Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges si a;e Sfantului ierarh Ambrozie, episcopul Mediolanului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Era
o dupa-amiaza inabusitoare, nici un fir de aer nu se misca, iar in spatele
gradinii se auzea zgomotul molcolm al raului. Savoiu incerca sa adoarma, dar nu
putea; simtea parca o racoare in tot trupul, iar vajaitul apei raului i se
parea prea tare. Din indepartari se auzi tunetul intarziat al unei furtuni;
atunci i se paru ca aude un glas. Era glasul constiintei, glasul dreptatii. Se scula
cutremurandu-se de o frica neinteleasa, si porunci servitorilor s-o caute pe
vaduva cu cei 5 copii si s-o aduca inapoi de unde plecase. Dar ea plecase cu copiii
in padure si nu putea fi gasita.
A
doua zi afla ca murise copilul cel bolnav, iar mama, cu cei 4 copii ramasi,
gasise adapost la un om sarac, dar credincios si cu frica de Dumnezeu.
Savoiu
incepu sa urasca gradina, pavilionul, raul, vantul si ii fu groaza de
intunericul linistit al noptii care se lasase. In curand cazu intr-o boala
grea. In aiureala cand a caldurilor, cand a tremuraturilor, pomenea intunericul
noptii si tunetul furtunii. Peste cateva zile isi dadu duhul.
Glasul
constiintei a rasunat in sufletul lui, dar, fiind prea tarziu, Savoiu nu a
putut repara nimic. S-a implinit zicala intelepciunii populare, care suna cam
asa: Dupa fapta si rasplata.
(Istorioare moral-religioase)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu