Caminul meu un colt de rai – saptamana 2
Pentru
a doua saptamana a provocarii “Caminul meu un colt de rai” Irina propune, pe
blogul ei, sa facem ordine, atat in casa, cat si in suflet. Corina, ne propune o
saptamana de bucurie, in care sa renuntam la “Nu” indiferent cum si cand l-am
folosi si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de fiecare clipa traita.
In
saptamana ce tocmai s-a incheiat, timpul a fost placut, soarele ne-a mangaiat
cu razele lui, au fost si cateva reprize de ploaie. Intreaga natura invita la plimbare
si relaxare.
Programul
incarcat, ca si vremea de afara, au facut sa stam foarte putin in casa, astfel
ca si in aceasta saptamana am combinat provocarile celor doua doamne ale caror
bloguri le urmaresc cu drag.
Copiii
mi-au adus multa bucurie in suflet in aceasta saptamana. La inceputul ei, doua
fetite delicate si dragute, m-au rugat sa le invat sa faca prajituri. Am
ascultat dorinta lor si le-am invitat acasa, pentru a face impreuna briose. Si
nu orice fel de briose, ci briose de ciocolata si ornate cu crema de ciocolata.
Au invatat sa citeasca o reteta, sa cantareasca ingredientele, insa distractia
cea mai mare a fost la …..ornat. Imaginatia si veselia au umplut intreaga
bucatarie. S-au simtit foarte bine, astfel ca m-au intrebat daca mai pot veni.
A
doua parte a saptamanii, impreuna cu copiii de la Centrul Educational am
continuat sa impletim semne de carte si brelocuri. Bineinteles ca totul s-a
intamplat intr-o atmosfera de bucurie, de “zumzaiala” vesela si rasete
cristaline.
Insa
apogeul bucuriei a fost in week-end, petrecand ziua de duminica cu nepotii.
Matei vorbeste si ne spune povesti, l-a “adormit” pe bunicul cantand “Nani,
nani puisor….”, dar i-a facut si “ijetie”. Am mancat impreuna “sanvis cu
mamete” (sandwich cu Almette), am ras din plin inventand povesti cu animalute
curioase. Micutul Alex nu s-a lasat mai prejos. Tot timpul langa noi, zambind
si chicotind, a invatat sa faca primii pasi, sprijinindu-se de o matura.
Serile
le-am petrecut tricotand la patura “plimbareata”, urmarind filme pe Diva, dar
si facand ceva “ordine” in gandurile mele.
O alta bucurie a acestei săptămâni a fost o comanda mica de prăjituri pentru parastasul soacrei părintelui duhovnic. Pe doamna Marilena am cunoscut-o, o femeie plina de viață, tot timpul cu zâmbetul pe buze și gata să ajute pe oricine. Am făcut prăjiturile cu mare drag. La parastasul făcut pentru cei trei ani de la plecarea la cele veșnice a doamnei Marilena, am întâlnit oameni cu suflet frumos.
Bucurie, multa bucurie, insa fara fotografie.😂😂.
4 comentarii:
Eu abia astept sa vad paturica. :D
Ce saptamana magica. Aata aventurile alaturi de micutii de la centru, cat si prajitureala.
Dar mai ales cei doi pui dragalasi de care v-ati bucurat din plin. Primii pasi :D
Puuuupici
Doamna Ioana, ce multa bucurie v-a însotit în săptămâna ce tocmai a trecut...
Felicitări pentru tot efortul și mai ales pt disponibilitatea dumneavoastră de a dărui câte puțin din timpul, dar mai ales din inima dvs.
Spor și pace în continuare!
Rux, si eu abia astept sa o termin, sa ma bucur de ea. Imi este din ce in ce mai draga aceasta paturica.
Te imbratisez cu drag!😘😘
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase Andreea! Au adus multa bucurie in sufletul meu.
Te imbratisez si iti doresc o zi frumoasa!😘😘
Trimiteți un comentariu