LA AIUD

Minivacanta de primavara (II)

 

O noua zi minunata la Costesti-Alba. Dupa micul dejun si plimbarea cu bicicleta, am pornit la o scurta plimbare cu masina, mai precis la Aiud, la manastirea “Inaltarea Sfintei Cruci”.

Parintele Iustin Parvu, impreuna cu fostii detinuti din temnitele comuniste, care mai erau in viata la inceputul anilor 90, au decis ca, la Aiud, sa construiasca o manastire in cinstea celor care au murit in aceste temnite, stiuti si nestiuti. Suferintă cumplita au indurat din dragoste pentru Hristos. Suferinta lor de atunci si dragostea puternica pentru Dumnezeu au facut posibil ca azi, sfintele lor moaste sa aline multe alte suferinte. Nimeni din cei ce se roaga sfintelor moaste nu raman fara raspuns.

Peretii bisericutei, ca si peretii unde se afla sfintele moaste sunt plini cu o parte din numele celor care au trecut prin inchisorile comuniste. Pornind de la elevi si studenti, la muncitori si comercianti, continuand cu avocati, medici, cadre ale armatei si chiar aviatori. Oameni pentru care credinta a reprezentat TOTUL.

In curtea bisericii monument se afla doua morminte.

De la parinte am aflat ca acolo sunt ingropati tanti Matilda si badia Tache, oameni care au suferit extrem de mult.

Tanti Matilda nu a fost arestata, dar a suferit si ea de pe urma securitatii. 

Badia Tache, in schimb, a fost unul dintre cei mai chinuiti in inchisoare. A fost arestat la varsta de 18 ani si, pana in anul 1965, a fost “plimbat” prin toate cele patru inchisori de maxima securitate: Pitesti, Jilava, Gherla si Aiud. La Pitesti a fost de multe ori la camera 4 spital, camera de tortura cea mai de temut. Asa cum spunea, cu multa smerenie, la toate ororile la care a fost supus, a rezistat numai datorita ajutorului Maicii Domnului. Cand cineva spunea cat de mult i-a ajutat pe cei din inchisoare, el raspundea plin de smerenie: eu nu am facut nimic, Maica Domnului a facut totul. Daca Maica Domnului ma ajuta sa nu simt durerea, cum puteam sa ii las pe ceilalti sa sufere? Asa ca, de cate ori simtea ca unul dintre colegii de celula era pe punctul de a ceda, imediat facea cate o “nazbatie” pentru a atrage asupra lui pe tortionari. Badia Tache, nu numai ca se ruga la Maica Domnului, dar si-a pus toata nadejdea si viata in mainile Maicii Domnului. La toate cate patimea, el raspundea cu bunatate si cu blandete. Intotdeauna ii punea inaintea lui pe ceilalti. Pentru toate acestea, pentru credinta lui, Dumnezeu i-a daruit multe harisme, printre care si pe cea a inainte vederii. Numai ca, din smerenie, intotdeauna a cautat sa le ascunda. Cateodata, sub forma unei glume, spunea cate ceva. Dar, nimeni nu intelegea ce voia sa spuna, sau nu lua in serios ceea ce spunea. Abia dupa mult timp, cunoscutii intelegeau ce transmisese badia Tache. Pana la sfarsitul vietii, a fost un om zambaret, bland si bun. Era mandru ca pe documentele de iesire din inchisoare, colonelul scrisese: NEREEDUCAT.

Un alt lucru pe care l-a realizat badia Tache, a fost intoarcerea la credinta a tortionarului Emil Turcanu. La un moment dat, acest tortionar si-a dat seama de tot raul pe care l-a facut. Bineinteles ca aceasta s-a rasfrant asupra lui: a fost trecut din calitatea de tortionar in aceea de detinut. In momentul in care a fost dus spre executie, pe holurile inchisorii, a strigat cu toata fiinta lui: IERTATI-MA FRATILOR. A fost exact ca talharul de pe cruce care s-a pocait in ultimul moment. Ceea ce a mai spus acest tortionar a fost faptul ca Tachescu (adica badia Tache) l-a invins. Cum adica l-a invins? L-a facut sa se pocaiasca de toate relele.

Nu as mai fi plecat de acolo. Cred ca l-as fi ascultat pe parinte ore intregi, zile intregi. A fost o lectie de istorie cutremuratoare, un mic fragment de fapt, dar si o lectie de ceea ce inseamna credinta puternica, adevarata.

Doamne, oamenii acestia au trecut prin dureri fizice si psihice inimaginabile si nu se vaitau, iar noi una-doua ne vaicarim. De azi inainte, cand imi va veni ideea de a-mi plange de mila, ma voi gandi la acesti sfinti si la suferinta lor.

In prezent se continua lucrarile la constructia manastirii, insa, ceea ce este cel mai important, se slujeste Sfanta Liturghie si sunt pomeniti toti Sfintii Romani in fiecare zi.

SFINTILOR ROMANI, PRIMITA SA VA FIE JERFA SI RUGATI-VA PENTRU NOI, PACATOSII.

De la Aiud, in drum spre Conacul Secuiesc, ne-am oprit putin si la manastirea Macina, o manastire monument din anul 1611. Liniste, pace si foarte frumos.

Am ajuns la conac in jur de ora 14, asa ca ne-am oprit direct la masa.

Dupa-amiaza a venit si ploaia, deci odihna si lucru.