Acatistul zilei – 23 octombrie
Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iacob ruda Domnului, primul
episcop al Ierusalimului si ale Sfantului Macarie Romanul, Doamne Iisuse
Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.
Acatist către
Dumnezeu Fiul pentru izbăvire de boală
Condacul 1:
Miluieşte-l, Iubitorule de oameni,
pe robul Tău care pătimeşte, arătându-i mila Ta cea nemăsurată. Dă-i lui putere
să se ridice din patul durerii şi să se roage Ţie împreună cu noi, cei cu
sufletele slăbite de patimi, dar însetate de tămăduirea Ta: Iisuse preadulce,
Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Icosul 1:
Doamne, Cel ce ai zis că nu cei
sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, primind smerita noastră rugăciune
care se aduce Ţie cu zdrobire de inimă, vino cu puterea Ta cea tămăduitoare şi
alină durerile robului Tău care se află în mare suferinţă, trimiţând peste noi
harul Tău cel curăţitor, ca să strigăm:
Iisuse, Fiul lui David,
miluieşte-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce ai venit în lume
pentru cei păcătoşi şi bolnavi, miluieşte-ne;
Iisuse, Care din dragoste pentru
neamul omenesc ai primit a Te răstigni, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce ai luat asupra Ta
durerile noastre, miluieşte-ne;
Iisuse, întărirea, scăparea şi
izbăvirea noastră, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 2-lea:
„Să cinstim boala care este însoţită
de sfinţenie şi să-i cinstim pe cei ale căror suferinţe i-au dus la biruinţă,
căci poate între aceşti bolnavi se ascunde un nou Iov”, a grăit Sfântul
Grigorie Cuvântătorul-de-Dumnezeu; noi, lăudându-L pe Dumnezeu care încununează
răbdarea celor ce duc fără cârtire crucea bolii şi care îi ridică pe cei căzuţi
în deznădejde, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai
spus că până şi perii capului ne sunt număraţi, Care nu laşi să vină asupra
noastră dureri şi necazuri mai mari decât putem duce, care odată cu încercările
ne trimiţi şi puterea de a le face faţă, Cel ce vezi că de multe ori
slăbiciunea firii noastre ne împiedică să simţim ajutorul Tău, primeşte şi
puţina noastră rugăciune:
Iisuse, Care dai celor ce poartă
crucea bolii nădejdea în puterea Ta şi nu în puterile firii, miluieşte-ne;
Iisuse, Care celor ispitiţi le
dăruieşti mucenicească răbdare, ca să nu hulească Numele Tău, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să ne învrednicim de
cunună şi nu de osândă, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce ne-ai îndemnat să îi
cercetăm pe bolnavi, miluieşte-ne;
Iisuse, Care nu Te desparţi de cei
aflaţi în suferinţe, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce ajungi înaintea
oricărui om la cei încercaţi de boală, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 3-lea:
Dacă s-ar ridica încercările nu am
putea merge pe calea mântuirii şi porţile raiului ni s-ar închide. Pentru
aceasta, atunci când Domnul îngăduie să vină asupra noastră felurite suferinţe,
să căutăm a vedea în ele lucrarea Sa cea curăţitoare şi să Îi mulţumim că ne poartă
de grijă, cântându-I cu evlavie: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Când mândria acoperă sufletul,
acesta se fereşte a vedea în boală o pedeapsă pentru păcate şi se ridică
împotriva lui Dumnezeu; dar când pocăinţa sfărâmă zidul gros al părerii de sine
sufletul nădăjduieşte că prin boală Domnul îi va da curăţire de păcate.
