BISERICA SFANTUL ILIE

 

La Sfantul Ilie - Tabaci

Azi am fost la Sfanta Liturghie la biserica Sfantul Ilie-Tabaci din Ploiesti. Desi sunt ploiesteanca get-beget, nascuta si crescuta in acest oras, la aceasta biserica nu am fost pana acum si, cred ca nici acum nu ajungeam daca o doamna nu mi-ar fi spus ce atmosfera frumoasa este aici.

Curiozitatea ne-a facut sa ajungem aici azi la Sfanta Litughie si nu imi pare rau deloc, pentru ca am vazut, nu credinciosi veniti sa asculte slujba, ci o mare familie crestina.

Sfanta Litughie s-a desfasurat intr-o atmosfera de liniste deplina, fara prea multe

”plimbari” si fara susoteli, intr-o biserica racoroasa (racoare asigurata de un puternic aparat de aer conditionat) si foarte ingrijita.

Cuvantul de invatatura al parintelui, tinut imediat dupa citirea Sfintei Evanghelii, a fost un indemn puternic de a ne apropia cat mai mult de Hristos si de a-l urma, fiecare dintre noi avand ca exemplu pe Sfintii Romani alaturi ce toti ceilalti sfinti. Intr-o lume atat de zbuciumata si de agitata, acest lucru pare aproape imposibil, insa, parintele a aratat partea posibila: milostenie, cu timp si fara timp, bunatatate, inima deschisa fata de cei de langa noi. Chiar a punctat un lucru extraordinar si anume ca, in grija excesiva pentru sanatate, aceasta pandemie nu a facut altceva decat sa raceasca relatiile dintre oameni. Deci grija a fost si este pentru sanatatea noastra, dar nu si pentru mantuirea noastra. Trist, dar adevarat.

Curtea bisericii era plina de copii, multi dintre ei imbracati in costume nationale, care se jucau foarte frumos, insa in liniste. Ce m-a uimit cel mai tare a fost faptul ca, desi se jucau, urechea lor era la Sfanta Slujba. De ce spun aceasta? Pentru ca, la momentele foarte importante(Citirea Sfintei Evanghelii, iesirea cu Sfintele Daruri, perioada Sfintei Jertfe, etc), ei se opreau din joc, se asezau in genunchi si ascultau cuminti. Dupa care, porneau din nou la joaca sub atenta supraveghere a parintilor si a doamnei preotese.

Tot sub supravegherea delicata a doamnei preotese, cateva bunicute, in liniste si ordine, erau la intrarea in biserica si primeau prinoasele care urmau a fi sfintite. Intr-o ordine dplina acestea erau asezate si sortate, puse in pungulite, astfel incat fiecare crestin sa se bucure de ceva sfintit dupa ce se miluieste.

Aproape de finalul slujbei, cand l-a strana un tanar a cantat minunat “Balada lui Constantin Brancoveanu” doi domni, cu doua cosuri mari a trecut pe la fiecare pentru a imparti anafura.

Insa ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca, inainte de momentul Sfintei Impartasanii, parintele a adus la cunostinta ca este ziua unuia dintre”memmbrii familiei noastre crestine”. Cu toti, parinte si enoriasi, i-au urat toate cele bune si i-au cantat “La multi ani”, dupa care sarbatoritul s-a impartasit. De asemenea, parintele a anuntat ca a mai venit pe lume un pruncut, astfel ca una dintre doamne a devenit bunica. Si pentru nepotelul dansei s-a cantat “La multi ani”.

A urmat momentul imaprtasirii si vreau sa va spun ca s-au impartasit cel putin zece persoane. Apoi finalul slujbei si miluitul. In timpul miluirii parintele a povestit de toate lucrarile care sunt in curs si de modul cum se desfasoara pregatirile pentru hram.

Dand atatea detalii, o sa credeti ca nu am fost atenta la slujba, insa totul am observat “din mers”.

Am plecat de acolo foarte fericita, m-am simtit ca un copil in vizita, caruia i-a placut tare, tare mult. De asemenea, am plecat de acolo convinsa ca nu este greu sa ne apropiem de Hristos si astfel, hotarata sa pun inceput bun.