JURNAL

 

JURNAL…….OCAZIONAL

Ma bucura tare mult ideea de jurnal. Asa cum spunea si Irina intr-un comentariu, e tare placut sa rasfoiesti aceste jurnale si sa iti aduci aminte de diverse lucruri. Desi, atunci cand am preluat acest jurnal pe blogul Corcodusei, am incercat sa scriu zilnic, nu am reusit si vazand ideea de jurnal saptamanal m-a incantat. Nici aceasta varianta nu am reusit sa o respect, asa ca am redenumit jurnalul ca un jurnal…….ocazional.

Am constatat ca de la ultima postare a trecut ceva vreme, chiar mai bine de o luna. Timpul a trecut precum acceleratul din poezia lui Toparceanu.

Caldura si umiditatea ne-au cam dat de furca anul acesta. Am suportat foarte greu aceste zile cu canicula, desi nu prea am umblat pe afara. Intregul program administrativ s-a desfasurat dimineata de la 5 pana pe la ora 9 si seara, de la 19 pana pe la 21. Cam de la mijlocul lunii august, am redus acest program doar la orele de dimineata.

Cu toate acestea, am reusit de am terminat, in mare parte conservele de fructe. Ar mai fi de pus la borcane merele rase pentru placinta, magiunul de prune si gemul de gutui. La conservele de legume am facut sucul de rosii, iar acum suntem la capitolul zacusti si sosuri, precum si legume pentru gatit puse la lada (ardei tocati, morcovi si albitura razuite, etc.). Vom incheia acest sezon cu conservele la saramura si otet. Din pacate, spre deosebire de alti ani, cand se faceau legumele la socrela in gradina, anul acesta nimic nu s-a facut, asa ca a trebuit sa cumparam tot. Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa cumparam legumele de la oamenii care chiar muncesc sa le produca.

La sfarsit de august am inceput sa mergem la Tintea (este vorba, de fapt, de statiunea Valea Stelii din Baicoi) pentru a face cateva bai in acea apa sarata. Incet-incet sper sa reusim sa facem minim 10 astfel de bai. Doua ore de balaceala seara, de la 17 la 19 sunt suficiente. Dupa o zi de caldura, balaceala aceasta este binevenita, mai ales atunci cand in bazin nu sunt decat cel mult 2-3 persoane.

De lucrat, lucram tot de acasa, Slava lui Dumnezeu. E tare bine sa lucrezi in liniste, fara sa te deranjeze nimeni, fara sa te intrerupa nimeni. La email, poti sa raspunzi si dupa ce iti termini ideea sau dupa ce ai terminat ceea ce aveai de facut.

Am reusit, asa cum ne-am propus, sa ajungem la manastirea Dintr-un lemn. Doamne, ce bine a fost. Cat de linistitor. Dupa intalnirea cu parintele drag noua, dupa intalnirea cu maica noastra, am plecat de acolo cu suflet linistit, cu bateriile incarcate si cu puterea de a merge mai departe. Chiar l-am intrebat pe parinte, cum putem sa-l cinstim pe ingerul pazitor. Ma tot macina aceasta intrebare, insa raspunsul parintelui in postarea viitoare.

Iata ca azi este prima zi de toamna, anotimpul care imi place mult. Sper sa mai scada temperaturile si chiar sa simtim ca afara este toamna.

Printre picaturi, am reusit sa citesc volumul 1 din cartea “Ne vorbeste parintele Cleopa”, iar acum incerc sa citesc “Moarte pe Nil” de Agatha Christie.