Cerându-Ţi ca împreună cu fratele nostru bolnav să ne apropiem şi noi de
pocăinţa cea nefăţarnică, ne rugăm Ţie:
Iisuse, Cel ce cunoşti patimile şi
neputinţele oamenilor, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să ne cunoaştem
slăbiciunile cele ascunse şi să Îţi cerem izbăvire, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce primeşti suferinţa ca
pe o jertfă fără-de-sânge, miluieşte-ne;
Iisuse, Care prin boală dai curăţire
de păcate, miluieşte-ne;
Iisuse, Care îngădui să vină asupra
noastră suferinţe trecătoare ca să ne fereşti de cele veşnice, miluieşte-ne;
Iisuse,
Care ne faci să pricepem marea taină a bolii, miluieşte-ne;
Iisuse
preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 4-lea:
Chip
al morţii fiind boala, avem acum bun prilej să cugetăm la obştescul sfârşit,
pentru că această cugetare îndepărtează patimile şi apropie Duhul
de-viaţă-dătător de sufletele noastre, ale celor care, cunoscându-ne
slăbiciunile, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Doamne, izbăveşte-l pe fratele
nostru de moartea cea năprasnică, dându-i lui vreme de pocăinţă. Să nu îl tai
pe el înainte de vreme ca pe smochinul cel neroditor, ci cu milostivirea Ta să
sapi împrejur şi să îl îngrijeşti cu mila Ta, aşteptând cu iubire de oameni
rodul pocăinţei şi al întoarcerii sale. Te rugăm să ne înveţi şi pe noi să ne
pocăim cu inimă zdrobită pentru păcatele noastre, ca să fim izbăviţi de
suferinţele cele fără sfârşit şi să Îţi cântăm:
Iisuse, dându-ne vreme de pocăinţă,
miluieşte-ne;
Iisuse, primind pocăinţa şi
lacrimile noastre, miluieşte-ne;
Iisuse, înţelepţindu-ne prin
cugetarea la moarte, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce i-ai sfinţit pe cei
ce s-au nevoit prin această cugetare, miluieşte-ne;
Iisuse, alungând de la noi frica
morţii, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi,
cu moartea pe moarte călcând, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 5-lea:
„Oare există boală pe care Dumnezeu
să nu o poată vindeca?” – se întreabă necredincioşii cei îndărătnici; dar noi,
ştiind mulţimea vindecărilor Tale, Fiule al lui Dumnezeu, credem puterii Tale
şi mărturisim că nimic nu Îţi este cu neputinţă Ţie, Celui ce ai tămăduit în
chip minunat pe cei care în suferinţele lor au găsit puterea de a-Ţi cânta:
Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Cuvintele Sfintelor Evanghelii stau
înaintea noastră drept mărturie a dragostei Tale pentru oameni, a nemărginitei
Tale purtări de grijă faţă de cei aflaţi în suferinţe, şi ne arată că oricât de
mari ar fi căderile noastre nu pot covârşi mulţimea milei şi a îndurărilor
Tale. Ştiind aceasta, ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Care i-ai miluit pe bolnavii
care au alergat la Tine, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce ai miluit mulţime de orbi,
de şchiopi şi de demonizaţi, miluieşte-ne;
Iisuse, Doamne, Care ai putere de a
vindeca orice neputinţă, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce şi în zilele noastre
faci minuni mari şi preaslăvite, miluieşte-ne;
Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Care
nu Te desparţi de Biserica Ta, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce până la sfârşitul
veacurilor vei tămădui bolnavii, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 6-lea:
„Tămăduiţi pe cei neputincioşi,
înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, scoateţi afară pe demoni. În dar
aţi luat, în dar să daţi!”, ai spus, Mântuitorule, ucenicilor Tăi, iar ei,
ascultându-Te, au împărţit în toată lumea vindecări minunate, aducând la
dreapta-credinţă pe mulţi dintre cei care au văzut cum s-a biruit prin har
rânduiala firii, şi au cântat cu mulţumire: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Împreună cu Preacurată Maica Ta,
cetele Sfinţilor se roagă Ţie, Dumnezeule al izbăvirilor, pentru tămăduirea
credincioşilor care sunt apăsaţi de boli, de suferinţe şi necazuri. O,
Milostive Doamne, împreună cu rugăciunile lor curate primeşte şi nevrednica
noastră rugăciune:
Iisuse, pentru rugăciunile
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile Sfinţilor
Doctori fără-de-arginţi, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile Sfinţilor
făcători de minuni, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile celor ce
au tămăduit boli de nelecuit, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile sfinţilor
pe care îi cinstim cu evlavie, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile tuturor
sfinţilor, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 7-lea:
Pe cât de mult s-a răspândit vestea
vindecărilor pe care le-au făcut Cuvioşii Tăi, spre slava Bisericii Tale,
Iisuse, pe atât de mult a încercat necuratul diavol să atragă lumea în înşelare
prin vindecători închipuiţi care necinstesc învăţăturile dreptei credinţe, care
îi îndepărtează pe oameni de Tine şi care cu inimile pătate de noroiul ereziei
cheamă numele Tău şi spun fără teamă: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Izbăveşte-l, Doamne, Iisuse
Hristoase, pe robul Tău de toate vicleşugurile celor care îi amăgesc pe oameni
prin vindecările lor, pentru a-i rupe de Tine şi a-i arunca în cursele
diavolului. Să se învrednicească el de darul deosebirii şi al înţelepciunii, ca
nu cumva să fie înghiţit de adâncurile iadului, ci împreună cu noi să îi
înfrunte pe cei ce spun că vindecă prin puterea Ta, deşi necinstesc
învăţăturile Bisericii Tale, şi împreună cu noi el să Îţi cânte:
Iisuse, întărindu-ne în dreapta
credinţă, miluieşte-ne;
Iisuse,
fără a cărui milă cădem pradă celui viclean, miluieşte-ne;
Iisuse,
ca să pricepem că cea mai pierzătoare boală este erezia, miluieşte-ne;
Iisuse,
pentru a lepăda ajutorul cel înşelător, miluieşte-ne;
Iisuse,
ca să primim suferinţa şi nu vindecarea cea amăgitoare, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai lăsat amăgit
de diavol în pustie, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 8-lea:
Mult îndurase de la doctori femeia
care avea de mulţi ani scurgere de sânge, dar vindecarea a dobândit-o numai
când a venit la Tine. Fereşte-i, Doamne, pe cei credincioşi de doctorii lipsiţi
de iscusinţă şi iubitori de arginţi, şi ajută-i să găsească doctori care le pot
fi cu adevărat de ajutor, ca tămăduindu-se să Îţi cânte: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Doamne, trimite Duhul Tău dătător de
viaţă peste toţi cei care se îngrijesc de robul Tău, ca să facă aceasta aşa cum
se cuvine, să nu-i înmulţească suferinţele şi să nu-i umple sufletul de
amărăciune, ci prin grija lor să mângâie sufletul său necăjit. Trimite peste ei
harul Tău, ca să se roage Ţie împreună cu noi:
Iisuse, Care Te sălăşluieşti în cei
care îngrijesc bolnavii cu jertfelnicie, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce îi ajuţi să Te vadă
pe Tine în chipul celor pe care îi îngrijesc, miluieşte-ne;
Iisuse, care ajuţi bolnavii să vadă
în ajutorul omenesc ajutorul Tău cel ceresc, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce fereşti bolnavii de
nepriceperea doctorilor, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel ce pui înaintea celor
suferinzi doctorii cei mai iscusiţi, miluieşte-ne;
Iisuse, Care de toate Te îngrijeşti,
rânduind cu înţelepciune cele de trebuinţă, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 9-lea:
Îţi înălţăm rugăciuni, Doamne, nu
numai pentru cei de aproape ai noştri, ci şi pentru toţi bolnavii pentru care
nu are cine să se roage şi pentru toţi cei apăsaţi de singurătate. Dăruieşte-le
lor mila Ta, Preabunule Doamne, dăruieşte-le să cunoască puterea Ta şi să simtă
prezenţa Ta cea sfântă, ca izbăvindu-se de amărăciune să Îţi cânte: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Nimeni nu este fără de păcat şi
fiecare om a greşit faţă de semenii săi; dascăl de nepreţuit este pentru unii
suferinţa, căci îi ajută să fie mai buni şi mai înţelegători faţă de
neputinţele celorlalţi, şi aceasta ne îndeamnă să ne rugăm Ţie, Învăţătorului
nostru;
Iisuse, dăruindu-ne dragoste pentru
aproapele, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să fim mai iubitori şi
mai blânzi, miluieşte-ne;
Iisuse, trimiţând peste noi pacea pe
care ai dat-o ucenicilor Tăi, miluieşte-ne;
Iisuse, învăţându-ne să ascultăm
poveţele tainice ale Îngerului Păzitor, miluieşte-ne;
Iisuse, ferindu-ne de duhul mâniei,
al vrajbei şi al răutăţii, miluieşte-ne;
Iisuse, îndepărtând de la noi patima
mândriei şi a iubirii de sine, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 10-lea:
Degeaba primim vindecarea trupurilor
dacă sufletele noastre rămân bolnave; degeaba ne tulburăm încercând să dobândim
sănătate pentru trupul cel supus stricăciunii dacă părăsim grija pentru suflet,
căci nici o vindecare nu este deplină până ce nu I se înalţă lui Dumnezeu
cântarea: Aliluia!
Doamne, ajută-l pe robul Tău să
caute nu numai vindecarea trupească, ci şi pe cea sufletească. Povăţuieşte-l,
călăuzeşte-l, luminează-l să alerge la acoperământul Bisericii Tale sfinte,
pentru a lua putere să meargă pe calea mântuirii. Şi pentru ca boala prin care
trece să fie pentru el şi pentru noi prilej de întoarcere la Tine, îndrăznim să
ne rugăm Ţie:
Iisuse, sădind în noi dorinţa unei
vieţi virtuoase, miluieşte-ne;
Iisuse, îndemnându-ne să ne spovedim
toate păcatele, miluieşte-ne;
Iisuse, dăruindu-ne să ne împărtăşim
cu Preacuratele Tale Taine, miluieşte-ne;
Iisuse, revărsând peste noi darurile
Sfântului Duh, miluieşte-ne;
Iisuse, sălăşluindu-Te în inimile
noastre cele îndurerate, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să cunoaştem iubirea Ta
cea mângâietoare, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 11-lea:
Mare bucurie se face pe pământ
pentru un bolnav care dobândeşte sănătate, şi încă mai mare bucurie se face în
cer pentru un păcătos care se pocăieşte. Cu adevărat mare bucurie va fi în cer
şi pe pământ dacă robul Tău va dobândi atât tămăduirea trupească, cât şi pe
cea sufletească, şi Ţi-ar aduce cântarea de mulţumire: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Dacă am avea credinţă cât un grăunte
de muştar, robul Tău ar putea primi vindecare grabnică; oricât de puţină ar fi
credinţa noastră însă, nu vom înceta a ne ruga Ţie ca, aşa cum ai primit
oarecând cei doi bani ai văduvei, tot aşa să primeşti acum şi rugăciunile pe
care le facem pentru vindecarea trupească şi sufletească a celui care boleşte,
a noastră şi a tuturor celor aflaţi în patul de suferinţă:
Iisuse, pentru rugăciunile tuturor
celor ce îţi cer aceasta, miluieşte-ne;
Iisuse, ascultând cererile preoţilor
care ne pomenesc la Sfântul Jertfelnic, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile soborului
îngeresc, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să sporim în săvârşirea
faptelor bune, miluieşte-ne;
Iisuse, trecând cu vederea faptele
noastre cele rele, miluieşte-ne;
Iisuse, dăruindu-ne credinţă
puternică şi nefăţarnică, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 12-lea:
Deşi noi, cei păcătoşi, nu ştim să
căutăm în viaţă decât ceea ce este bine pentru trup, avem în faţă pildele
Cuvioşilor care au purtat cu răbdare felurite boli şi necazuri fără să ceară de
la Dumnezeu uşurare, ci numai puterea de a răbda toate şi de a cânta în focul
încercărilor: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Doamne, Tu ştii dacă pentru robul
Tău este mai de folos să primească grabnică vindecare sau să se mai nevoiască o
vreme răbdând boala, şi pentru aceasta Te rugăm să rânduieşti viaţa lui după
cum este cu adevărat bine şi să îi dai putere pe calea mântuirii, ca să se
roage împreună cu noi aşa:
Iisuse,
lumina care izgoneşti întunericul, miluieşte-ne;
Iisuse,
nădejdea celor deznădăjduiţi, miluieşte-ne;
Iisuse, bucurie veşnică a celor ce
Te caută, miluieşte-ne;
Iisuse, păstorule al turmei Tale
cuvântătoare, miluieşte-ne;
Iisuse, Mire al sufletelor care au
iubit nevoinţa, miluieşte-ne;
Iisuse, Răsăritule al Răsăriturilor,
miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul
sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
Condacul al 13-lea:
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai
fost, eşti şi vei rămâne acelaşi Samarinean milostiv Care îngrijeşti nu numai
pe cei căzuţi între tâlharii lumii acesteia, ci şi pe cei aflaţi în multe alte
feluri de suferinţe, acoperă-i pe ei cu harul Tău şi ca un Iubitor de oameni
alină-le durerile, pentru ca în vecii vecilor să-Ţi cânte Ţie: Aliluia!(de trei
ori)
Rugăciune
Preaputernice
şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti
neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci
pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din
adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică
rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii,
ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi
neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum
se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca
un doctor priceput, precum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te
de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul
durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii,
spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai
departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.
Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată
deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în
patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca
văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de
mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi
sunt păcatele!” Amin.
(sursa: crestinortodox.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu