POVESTIRE

 

PAINEA

O maicuta de la Schitul Manastirii Diveevo ne-a povestit urmatoarea intamplare:

Noi nu avem transportul nostru, iar iarna ajung la noi foarte putini oameni. Se intampla ca doua-trei luni/an sa ramanem izolate de ceilalti, deoarece zapada acopera toate drumurile catre noi. In una din aceste ierni, am mancat toata painea pe care o aveam, ramanand doar niste pesmeti. Atunci i-am spus parintelui (toate maicutele i se adreseaza Sfantului Serafim de Sarov in rugaciune cu “parinte” sau “parinte Serafim”):

-Parinte Serafim, trimite-ne si noua putina paine, caci deja si pesmetii ni se termina.

Au trecut vreo doua ore si maicuta a observat cum la schit a venit un camion. Ea a iesit sa vada cine este. Din cabina a iesit un barbat care le mai aducea uneori diferite produse. Vadit emotionat i se adresa:

-Primeste, maicuta, painea.

Apoi i-a relatat urmatoarele:

Eram in drum spre alt schit, destul de departe de voi, cand am auzit un glas:”Mergeti spre….” Si a numit schitul vostru.

Atunci am intrebat soferul:

-Ai auzit ceva?

El m-a privit si a spus ca nu a auzit nimic.

Peste cateva minute, acelasi glas a repetat din nou indemnul. Din nou m-am adresat soferului:

-Nu inteleg cum eu aud, dar tu nu?

Apoi a treia oara, am auzit indemnul. De data aceasta glasul Sfantului Serafim devenise foarte aspru. Atunci i-am zis soferului ca mergem la voi si iata ca v-am adus painea.

(Bateti si vi se va deschide-povestiri adevarate)