şi-a închinat viaţă lui Dumnezeu întru petrecere călugărească şi la timpul cuvenit şi-a vărsat şi sângele pentru apărarea drepteicredinţe şi a sfintelor icoane (379Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

La Sezatoare

 La multi ani dna Aurelia!

(sursa: internet)

Sarbatorile pascale si ulterior, vremea rece au facut ca, o perioada de timp sa nu ne mai intalnim la “Sezatoarea cu zambete”, mai ales ca spatiul disponibil nu este foarte confortabil.

Aseara ne-am intalnit, insa nu pentru a lucra, ci pentru a o sarbatori pe dna Aurelia, o doamna tare draguta si delicata, care ieri a implinit frumoasa varsta de 77 de ani. Noi ne-am dorit sa ii facem doamnei o surpriza, insa si doamna ne-a facut noua. Ne-a dus clatite cu flori de salcam, un deliciu al copilariei.

Impreuna, savurand clatite cu salcam si un pahar de sampanie, am petrecut doua ore minunate.

La multi ani doamna Aurelia, cu sanatate si multe bucurii alaturi de familia dumneavoastra frumoasa, dar si alaturi de noi!

(sursa:internet)

Despre Maica Domnului

 Dăruind Maicii Domnului bogăţia trecătoare, Maica Domnului le-a dăruit bogăţie veşnică

Un cetăţean din Roma, pe nume Ioan Patrichie, neavând copii cu femeia sa, a dăruit toate avuţiile sale Preacuratei Fecioare Maria, zidind o biserică în numele Preasfinţiei Sale. Trăind în continuare o viaţă cucernică şi plină de fapte bune, mai înainte de moartea lor li s-a arătat Maica Precista şi le-a zis: „Voi m-aţi făcut pe mine moştenitoare peste avuţiile voastre cele pământeşti. Eu, mai bune şi veşnice bogăţii voi cere pentru voi de la Fiul meu. Acum mergeţi, căci mâine vă vor duce pe voi îngerii, la mai bune şi frumoase case” (372, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului trimite semn, zăpadă în timpul verii, pe locul viitoarei sale biserici

Acelaşi Ioan Patrichie cu femeia sa, pe când se aflau în viaţă, s-au rugat Maicii Precistei ca să le arate ce să facă cu avuţia lor. După îndelungate şi calde rugăciuni adresate către Maica Preacurată, într-o vreme foarte călduroasă, peste Muntele Exevinelui care se afla în interiorul zidurilor cetăţii, a început a cădea zăpadă atât de abundent, încât s-a acoperit cu troiene. În noaptea următoare, lui Ioan Patrichie şi femeii lui, s-a arătat Maica Precista care i-a îndemnat, pentru rugăciunea şi dragostea lor, să zidească o biserică în cinstea Sfinţiei Sale, în acel loc în care vor afla zăpada, adică în munte.

Mergând, ei au spus această vedenie lui Liberiu, papa Romei (352-366), de la care primind binecuvântare, au zidit în acel loc, o minunată biserică închinată Preasfintei şi pururea Fecioarei Maria, Maica lui Dumnezeu (373, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului descoperă şi lui Liberiu, papa Romei, voia şi dorinţa Sa

În acea noapte în care Maica Domnului s-a arătat lui Ioan Patrichie şi soţiei sale, în acelaşi timp i s-a arătat şi lui Liberiu, papa Romei, spunându-i că acolo unde a căzut zăpada este locul dorit şi ales de Dânsa unde să i se zidească o biserică. Auzind acestea de la Maica Domnului, Liberiu, însoţit de sobor mare de preoţi şi de mulţime de oameni, a mers la locul arătat şi făcând litanie, a sfinţit locul unde s-a ridicat apoi acea biserică dorită de Dânsa. Pentru zidirea acestei biserici, Ioan Patrichie şi-a cheltuit toată averea sa, care, isprăvindu-se, a fost sfinţită punându-i-se hramul Sfânta Maria cea Mare (374, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-Culori

 Galben, verde, gri

ursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Călugăriţa Atanasia, fiind departe de biserica Precistei, dorind-o, a văzut-o în răpire

Atanasia, călugăriţă din ostrovul Eghina, a zidit o biserică în cinstea Maicii Precistei. Odinioară venind la Ţarigrad pentru un lucru de mare nevoie, a zăbovit acolo şase ani. După această zăbavă, i s-a aprins inima de dor pentru biserica Precistei şi plângea cu amar pentru atâta depărtare de biserica sa în care se îndulcea şi se mângâia sufleteşte. În acel timp, aflându-se în răpire, a văzut biserica Precistei cu uşile deschise şi un glas din cer s-a auzit, zicându-i: „Intră aici”. După aceasta, plecând din Ţarigrad, s-a întors la biserica sa, pe care o dorea nespus de mult (364, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Un creştin vede pe Maica Domnului într-un car de aur

Un om din cetatea Florenţei, care se chema Filip, s-a dus odată la biserica Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Întru acea zi tocmai se citea din cartea Faptelor Apostolilor, aceste cuvinte: „Filipe, apropie-te şi te alipeşte de carul acesta” (Faptele Apostolilor 8, 29). El, auzind aceste cuvinte, şi-a pierdut cunoştinţa şi fiind răpit a văzut înaintea lui un car de aur la care era înjugată o oaie şi un leu; iar înăuntrul carului şedea Maica Domnului (365, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Micii creatori

 Branza dulce, joaca si lectura

Cea mai mare placere a copiiilor este aceea de a gati, ceea ce face ca multe dintre subiecte sa fie despre mancare. Discutand impreuna despre branza dulce, pe care au gustat-o cand au pregatit prajiturile pentru hram, am ajuns la concluzia ca o considera fada si ca nu poate fi servita decat in prajituri. Le-am spus ca servita ca atare, da, este fada, insa ea poate folosita in multe feluri, nu numai la prajituri. Nu stiu cat m-au crezut, insa ieri le-am demonstrat parerea mea si am facut impreuna tartine cu branza dulce.

Le-am pus la dispozitie: ou fiert, marar, ceapa, usturoi, putina smantana (cat sa lege ingredientele), sare si piper.

Desi le-am propus sa puna branza dulce si sa guste dupa fiecare ingredient adaugat, ei au preferat sa puna totul si sa savureze la final. I-am pus sa dea o nota la ceea ce au preparat si doi copii au dat nota 9 (unul a pus cam multa sare, iar altul ceva mai mult piper). Ceilalti l-au notat cu 10.

La final, am iesit in curtea bisericii si ne-am jucat "Flori, fete, filme sau baieti", am ras si ne-am distrat, 

dar am ajuns si la un nou proiect: “Aventurieri in lectura”. Fiecare copil recomanda o carte, citim intr-o perioada scurta de timp cate un capitol si il discutam. Prima carte propusa de Antonia, (fetita care care a venit cu ideea) este “15 zile fara internet” de Sophie Rigal-Goulard, primul capitol urmand sa il citim pana joi.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului se arată în biserică ţinând în braţe pe Dumnezeiescul Prunc

În mănăstirea Cluniaţilor, dintre toate Praznicile, cel mai cinstit, mai mult decât celelalte, era Praznicul Naşterii lui Hristos.

Odinioară fiind Praznicul acesta, un călugăr îmbunătăţit a văzut pe Maica Precista ţinând în braţe pe Hristos ca Prunc, iar împrejurul ei o mulţime de îngeri (353, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului se arată şi mângâie pe Sfântul Apostol Iacob

Iacob Apostolul, feciorul lui Zevedeu, când era în Spania într-o cetate care se chema Cezar Augusta, era foarte scârbit că nu întorsese mai mulţi oameni la credinţa creştină, ci numai nouă. Atunci Maica Precista s-a arătat Apostolului şi, mângâindu-l, i-a zis: „Întru această viaţă n-ai ucenici mulţi, dar după moarte vei avea mai mulţi” (354, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului cheamă pe un creştin să slujească la biserica Sa

Ioan Străinul, cum este numit, a înoptat în Cupiatici. În vis i s-a arătat lui Maica Precista şi i-a zis să locuiască lângă biserica Sfinţiei Sale. El deşteptându-se din somn, a renunţat la calea lui în care mergea şi s-a aşezat să locuiască lângă biserica Sfinţiei Sale. Aici el a îndeplinit slujba de paraclisier, biserica aflându-se în acel timp sub îngrijirea unui preot de mir (341, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 Maica Domnului respinge trupul unei creştine care a fost îngropată în biserică

Pe când acest Ioan, amintit mai sus, era paraclisier la acea biserică a Precistei, a murit o doamnă care a locuit în acele părţi. Mai înainte de a muri, acea doamnă a poruncit să fie îngropată în biserică, în apropiere de icoana Maicii Domnului. Într-o noapte, pe când acest paraclisier citea rugăciuni în biserică, i s-a arătat lui Maica Domnului şi i-a poruncit să meargă la preot şi să-i spună să nu îngroape trupul acelei doamne în biserică. Preotul, după porunca Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, n-a dat voie să îngroape trupul acelei doamne în biserică, dar feciorul doamnei neascultând de preot şi înfricoşându-l, au îngropat pe mama lor înaintea icoanei Maicii Preacurate. A doua zi la Utrenie, venind în biserică, au aflat trupul acelei doamne scos afară din mormânt, zăcând deasupra pământului. Preotul speriat a îngropat iarăşi trupul ei. În noaptea ce a urmat, s-a arătat iarăşi Maica Precista paraclisierului şi i-a zis: „De vreme ce voi nu ascultaţi porunca, eu voi lua darul meu de a tămădui oamenii, din această biserică, până când nu se va alege nimic de trupul acesta, care va pieri cu sunet; apoi voi aduce alţi lucrători la această biserică” (342, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)